461 matches
-
complot IRA) și ale lui Doug Anderton, retrogradat, la ziarul prestigios unde lucrează, de la poziția de publicist comentator la cea de... redactor cultural. Philip Chase, Steve Richards și Sean Harding trăiesc, la rîndul lor, în contexte diferite, diverse forme de depersonalizare și alienare. Apoteotic, în final, Ben, divorțat și intrat în plină criză existențială, se reîntîlnește cu Cicely (bolnavă și îmbătrînită), devenind, oarecum irațional, sclavul ei domestic. The Closed Circle este, prin urmare, romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spirituală", creionată de Heaney în opera sa (de fapt, ne referim mai curînd la o mitologie proprie, precum, altădată, la William Butler Yeats) constituie, de multă vreme, punctul principal de interes pentru critică. Pierderea identității irlandeze (ca simptom general al "depersonalizării" tuturor irlandezilor și a lui Heaney însuși!) apare, în diverse forme codificate, în majoritatea cărților scrise pînă în prezent de poet. Chiar metafora preferată de Dan Sociu ca titlu pentru selecția românească "țara mlaștină" ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui D. Caracostea, primul critic cu vocație europeană (autor al neîntrecutului op "Creativitatea eminesciană"), Marin Mincu redeschide dosarele unor Texte și Autori cum ar fi, de pildă, "Luceafărul" (1977, revizitat sub grila poeticii romantice a visului), poezia lui Ion Barbu ("depersonalizarea oraculară a actului poetic prin reabsorbția eului în arhetip"), proza lui Sadoveanu (inițiere în labirint), avangarda noastră interbelică (europeană și anticipatoare), Nichita Stănescu (al cincilea factor modelizant al poeziei actuale, după Barbu, Blaga, Arghezi și Bacovia). Iată un citat despre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aparate de resuscitare, caz în care rafinamentul trece de la om la aparat, iar sănătatea devine o funcție care e pendinte de niște reglaje. Cine a apucat să zacă într-o secție de terapie intensivă știe cel mai bine ce înseamnă depersonalizarea: a fi anexa unor minuni ale tehnicii actuale, care fac din tine un angrenaj de constante vitale. Se modifică constantele, ești pe ducă, nu se modifică, mai ai o șansă. Ar fi greșit s-o privim pe Dora Petrilă ca
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
un parcimonios poet (a publicat 14 poezii), deși mărturisirea sa cum că prin scrisul său toată viața nu a făcut altceva decît să devină poet, este deconcertantă. Iată-l, așadar, pe Danilo Kis ca poet ivit de niciunde, trădînd o depersonalizare voită. Nuntașii Din casa mea ies nuntașii Cei negri mi-au luat mama cei albi sora În inima mea o salvă de clopot un dangăt de pușcă au același răsunet Din casa mea ies nuntașii 1955 Apus de soare Se
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
întrebuințate în spectacol). După 1989, s-a simțit liber să-și pună în operă un proiect propriu: acela de a experimenta formule de prezentare scenică a muzicii tradiționale din regiunea sa, formule care să excludă mutilarea prin folclorizare, dar și depersonalizarea prin creolizări de tot felul (ambele fiind monedă curentă în România de azi). Pop este de asemeni capabil să-și remodeleze discursul muzical dependent de intențiile altui artist, apartenent unei culturi diferite - cu condiția ca aceste intenții să i se
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
fi o ocazie de a formula chestiuni instituționale nu în termeni personali, ci de stabilitate și previzibilitate. S-a pornit prost, pentru că un actor al crizei de regim de anul trecut e șeful comisiei care revizuiește Constituția. În aceste condiții depersonalizarea e dificilă. E o șansă imposibilă chiar pentru domnul Antonescu", a spus Preda, conform realitatea.net. El a arătat că este nevoie de un comportament consensualist acum. Asta cu scopul de a găsi o cale și o formulă pentru a
De Ce spune Preda că revizuirea Constituției a început prost by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37832_a_39157]
-
aflat la volan, delectîndu-se cu creșterea vitezei vehiculului? O beție a vitezei, transpusă în alt registru? Îmbinîndu-se simțămîntul de ușurare, de „pierdere“ a greutății fizice precum a unui corp cufundat în apă, cu o eteroclită satisfacție a personalizării ce acompaniază depersonalizarea? „Acum scriu proză direct la computer, mereu pe aceeași senzație, este o competiție între limbă și corp, deși computerul nu pare făcut pentru corp, nu?, să scrii cu mîna înseamnă că scrii cu corpul, și îmi dau seama la sfîrșit
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
la tragediile colective, pe care și le asumă, printr-un fel de transfer șamanic, ca traume individuale) devenit - din slăbiciune proprie, dar și de nevoie - o fantoșă a societății de consum. Corupt de recompensa financiară și notorietatea imediată, el acceptă depersonalizarea, folosindu-și talentul și inteligența artistică, alienant și mediocru, pentru divertismentul maselor super-tehnologizate, mase lipsite de apetență pentru marea literatură, avide totuși, prin contrabalansare, de sitcom-uri, soap operas și show-uri fără adîncime spirituală. Eroul în cauză este conturat în
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
o globalizare alienantă. De aceea, investigația postmodernității trebuie să înceapă mereu cu asumarea crizei ipostasice, la nivel psihologic și cultural și, doar printr-o astfel grilă, să se treacă la hermeneutica "postmodernismului", care nu devine altceva decît o consecință a depersonalizării macrosistemice. În subsidiarul "terapiei" cînd nostalgice, cînd sarcastice, a lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
și-au făcut în chip strălucit datoria. Dar, repet, acestea se produceau în pofida regimului: în fond, orice act de cultură autentică era un gest de frondă, căci, în concepția PCR, cultura era doar trompetă propagandistică, iar școala, un instrument de depersonalizare. Să revenim însă la subiectul propus. Domnul Baumgarten are perfectă dreptate atunci când consideră că, pentru realizarea unei performanțe reale în cultură, nu este suficient efortul singular, ci este nevoie "de un sistem instituțional care să garanteze standardul formării noastre". Or
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
căci întotdeauna și pretutindeni în lume există forțe care urmăresc limitarea dreptului sau a posibilității de a-ți spune public gândurile. Azi nu mai există nici o justificare a tăcerii: ea nu mai este efectul unui instinct de autoapărare, ci dovada depersonalizării și a complicității cu forțele reacționare care caută să salveze cât mai mult din sistemul de odinioară. Omul de tip nou visat de comuniști se complăcea în tăcere, căci actele de adulație nu pot fi socotite expresia unei personalități în
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
Papini, Mauras, Barrès... Nu lipseau apoi, din același context, un Șestov sau un Berdiaev". Ce se întîmplă cu tinerii de azi? Aceștia, socotește Dan Ciachir, au depășit handicapul unei perioade ingrate în care pozitivismul blamat de Nae Ionescu, despiritualizarea și depersonalizarea au fost reinstaurate, producînd simțămîntul oneros că s-au reîntors "să domnească o mie de ani". Părînd unora o supapă împotriva efectelor dogmei ideologice oficiale, înflorirea "noilor metode", avîntul tel-quel-list ca și al celorlalte modele formalizante, precum și adiționarea de informații
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
comunismul și, în special, demența lui Ceaușescu ca o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am acceptat, într-un mod sau altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul. Lipsa identității se citește în ființa fiecăruia și a Bucureștiului. Spectacolul lui Dabija pleacă de la estetică și merge mult dincolo, către etică și morală. Realizatorii însă
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic - tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker - devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia - ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
treacă de la „starea” de „produs cultural local” la cea de „produs cultural internațional”. „Geografia culturală și spirituală”, creionata de Heaney în opera să constituie, de multă vreme, punctul principal de interes pentru critică. Pierderea identității irlandeze (că simptom general al „depersonalizării” tuturor irlandezilor - și a lui Heaney însuși!) apare, în diverse forme codificate, în majoritatea cărților scrise pînă în prezent de poet. Chiar metaforă preferată de Dan Sociu că titlu pentru selecția românească - „țară mlaștină” - ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
evanghelic metanoia, renaștere, transformare până la iluminare, e înlocuită sau, mai bine zis, completată în manual cu aluviuni ale gândirii elenistice și extrem-orientale. Aș fi riscat afirmând că esențializarea pildelor creștine din acest text ne trimite la Hermes Trismegistul, la tezele depersonalizării taoiste, la surâzătoarea vacuitate a doctrinei sau, mai bine zis, a comportamentului zen. Căci războinicul luminii, un soi de protosimbol al cavalerului creștin, este condiționat de iubire în termenii preciși ai primei epistole către locuitorii Corintului: Fără iubire el nu
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
ar putea fi definită figura torționarului: este acesta un individ monstruos, o cumplită excrescență a Răului, sau e doar un instrument abrutizat, un ins obedient fără nici o reținere față de doctrină și propagandă? Tzvetan Todorov nu acceptă ideea călăului monstruos, în favoarea depersonalizării individului în cauză, întrucît Răul, ca entitate abstractă, ar fi "personajul principal al literaturii concentraționare". Torționarii n-ar fi fost, în optica sa, niște fiare, ci doar o categorie de funcționari mediocri, lipsiți de personalitate, robotizați. Să recunoaștem că o
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
o scrie de la prima povestire la ultimul interviu, Borges a așezat temeinic ideile cu care a jonglat permanent fie ca simple aluzii fie ca adevărate metafore epistemologice: cantitatea limitată a metaforelor sau legendelor de care e capabilă imaginația umană, totala depersonalizare a autorului și iluzia oricărei paternități literare, varietatea infinită a sensurilor prin lecturi succesive, crearea precursorilor cu ajutorul cititorului, neîncetata metamorfoză a operei literare... Postmodernii au găsit aici nesperat tot materialul teoretic de care aveau nevoie în varianta cea mai soft
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
miniatură, cele mai puternice idei ale postmodernismului. Borges merge și mai departe decât structuraliștii: nu doar moartea autorului, ci chiar moartea autorilor. Paradoxal, scriitorul argentinian scoate astfel literatura din câmpul de interferență al oricăror teorii ce-i prezic moartea. Căci depersonalizarea creatorului cu biografie, al autorului istoric presupune înnobilarea așa-zis transcendentală a oricărei creații artistice căreia îi lipsește însă tocmai iluminarea prin revelație. O concesie stranie între formația intelectuală clasică a lui Borges și previziunile, intuițiile postmoderne. Borges adaugă deseori
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
sînt acelea din textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură încît protagonismul se inversează, în favoarea unui personaj feminin rebel, care nu mai acceptă monotonia, falsitatea, depersonalizarea impuse de rolul pasiv al soției fidele în perpetuă și eroică așteptare. În romanul lui David Torres, ca și în acela al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, apărut în traducere spaniolă 3 tot în 2005, reevaluarea faptelor și protagoniștilor mitului odiseic
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
funcții expresive, uneori simple semnale de iritare sau de admirație. Majoritatea funcțiilor și valorilor și chiar multe dintre construcțiile sintactice sînt comune mai multor limbi. Pentru română, ele au fost destul de puțin studiate. În mulțimea de construcții, în funcție de gradul de "depersonalizare", se pot distinge, mai întîi, cele în care dracul e un actant mitologic, manifestat ca atare în enunțuri imprecative sau non-imprecative ("Lua-te-ar dracu", expres.ro/comments; "Mărine, dracu' te-a pus să mori acuma...", revistarespiro.com); apoi, numeroase
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
se putea învăța nimic serios în domeniul cultural decât datorită familiei și a unor profesori inimoși care, în pofida interdicțiilor, ne dădeau posibilitatea să accedem la cultura adevărată. Dar câți au avut asemenea ocazie? În acei ani s-a produs, o depersonalizare a românilor, ale cărei efecte le resimțim din plin și în zilele noastre, căci sistemul s-a perpetuat și dincolo de perioada stalinistă, este drept ceva mai relaxat, dar structural același și se simte și azi. După epoca stalinistă temele istorice
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
atingă / cineva mai puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
bine. Costumul tradițional a dispărut, cum brâul faja, cu podoaba de păr cachirulo și cu pantalonii strânși pe corp. Străzile sunt asfaltate și luminate electric. Există apă curentă, canalizare, cinematografe și baruri. Ca pretutindeni în lume, televiziunea contribuie eficient la depersonalizarea spectatorului. Există mașini, motociclete, frigidere, o bunăstare bine și sârguincios elaborată de societatea asta a noastră, în care progresul științific și tehnologic au exilat pe un teritoriu îndepărtat morala și sensibilitatea omului. Entropia, haosul au luat forma din ce în ce mai înspăimântătoare a
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]