512 matches
-
explicat. Fata ei, care a fost profesoară, era pe atunci în ultimul an de liceu. Și ne-a zis fata: "nouă la UTM ne-au spus și eu am știut de aseară că în noaptea asta vor fi ridicați și deportați moșierii, proprietarii". Fusese ședință de UTM cu o seară înainte și li s-a spus că vor fi ridicați moșierii, chiaburii și proprietarii. Așadar, fata ei știa ce anume se petrece. Am intrat înăuntru și vă dați seama că eu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Exact! Elita, conducerea și modelele vechii societăți au fost decapitate, de fapt societatea a fost decapitată de cei care, formal sau informal, o conduceau. Le-au fost luate averile, au fost tâlhăriți de către stat, au fost băgați la închisoare sau deportați și lipsiți de orice mijloc de trai. Au fost pur și simplu trimiși, cum spunea mama dumneavoastră, la moarte. R. R.: Noi, să vă spun sincer, nu am trăit vreodată cu ideea că vom supraviețui acolo. Ne-au dus ca să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
prieten, care și-a recuperat absolut tot de la statul român: lingurițe, fețe de masă, absolut tot. A dat statul român în judecată și i-au fost plătite 3 miliarde de lei. A fost în aceeași situație ca noi: ridicat noaptea, deportat. C. I.: Spre deosebire de dumneavoastră, acel domn a găsit inventarul care s-a făcut în acea noapte a deportării. R. R.: Exact, a găsit inventarul. Dar parcă eu nu m-am străduit? Am fost la Galați, la Berești, la cel care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că făceau mai mult toate acele bunuri mobile și mașinării agricole. Au fost niște valori care s-au pierdut. C. I.: Păi, nu s-au pierdut, că doar nu s-au risipit luate de vânt. Familia dumneavoastră și toate familiile deportate au fost tâlhărite de către regimul și statul comunist. R. R.: Exact. După 1989, eu am demolat casa părintească pentru că furaseră geamurile, ușile și am stricat și un singur hambar. Gestionarul de acolo mi-a zis că nu este al meu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
meu, la unul de la cadre și mi-a luat dosarul de l-am trimis la Vaslui. Și în felul acesta mi-au fost recunoscuți 8 ani și jumătate ca fost deportat politic în loc de 10 ani, cât am fost de fapt deportat. Eu am stat în secret doi ani de zile, deși figuram la Râmnicu Sărat ca deportat politic în acea perioadă de doi ani. Dacă mă prindeau? După Revoluție, încercând să dovedesc că am fost deportat politic, am fost cu hârtia
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
chestiune impersonală, obiectivă, precum o ploaie sau vreun cutremur, ci a fost cineva, o persoană sau mai multe, din regimul comunist care au luat hotărârea ca familiile care dețin mai mult de 50 de hectare să fie expropriate total și deportate. Alți oameni, securiștii adică, au pus în aplicare această decizie și au venit și v-au arestat în acea noapte. Nu a fost soarta! R. R.: Asta a fost ideea: au vrut să ne lichideze, pentru că am fost trimiși la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a exilului românesc la Paris (1945-1956). Organizații. Publicații Gheorghe I. FLORESCU, Românii în Statele Unite și Canada Ilarion ȚIU, Publicații ale exilului legionar: Carpați Jill MASSINO, „Ei ne-au spus că trebuie să reconstruim ceea ce au distrus nemții”. Povești ale femeilor deportate Recenzii. Note de lectură Reviews. Reading Notes Elez BIBERAJ, Albania in Transition. The Rocky Road to Democracy, Westview Press, Boulder, Colorado, 1999, 377 p. (Andrei Pippidi) Pierre BUHLER, Histoire de la Pologne communiste. Autopsie d’une imposture, Editions Karthala, Paris, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aia, în... a doua zi ne-a dus, ne-a dus... c-a zis așa că ne duce în Siberia da’ ne-a dus în Donbas, în Donbas și acolo ne-a băgat într-un lagăr. Asemenea relatări cutremurătoare ale tinerilor deportați forțat din țara lor natală, România, în URSS de către armata sovietică la începutul anului 1945 pot fi regăsite în numeroase povești de viață ale etnicilor germani care au trăit în România în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în centrul atenției a numeroși oameni de cultură, în special istorici și antropologi. De exemplu, istoricul român Doru Radosav oferă o importantă perspectivă asupra experienței și condițiilor de viață ale etnicilor germani deportați în Donbas în lucrarea Donbas, o istorie deportată. Abordând tema din perspectiva istoriei orale, autorul introduce în studiul său mărturiile persoanelor care au trăit aceste experiențe, fiind sensibil la variabile precum gen, clasă, vârstă și etnie, oferind o viziune detaliată asupra modului în care se construia identitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instituțională neputând fi tratată ca un incident izolat. Studiul de față este o analiză a experiențelor deportaților, în particular al femeilor. Dar, cum viața femeilor nu poate fi ruptă de cea a bărbaților, fiind angajate în aceleași activități ca și deportații bărbați, voi reflecta și asupra amintirilor bărbaților. Studiul meu asupra femeilor deportate este deci situat în contextul mai larg al experienței deportaților, scopul fiind acela de a oferi o imagine complexă și diversă asupra felului în care indivizii au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o analiză a experiențelor deportaților, în particular al femeilor. Dar, cum viața femeilor nu poate fi ruptă de cea a bărbaților, fiind angajate în aceleași activități ca și deportații bărbați, voi reflecta și asupra amintirilor bărbaților. Studiul meu asupra femeilor deportate este deci situat în contextul mai larg al experienței deportaților, scopul fiind acela de a oferi o imagine complexă și diversă asupra felului în care indivizii au trăit deportarea. în timp ce caut să evit universalizarea experienței umane, sunt precaută și în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oficial interzicea acest lucru. în plus, etnicii germani considerați specialiști sau de neînlocuit în fabrici și uzine au fost de asemenea deportați, deși guvernul român cerea ca aceștia să fie exceptați. Chiar etnici maghiari și români au fost arestați și deportați. La sfârșitul lui decembrie 1944, mulți etnici germani erau conștienți că există posibilitatea de a fi deportați, dar nu știau unde. S-a instalat panica și mulți dintre ei s-au ascuns în munți, la casele prietenilor sau vecinilor români
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vecinilor lor. Așa cum își amintea o femeie: în timp ce noi eram aduși la gară... mulți oameni erau pe stradă. Unii se întrebau, alții râdeau, alții țipau la noi, chiar dacă nu ne cunoșteau, alții urlau, în primul rând părinții fetelor și băieților deportați. Deși este dificil de speculat asupra reacției - fie activă, fie pasivă - a etnicilor români față de deportări, acesta nu este un aspect pe care un istoric îl poate trece simplu cu vederea ca urmare a lipsei de dovezi. Jan Gross a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și Magyari. Cu toate acestea, faptul că ea alege să nu le menționeze pe acestea în mărturiile ei subliniază că realitatea trăită sau rememorată de femei în timpul deportării a fost complexă și variată. Pentru Magyari, Cocârlă și pentru majoritatea femeilor deportate, obișnuite cu reguli stricte de segregare sexuală, neplăcerile provocate de experiența trăită au fost „accentuate atunci când a fost vorba de necesități și funcții biologice”. Renunțarea la aceste reguli a echivalat cu pierderea completă a demnității, a moralității și, în fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
situații de viață și de moarte, ceea ce nu a făcut decât să le întărească și să le crească dorința de supraviețuire. Se pare că tocmai munca în mină a adus după sine o recunoaștere pozitivă din partea rușilor și a colegilor deportați, cum este cazul Sofiei Magyari: Da, am lucrat acolo cât am lucrat, după aia... am fost..., am ascultat totu’ ce-a zis rușii, pe cuvântu’ meu, sincer vă spun, ce-a zis ei, aia am făcut, nu ne-am pus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la acțiuni disperate, așa cum arată unul dintre respondenții lui Radosav: Am găsit în gunoi carne de la un cal mort, cu viermi, pe care am spălat-o și am gătit-o. Nu mă mai dezgusta nimic. Mult mai norocoși decât acest deportat erau cei care lucrau în bucătării, grădini și ferme. De exemplu, unul dintre respondenții lui Radosav, care lucra cu un cal, reușea să fure câteva boabe de porumb din porția animalului pe care le ducea în lagăr și le cocea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a jucat de asemenea un rol decisiv în supraviețuirea fizică și psihică a deportaților. Deseori, rata de mortalitate a bărbaților era dublă sau triplă față de cea a femeilor. Acest lucru poate fi explicat în parte prin faptul că majoritatea femeilor deportate aveau între 17 și 23 de ani, în timp ce bărbații aveau 39-45 de ani. Deși bărbații din această grupă de vârstă erau încă în bune condiții, cu siguranță ei nu erau la fel de rezistenți ca femeile. Cu toate acestea, se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doilea rând, ca urmare a constituției lor fizice și a faptului că majoritatea femeilor - dacă nu toate - erau nefumătoare și nu consumau nici alcool, acestea erau mai predispuse la a supraviețui unor astfel de condiții. Așa cum își amintește un bărbat deportat: Femeile aveau între 17 și 30 de ani, deci erau la vârsta cea mai rezistentă. Nu fumau și nici nu beau alcool. în șase luni alcoolicii au murit. Noi, tinerii, am supraviețuit doar pentru că am furat lemn pe care apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
era faptul că trebuia să mă dezbrac de tot în fața rușilor... acasă nici măcar mamele sau surorile noastre nu ne văzuseră goale. Acestor atacuri asupra demnității umane li se adăugau, în unele lagăre, examenele ginecologice forțate la care erau supuse femeile deportate pentru a determina dacă erau sau nu virgine. Și, nu în ultimul rând, unele femei trebuiau să facă față atacurilor sexuale. Deși li se oferea frecvent „o viață mai ușoară” în schimb, pentru cele care erau complet neinformate în ceea ce privește legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi reconstituit grație acestor fragmente personale. Persoanele alese pentru interviu sunt de o largă reprezentativitate socială, politică și etnică: un deținut politic, membri ai Partidului Comunist Român, o călugăriță, un inginer tehnolog, fost director de fabrică, un ungur, o săsoaică deportată, o evreică, un legionar, un militar, un făgărășan. Statutul felurit și paleta social-politică și etnică variată semnifică dorința coordonatorilor de a colecta mărturii de la diverse categorii din nevoia de a redescoperi trecutul în multiplele lui fațete și niveluri de receptare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Eșalonul de Acțiune) (ASRI, fond „D”, dos. 9049, vol. 3, f. 175). Pentru istoria formațiunilor de tip nazist ale etnicilor germani din România `ntre 1940 și 1944, vezi Vasile Ciobanu, op.cit., pp. 246-253. Vezi `ndeosebi Doru Radosav, Donbas. O istorie deportată, volum editat de Landsmannschaft der Sathmarer Schwaben in der Bundesrepublik Deutschland e. v., Ravensburg, 1994; Deportarea etnicilor germani din România `n Uniunea Sovietică. 1945, culegere de documente de arhivă `ntocmită de Hannelore Baier, Forumul Democrat al Germanilor din România, s.l.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
24, iarna ’97-’98, București, p. 61. Cf. Nicolae Manolescu, „Modelul american”, România literară, București, nr. 18, 13-19 mai 1998, p. 1. Vezi și „America! America!”, Lettre Internationale, nr. 24, iarna ’97-’98, pp. 58-88. Doru Radosav, Donbas. O istorie deportată, Sathmarer Schwaben, Ravensburg, 1994, p. 48. Interviu cu Sofia Magyari, luat de Cătălin Frangulea și Jill Massino, iulie 2001. Deși noțiunea de „țară natală” generează probleme, am optat pentru folosirea acesteia `n dorința de a accentua faptul că etnicii germani
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Radu Ionid, The Holocaust in Romania: The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944, Ivan R. Dee, Chicago, 2000. Lucrări valoroase din acest punct de vedere s`nt Germanii din Banat a Smarandei Vultur, Donbas, o istorie deportată a lui Doru Radosav și Tief in Russland bei Stalino: Erinnerungen und Dokumente zur Deportation in die Sowetunion, 1945, și Ich Weiss dass du Mein Vater Bist, Aber ich Kenne dich nicht - Erzahlungen von Russlandeportieren ale lui Hannelore Baier. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
229-231. Interviu cu Maria Coc`rlă, p. 3. Ich Weiss dass du Mein Vater Bist, Aber ich Kenne dich nicht - Erzahlungen von Russlandeportieren. Ibidem, p. 63. Interviu cu Sofia Magyari, p. 4. Radosav, Donbas, ed.cit., p. 41. Mărturiile femeilor deportate `n alte lagăre demonstrează că multe dintre femei lucrau `n mine. Jolluck precizează că imaginea femeilor prest`nd munci grele era deseori șocantă și pentru bărbați, deoarece aceștia erau obișnuiți să le vadă implicate `n activități domestice (vezi op.cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Roman a durat două zile și o noapte șde fapt aproape două zile și două nopțiț. De la Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" și până la Roman nu s’a dat apă nimănui din vagoane... Este adevărat că fochistul de la locomotivă vindea deportaților aflați În vagoane sticle cu apă. Dar după câtva timp când noi jandarmii am zărit aceasta, am interzis șvânzareaț. Este adevărat că unii jandarmi au tras cu arma asupra unor evrei care au sărit din vagoane. Este adevărat că s
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]