7,752 matches
-
scrie cu litere de foc:Te iubesc! 1577. Patima durerii este mântuirea. 1578. Patima fericirii este speranța. 1579. Patima speranței este însăși patima. 1580. Patima absurdului este înțelesul. 1581. Patima dorului este lacrima cerului izvorâtă din norii ce pot uni depărtările într-o singură inimă. 1582. Patima amintirii este teama de a nu uita.De aceea trăim într-o teamă atavică a păcatului originar, fiindcă fiecare dintre noi suntem o mare amintire a Dumnezeului din noi. 1583. Patima vieții este moartea
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
care astăzi râde, / Va tremura privind la ea. Noi te iubim, că tu ai fost al nostru, / Și viața pentru tine ne-am fi dat, / Dar prin diktatul rușinos și monstru, / Horthiytii-au reușit de te-au luat. // De-atunci, din depărtări privim spre tine, / Și plângem jalnic chinul tău amar, / Când știm că frații cei ramași în tine / Sunt torturați de un popor barbar. // Te vom lua că tu ești doar al nostru, / Lăsat pe veci de daci și de romani
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranța, 1984), după care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectă, cea străromână, acum personajul principal fiind astronomul și teologul Dionysus Exiguus, „discipol” la „schola” unei mănăstiri tomitane (Depărtarea și timpul, 1986). În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca și în celelalte cărți, pe fondul dilematic al naturii umane. În aceste contexte, cele mai reușite pasaje literare se dovedesc
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
istorică, literară și publicistică Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Din referințele
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
Gastdozent la Institutul de Romanistică al Universității Humboldt-Berlin. Dintre volumele publicate reținem: Visele au contururi precise (1963), Culorile sângelui (1973), Gib I. Mihăescu (1973), Adevărul retorului Lucaci (1977), Umbrele nopții (1980), Marele cântec (1980), Călătoria spre zei (1982), Speranța (1984), Depărtarea și timpul (1986), Sacrificiul (1988), Istorie și valori (1994), Prelegeri de estetica Ortodoxiei (1996), Istoria literaturii dacoromane (1999), Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001). Florentin Popescu: Stimate domnule Mihail Diaconescu, sunteți autorul unui vast ciclu romanesc pe care l-ați
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
Windsor și Hamilton, în Canada. O asemenea prezență salutară demonstrează că nici frontierele politice, nici granițele atlantice nu mai pot fragmenta cultura românească, iar o inițiativă livrescă, așa cum este cea a istoricului literar Anca Sîrghie, izbutește să pună în dialog depărtările, apropiind diaspora de cultura țării și oferind tinerelor generații de scriitori exemplul călăuzitor al unor mari înaintași. Muguraș Maria Petrescu, Jurnalist cultural, Membru UZPR
UN PERIPLU LITERAR TRANSATLANTIC CU LUCIAN BLAGA ȘI RADU STANCA ÎN POSTERITATE [Corola-blog/BlogPost/92652_a_93944]
-
care astăzi râde, Va tremura privind la ea. Noi te iubim, că tu ai fost al nostru, Și viața pentru tine ne-am fi dat, Dar prin dictatul rușinos și monstru Hortiștii-au reușit de te-au luat. De-aici, din depărtări, privim spre tine Și plângem jalnic chinul tău amar, Când știm că frații cei rămași în tine Sunt torturați de un popor barbar. Te vom lua, că tu ești doar al nostru, Lăsat pe veci de daci și de romani
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
Și fii, Ardeal, la fel ca altădat’. Noi te iubim, că tu ești doar al nostru Și viața pentru tine ne-am fi dat, Te-am moștenit de la strămoșii noștri Și nimănui nu te-om lăsa vreodat’. De-aici, din depărtări, privind spre tine Deplângem încă soarta ce-o avem, Dar într-o zi, Ardealule, știu bine, Ca pasărea de foc reînviem ! Veni-vor iar copiii tăi acasă, La masa țării noi din nou vom sta, Ardealule, iubirea mea frumoasă, Dușmanului
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
a devenit problema problemelor. Autoarea își conturează sintezele nu din surse împrumutate, nu dintr-o lume imaginară creată special ca spațiu ori platformă pentru meditație. Experiența proprie a facut-o să cunoască problema identității și pe cea a autoexilării. Dar depărtarea de patrie i-a asigurat și un mare avantaj - posibilitatea de a ne privi dintr-o parte, cu alți ochi, mai obiectivi, mai judicioși. Copleșită de firescul sentiment, siropos, dulceag, de nostalgie, specific neamului nostru, ea ne cercetează discret, cu
Apariţie editorială – “Basarabia – destin şi provocare”, Vol.I, autor Galina Martea [Corola-blog/BlogPost/92700_a_93992]
-
simți. Dar pe urmă... îi porți tu. De aceea, ți-e greu - Mai e mult până la Stea? l-am întrebat din nou. Și, fiindcă n-am primit niciun răspuns, am deschis ochii. Era întuneric. Stele mărunte și mari luceau în depărtare, iar... lângă mine, atât de aproape, Steaua mea, cât s-o pot atinge cu mâna. Am recunoscut-o fără nicio greutate. M-a învăluit cu un halou lucitor de lumină - În sfârșit te-am găsit, am spus și am prins
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
Autorului Cântec de vioară Ai apărut în viața mea Precum zefirul dimineții Și-ai reușit, cu vorba ta, Să rupi hotarele tristeții. Ai suflet bun și vorba dulce, Privirea blândă ca o boare Ce te adie, să te culce. Iar depărtarea ta mă doare. Ești pentru mine o comoară, Un diamant cu șapte fețe, Ești ca un cântec de vioară Ce n-a-ncetat să mă răsfețe. Ești un condor ce știe zarea S-o bată-n larguri cu aripa Și-atunci când îmi
CÂNTEC DE VIOARĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381649_a_382978]
-
în viroagă între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zăpezi și ierbi! Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori, Când rândunica doarme în cuibu-i de la geam. Străbate depărtarea cu visele-i din ram Și-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori. Ce taină poartă-n sevă, de cântă peste ere, Când frații lui au ars de secole în vetre? Se poate că sămânța s-a
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
în vetre? Se poate că sămânța s-a strecurat prin pietre Și lupta pentru soare i-a dat cumva putere. Îl simt al meu, martor durerii mele Și-n ramură cu ghinde-mi veghează deșteptarea. ... Și-un porumbel sălbatic străbate depărtarea, c-o creangă de măslin și-o jerbă de-albăstrele. (Din volumul "Drumeț la porți de toamnă", 2011) Referință Bibliografică: Stejarul de pe deal / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1659, Anul V, 17 iulie 2015. Drepturi de Autor
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
fac, iubite, din lacrimi o fântână Să spăl nemângâierea și rănile ce dor. Prin șuierul de vânturi ce-ntoarnă în răscruce Și-apoi se năpustesc urlându-și disperarea Eu mai ascult și-acum iubirile caduce Și-mi pare că aud din depărtări chemarea... Dar nu-i adevărat, chemarea este-n mine Și se răsfrânge, moale, din inimă în vers, Și-o să vă spun atâta, mi-e bine, bine, bine Dar și mai bine, cred, mi-ar fi în Univers... Referință Bibliografică: Fântână
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
fost Iisus, pe crucea lui cea sfântă Și ți-aș clădi altare de rugă-n univers, Dar sunt privighetoarea, cu o aripă frântă. Măcar și pentru-un ceas, dacă ți-aș fi iubită Aș ști să vin la tine din depărtări de zare Și-aș naviga-n oceanul de stele pe orbită Cercând cu stăruință s-ascult a ta chemare. Dacă ți-aș fi iubită, atât, pentru o zi M-aș lepăda de mine și ți-aș întinde mâna Și ramură-copacii
DORUL ȘI PRIVIGHETOAREA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381659_a_382988]
-
Ce-i ars, pe ce mai fumegă; Iluzie pe un cert mister, Ce-am dat, pe ceea ce mai cer, Dau două aripi albe-n zbor Pentru o clipă de amor, Apa vernil cu valuri, Pentru trei calde șaluri În iarna depărtării, Să-i fie cald uitării, Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător, Iubirea ta, pe viața mea, Am și plătit-o undeva candva; Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn, De a trai oricât
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
a dus,Ce-i ars, pe ce mai fumegă;Iluzie pe un cert mister,Ce-am dat, pe ceea ce mai cer,Dau două aripi albe-n zborPentru o clipă de amor,Apa vernil cu valuri,Pentru trei calde șaluriîn iarna depărtării,Să-i fie cald uitării,Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător,Iubirea ta, pe viața mea,Am și plătit-o undeva candva;Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn,De a trai oricât
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele, Se înnoadă ca o funie peste gândurile mele Și privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care, Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale; Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptul Să-mi șoptești taina în care, inima îmi sparge pieptul, Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară ... Citește mai mult CONVOI DE CAREO tăcere necreată, o tăcere izgonită,Ca
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
răstignită,Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele,Se înnoadă ca o funie peste gândurile meleși privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care,Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale;Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptulSă-mi șoptești taina în care, inima îmi sparge pieptul,Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară... XI. DORINȚĂ, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
cenușiu și rece dimineața toarce-n mreje. Iarnă rece, iarnă rece primăvara vine, trece, prin cel mai straniu amănunt gândul palid pe pământ sunt atâtea flori ce cresc prin sărutul din iubesc păsări ce privesc în zare marea, oază-n depărtare un albastru regăsit în furtuna din nisip. Și, și... în adevăr tot colind peste frumosul dor caut un om, un om adevărat în gândul unui fals zis împărat. Citește mai mult În aerul cenușiu și recedimineața toarce-n mreje.Iarnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Mă doare inima, în fericirea ta, driadă pe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingher am ascuns luna în mister și cerul am ascuns în depărtare să nu zăresc nimic din căutare, și verdele de câmp a fost ascuns în curbura dintre munți, apoi am privit peste întinderi vii tăcerea frunzelor ce-s mii. Să fug, să fug, și să sărut prin văgăuni de purpură și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
munți, apoi am privit peste întinderi vii tăcerea frunzelor ce-s mii. Să fug, să fug, și să sărut prin văgăuni de purpură și lut sălbatic printre mici pantere luciul răsărit din vrere înconjurat de zânele stelare peste întinderea de depărtare. O, voi minunate gânduri terne tinerețea s-a pierdut în vreme pe drumul acesta, pe-aci, prin vâgâuni de lut, copii. Citește mai mult Mă doare inima, în fericirea ta, driadăpe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
câmp a fost ascunsîn curbura dintre munți,apoi am privit peste întinderi viităcerea frunzelor ce-s mii.Să fug, să fug, și să sărutprin văgăuni de purpură și lutsălbatic printre mici pantereluciul răsărit din vrereînconjurat de zânele stelarepeste întinderea de depărtare.O, voi minunate gânduri ternetinerețea s-a pierdut în vremepe drumul acesta, pe-aci,prin vâgâuni de lut, copii.... XXVIII. FRICA, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017. În preajma sa era gol: păsările fugeau în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zapezi și ierbi! Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori, Când rândunica doarme în cuibu-i de la geam. Străbate depărtarea cu visele-i din ram Și-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori. Ce taină poartă-n seva, de cântă peste ere, Când frații lui au ars de secole în vetre? Se poate ca sămânță s-a
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zapezi și ierbi!Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori,Cănd rândunica doarme în cuibu-i de la geam.Străbate depărtarea cu visele-i din ramși-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori.Ce taină poartă-n seva, de cântă peste ere,Cănd frații lui au ars de secole în vetre? Se poate ca sămânță s-a strecurat prin
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]