384 matches
-
pur și simplu "a ține închis", fără precizarea locului - și s-a concretizat treptat, dar destul de repede (apare deja în textele cronicarilor). Pușcărie și pușcăriaș sînt termeni simțiți azi ca popular-familiari, folosirea lor implicînd o foarte ușoară notă ironică și depreciativă (destul de redusă în cazul lui pușcăriaș). Articolele din presa actuală par să folosească această pereche lexicală cu măsură și doar din nevoia de variație stilistică, introducînd o marcă a perspectivei deținuților înșiși. Citatul următor ilustrează trecerea de la oficial la informal
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
Cărții funda-men-tale a lui Lazăr Șăineanu (încă nereeditată) - Influența orientală asupra limbii și culturii române (1900) - i s-au adăugat în timp alte cercetări, etimologice (Vladimir Drimba, Emil Suciu ș.a.) sau asupra valorilor stilistice ale turcismelor, asupra conotațiilor ironice și depreciative, a utilizării lor în literatură. Destul de complicată este problema componentei turcești a argoului românesc, pentru că presupune o distincție, în practică greu de făcut, între două situații. În argou se pot identifica unele cuvinte de origine turcă îndepărtată, care au fost
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
interesante cuprinse în articolul colegei Dana Niculescu, „Interferențe între elemente aparținînd stilului juridic și limba comună” (publicat în volumul Perspective actuale în studiul limbii române, 2002). Exemplele pe care le-am discutat în această rubrică ilustrau mai ales semnificația negativă, depreciativă a cuvîntului; cele găsite de Dana Niculescu, mai ales rezultatele unei anchete lingvistice realizate de autoare printre tineri, indică o frecvență destul de mare a folosirii sale cu sens pozitiv („extraordinar”). Se confirmă deci, cel puțin pentru prezent, polaritatea semantică a
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
dominanta sa neurologică. Micul stângaci nu este deosebit de neîndemânatic, dar un stângaci forțat să folosească dreapta, da: scrisul său va fi crispat, va putea avea dificultăți de orientare în spațiu. Să nu uităm că însuși adjectivul „stângaci”, în sensul său depreciativ, se referă - etimologic vorbind - la comportamentul cuiva care folosește mâna dreaptă, dreptaci fiind, de parcă ar utiliza-o pe cea stângă. Această inabilitate a dreptacilor nu este observabilă exclusiv la membrele superioare. Amintiți-vă că există atâția fotbaliști pentru care piciorul
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
părăsească «Partidul», din motivul foarte simplu, dar și foarte suspect, că nu intraseră nicicând în el”. Face observații judicioase despre kitsch. O omite pe una: obiectul estetic și obiectul kitsch au ceva comun în satisfacția - doar că unul admirativă, celălalt depreciativă - pe care ți-o dau. Exemplul meu predilect, firma, dispusă vertical, a unui atelier de remaiat ciorapi: pe un voluptuos picior de damă urcă vitejește, făcându-și de lucru cu acul și cu ața, un croitoraș. Scepticism: „S-ar zice
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
care-i include pe Samuel Johnson, Oscar Wilde, Whistler, Jean Cocteau, Alice Roosevelt Longworth, Gore Vidal, Isak Dinesen/Karen Blixen. Pentru Capote, „Marilyn Monroe era foarte amuzantă atunci când se simțea suficient de relaxată și băuse destul.” Chiar dacă fraza e vag depreciativă, ea reprezintă, în codul lui Capote, un semn de înaltă admirație. Dialogul scânteietor evocat mai sus, presărat cu comentariile autorului, e proba supremă a afecțiunii și admirației nutrite de scriitor față de una din întrupările cele mai stranii ale fragilității ființei
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
Altcineva citează "dezacorduri de analfabet de genul "ei făcuse", "ei fusese", etc. în loc de "ei făcuseră", "ei fuseseră" etc." (forum.softpedia.com, 8.06.2005). Cum se întîmplă adesea, încălcarea unei norme produce o avalanșă de acuzații grave și de etichete depreciative: "agresiunea (...) la adresa limbii române", "semidocți cu alură de șmecheri sau bișnițari de doi lei" (ibid.). De fapt, regula în temeiul căreia se lansează aceste acuzații e foarte recentă; mai exact, formularea sa riguroasă a fost introdusă de ultima ediție a
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
Rodica Zafiu Termenii care desemnează animale sînt destul de des convertiți, în limbajul familiar-argotic, în metafore. Cel mai adesea e vorba de epitete depreciative, similare celor deja existente în limbajul popular (bou, vacă, măgar), dar mai puțin previzibile: barză, bibilică, cangur, capră, gușter etc. Un studiu din anii '40 (Gavril Istrate, Noțiunea "femeie stricată" și terminologia animală, în Buletinul Institutului Al. Philippide, XI-XII, 1944-1945
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
bambilici la costum mi-a zis în ziua aceea fatidică să încerc peste vreo câteva zile" (tuom.ablog.ro). Păcălici se depărtează adesea de sensul de dicționar ("persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse", DEX), pentru a desemna depreciativ un "fraier": "un păcălici care râde întruna de parcă ar fi drogat" (ddtv.ro) Chiar pogonici a fost atras în această serie, probabil după ce a trecut prin faza asocierii cu universul infantil (o revistă pentru copii din anii comunismului se numea
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
o mie de lei" (Croitoru Bobârniche, Volceanov), "bancnotă de o sută de mii de lei" și "bani" (doar Croitoru Bobârniche). Internetul oferă însă mult mai multe informații. În primul rând, dicționarul on-line 123urban.ro înregistrează pe chiftea cu alte sensuri depreciative decât cele descrise până acum: "om prost", "fără bani" ("ăla n-avea bani, era chiftea") și "făcătură după un obiect de firmă" ("Ce-i, mă, cu chifteaua asta pe tine?"). Textele din forumuri și bloguri sunt și mai generoase: descoperim
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
reinterpretare a uzului de odinioară. S-ar părea că substantivul chiftea e un termen peiorativ de uz general, folosit pentru persoane, obiecte și situații, inclusiv pentru bani, dacă sunt considerați ca prea puțini (din cauza inflației, suma insuficientă poate varia). Componenta depreciativă se poate explica prin unele trăsături semantice ale obiectului: mic, insuficient ("gările mici, cu peroane cât o chiftea", ziare.com., 22.03.2008), mărunțit și turtit ("Dacă mă prindea ăla atunci - mă făcea chiftea!",daciaclub.ro). În plus, cuvântul are
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
cu chiflă (de la care a putut împrumuta unele sensuri). nu prea mai are de-a face cu câmpul semantic al "femeii ușoare" - dar a fost oare într-adevăr specializat cu acest sens, sau își actualiza doar, în anumite contexte, valoarea depreciativă? Cu pârjoală lucrurile stau probabil altfel, pentru că termenul trimite, prin formă, la a pârjoli, sinonim intensificator al lui a arde.
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
mai răspândită este expresia verbală a trage de fiare (sau la fiare): imagine simplificatoare, dar sugestivă, a unora dintre exercițiile fizice practicate. Ironia formulei provine din legătura termenilor folosiți cu diferite locuțiuni vechi și populare și mai ales din nota depreciativă a metonimiei care transformă aparate moderne, sofisticate, în simple fiare. Exemplele din mass-media sunt numeroase: „J. trage de fiare chiar și pe caniculă: «Sportul îmi dă o stare de bine»” (Cancan, 15.07.2011); „Mare om, că doar nu degeaba
Fiare și pătrățele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5041_a_6366]
-
expresii străine cu aer tehnic și neutru; mai mult, prestigiul actual al englezei ca limbă a modernității constituie o contrapondere la prestigiul social scăzut al mărfurilor uzate. De fapt, nici echivalentul la mâna a doua nu a acumulat veritabile conotații depreciative; sintagma are însă dezavantajul de a deveni clar (și negativ) valorizantă prin schimbarea prepoziției: "de mâna a doua" nu mai înseamnă "refolosit", ci "de proastă calitate" (în opoziție cu de mâna întîi/de primă mînă"). E curios că sintagma în
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
o cale mai rară și mai complicată, care nu explică evoluția sensurilor; e vorba mai curînd de o coincidență, numele propriu și termenul argotic avînd însă o origine comună). Cuvântul e destul de folosit azi, în presă, cu marca ironică și depreciativă pe care o aduce statutul său argotic: "fii de foști baștani, din vechea nomenclatură" (ziaruldemures.ro); "bugetari cu salarii de baștani" (Jurnalul național, 24.10.2008). S-a petrecut, pe cît se pare, chiar o specializare semantică parțială, cuvîntul fiind
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
și mai ales cojirea lor de lovele" (forum.fight.ro). Cuvîntul de bază coajă are de altfel o mare vitalitate argotică: e folosit și ca metaforă (de data aceasta, transparentă) pentru îmbrăcăminte (la G. Astaloș), ca și pentru a desemna depreciativ un obiect fragil, de proastă calitate. Exemplele recente din internet sînt surprinzător de numeroase și arată o preferință constantă pentru caracterizarea peiorativă a mașinilor: "Loganul e o coajă de mașină" (123urban); "venim aici cu bani și cu o Ťcoajăť de
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
mai invocă apelul la sentimente, folosirea registrelor populare ale limbii, opoziția între popor și elite etc. Dincolo de descrierile politologice și istorice ale fenomenului, cuvîntul a trecut, în multe limbi, de la utilizarea ca termen de specialitate la circulația uzuală, cu valoare depreciativă, fiind asociat demagogiei (adesea ca simplă insultă pentru adversari). Intrarea în uzul comun e consfințită în română de apariția unei forme de plural (neacceptate de DOOM): "au în cap numai demagogii și populisme" (intenzzia.16.forumer.com); "asta să explice
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
recent preluate de limbajul tinerilor: "băiat de bani-gata, fițos, metrosexual wannabe" (dictionarurban.ro). Trendinez apare adesea în contexte marcate ironic: "tot poporu' trendinez" (forum.computergames.ro); de fapt, este utilizat pe o scară amplă de nuanțe, de la valoarea de etichetă depreciativă până la aceea de simplu termen glumeț, vag autoironic: "am decis să-mi iau un telefon trendinez" (studentclub.ro). Sensul foarte general îi permite să fie aplicat - cum se vede și din exemplele de mai sus - atât persoanelor, cât și obiectelor
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
Vladimir Streinu, M. Sebastian "niște pigmei", "ca și pe T. Vianu, taxat drept un savant doar anost" (În parc, Rom. lit., 28, 2001). Or, eu am scris această frază, dar într-un context în care sensul e exact opus, deloc depreciativ. Anume evocînd situația "regalității" lui G. Călinescu de pe la mijlocul anilor '60". Ne vine inima la loc. Preferăm a fi beoțieni, inși lipsiți de simțul umorului (mai mult ori mai puțin descifrabil), decît a fi dezamăgiți de atitudinea lui Alexandru George
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
și dăscălime - , altele neutre: dăscăliță ; mai multe sînt ieșite din uz: substantivul dăscălie, adjectivele dăscălesc și dăscălicesc. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, D-de, 1949) avem surpriza de a găsi un număr foarte mare de diminutive, majoritatea cu sens depreciativ: dăscălaș, dăscălel, dăscăluț; cel mai pe larg e tratat dăscălici, ,dascăl mic, simpatic", dar și ,dascăl prost, cu puțină învățătură, un pîrlit de dascăl". Valoarea depreciativă a lui dăscălime e tipică substantivelor colective (tratarea în bloc a persoanelor e adesea
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
avem surpriza de a găsi un număr foarte mare de diminutive, majoritatea cu sens depreciativ: dăscălaș, dăscălel, dăscăluț; cel mai pe larg e tratat dăscălici, ,dascăl mic, simpatic", dar și ,dascăl prost, cu puțină învățătură, un pîrlit de dascăl". Valoarea depreciativă a lui dăscălime e tipică substantivelor colective (tratarea în bloc a persoanelor e adesea minimalizatoare), dar se asociază în primul rînd cu ironia lui Caragiale, din Scrisoarea pierdută : unde partizanii lui Cațavencu sînt, în vorbele lui Tipătescu, ,dăscălimea, popa și
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
cît., pag. 11. Această replică vine în calitate de răspuns la celebra afirmație făcută de Pierre Boulez în 1952 în articolul “Schoenberg este mort”: “Compozitorul este inutil în afara cercetărilor seriale”, în: idem., pag. 21. footnote>. În comparație cu termenul fragmentarism, în calitatea lui de depreciativ avangardist, mult mai pertinenta se prezintă a fi imaginea mulți- sau pluri-fațetată<footnote Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 127. Este vorba despre titlul Părții a treia din textul citat - “DE MULTIPLES FACETTES”, idee pe care o implicăm în ecuația textului nostru
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
uneori (de exemplu, în Dicționarul limbii române - DLR și în Micul dicționar academic - MDA) derivatele pifănie "infanterie" și pifist "infanterist", care nu par să mai circule astăzi. Substantivul pifan, atestat din anii '20, utilizat de la început cu valoare ironică și depreciativă, a fost discutat și de Iorgu Iordan, într-un articol din 1937 și în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor" (1946); pifă a fost menționat de Valentin Gr. Chelaru, în articolul "Din limbajul mahalalelor" (1937). În dicționare (DEX, DLR
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
apare însă secvența cu ambele substantive feminine: "aș avea și eu câteva cuvinte pentru doamna ministră și pentru celelalte persoane din ministerul învățământului în legătură cu bacalaureatul din 2003" (portal.edu.ro). Ceva mai rară (circa 50 de atestări) și mai clar depreciativă e forma ministresa: "Ministresa e o femeie neputincioasă în fața unui sistem în care se regăsesc toate slăbiciunile societății" (EZ 3353, 2003, 1); "Ministresa Andronescu își împinge sora către șefia CJAS Mehedinți" (gds.ro); "Ministresa Daniela Bartoș nu vrea să apară
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr. -tion, it. -zione etc.); forme ca eliminăciune sau emulăciune sunau comic încă din vremea creării lor, iar termenul ironic și depreciativ ciunism, creat de adversarii filologului, a intrat în dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică, într-un
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]