779 matches
-
unui ecorșeu și reactivitatea unei mimoze. Platoșa verbală e mânuită cu abilitate - însă doar până în clipa când devine evident că partida a fost pierdută. Atunci, în singurătatea de ghețar a micului său apartament ori în recluziunea biroului prăfuit, învechit și deprimant, masca se sfâșie, durerea țâșnește și tristețea acoperă totul. Tânjirea lui Marlowe nu are un obiect precis și, prin urmare, nici soluțiile nu sunt la îndemână. Alcoolul e doar o ocupație de tranziție între două căderi psihice, conștientizate sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a plâns văzând frumusețea peisajului. Noi însă locuim aici, așa că ducă-se naibii! (Chandler, 1981, p. 153). Îmbufnarea lui Chandler nu e o formă de alint. Existau suficiente motive în viața lui pentru a privi realitatea printr-o ceață pâcloasă, deprimantă: starea de sănătate, în continuă deteriorare, a lui Cissy. Mare admirator al lui Chandler, Somerset Maugham ridică vălul de pe drama trăită cotidian de către romancier, îngrozit că trebuie să fie martorul neputincios al intrării lente în moarte a ființei iubite. Devotat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole și penibile în egală măsură - nu e însă întâmplătoare. Procesul de dez-eroizare întreprins în romanul de față nu poate avea loc fără coborârea în universul mărunt, banal până la exasperare, deprimant și energizant în același timp. Secvența se încheie cu intervenția lui Marlowe, pregătit să livreze încă una din meditațiile care ni-l înfățișează în lumina clarobscură a disperării mocnite în care e obligat să-și risipească fiecare clipă a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
infractori, Marlowe e suspect pentru primii și demn de dispreț pentru ceilalți. Sentimentele polițiștilor sunt exprimate - simplu! - prin bătăile repetate pe care le încasează detectivul. La rândul lor, criminalii nu fac nici un efort pentru a-și ascunde repulsia față de modestia deprimantă a vieții sale. Un astfel de individ nu avea cum să nu fie suspect, și pentru unii, și pentru ceilalți. Refuzul de a-și trăda prietenul - pe Terry Lennox - îi atrage ura căpitanului Gregorius, șeful brigăzii criminale, un polițist dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decât ca prin infiltrarea de timpuriu a prejudecăților șovine, să se furnizeze viitorului război o excelentă carne de tun. Japonia, Germania și Anglia sunt focare de pregătire a noului măcel. Mussolini, mentorul recunoscut al fascismului, se plânge că pacea e deprimantă și proclamă că numai războiul e dătător de viață și de noi energii. Femei intelectuale, muncitoare, văduve și orfane de război! Stăpânitorilor țărilor fasciste și imperialiste le e sete de energiile, de sângele copiilor, fraților, soților și părinților noștri! Dar
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
unor momente realizate - care vădesc talentul autorului - constituie în ansamblu o lucrare neizbutită, o rămânere în urmă în dezvoltarea prozei noastre. Analizând deficiențele cărții, referatul a remarcat că în roman sunt reliefate mai puternic tocmai elementele vechiului, că predomină imaginea deprimantă a vieții din delta de altădată: descrierile de natură, peisagiile marine, trăiesc izolat, desprinse de firul epic al romanului: aspectele vieții noi, din regiunea deltei, sunt redate în mod plat, neconvingător. Romanul nu are eroi puternic conturați, nu are o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
evidentă. — Asta e o schimbare, față de ploile pariziene, nu-i așa? Și față de europenii anemici. Mi-aduc aminte de o zi pe o plajă, undeva, spre... La Rochelle să fie oare? Confund, fără îndoială, toate trupurile alea prost croite erau deprimante, parcă ar fi fost un muzeu al degenerescenței. Mai cu seamă femeile. Iar aici, vedeți, tinerii ăștia plesnesc de sănătate. Și chiar și cei mai puțin tineri. Forma. Aerul ăsta. Mirosiți-l! Nici un atom de nicotină. Nimeni nu fumează. În
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Snow, este acela că, după Războiul Rece și, mai ales, după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001xe "11 septembrie 2001", mediul de securitate s-a schimbat radical, iar „vechiul mod de a privi problemele șde securitateț din vechile texte șpareț deprimant de inadecvat pentru Înțelegerea realităților prezente și provocărilor viitoare” (Snow, 2007, p. XIII). Așadar, sfârșitul epocii bipolare și noul context internațional au creat o criză nu numai pentru civilii și militarii care pun În practică politicile de securitate națională, ci
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
responsabil al Serviciului de Presă și Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare. În anii ‘60 era redactor la „Gazeta literară”. În 1923 lui B. îi apare prima carte de versuri, intitulată Vecernii. Atmosfera imaginată este aceea a unui târg prăfuit și deprimant, cu bolnavi de ftizie, a căror suferință se află, de cele mai multe ori, în vecinătatea morții. Orașul este „o fată bolnavă în agonie”, casele par „femei tăcute”, poetul se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Îndesate În gambete. Desdemona Îi ospăta la orice oră a zilei. Apoi plecau din nou În oraș. Și Desdemona strângea după ei. Singurul lucru pe care refuza să-l facă erau cumpărăturile. Magazinele americane o năuceau. Marfa i se părea deprimantă. Chiar și mulți ani mai târziu, zărind niște chips McIntosh de la Kroger În bucătăria noastră suburbană, avea să-l ridiculizeze, spunând: ― E-o porcărie. Așa ceva dădeam la capre. Când călca În piața locală, Îi lipsea savoarea piersicilor, smochinelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am putut vedea cum elevi din clasele mai mici țineau în mână arme sub supravegherea unuia dintre oamenii lui Sergiu. Copii cu instrumente de ucis în mână... Până și acum imaginea mi se pare respingătoare asemeni unui miros urât și deprimantă precum norii plumburii ce cândva atârnau greu de cerul toamnei. Coborâsem scările ce dădeau la primul nivel al subsolului. Vladimir era încă în spatele meu. Un adevărat labirint scufundat într-o lumină slabă mă aștepta. Holuri la stânga, holuri la dreapta, holuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un membru din familia Împăratului. Tatăl meu era fratele Împăratului! Eram mândru. Atât de mândru și atât de trist. Oare venise mama acasă? Nu se înspăimântase când văzuse că lipsesc? Sau nu se mai întoarse? Dacă eram orfan? Ce gânduri deprimante! Un zâmbet triumfător înflorise pe chipul lui Vladimir, dar pierise atât de repede de pe fața sa albă, încât puteam să jur că nu surâse. Am tot dezbătut problema timpului. Câtă vreme ne-am plimbat pe cărările pline de întuneric ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O să mai fie vânători de animale sălbatice și după-amiază. Tânărul își coboară capul și trage chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește o dată. — Hai, du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma. Mârâie însă nearticulat în semn de protest. — Cum e cu putință, îl mustră în derâdere instructorul, să nu apreciezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe stradă sau o familie care se simțea bine, mă gândeam că ar trebui să fie toți fărâmați în bucățele și, în același timp, mă uram pentru aceste gânduri. Am plecat de acasă la Tokio ca să scap de acea atmosferă deprimantă de după moartea fratelui meu, însă nu-mi găseam liniștea indiferent unde mergeam. Ajunsesem să urăsc lumea exterioară. Părăsirea apartamentului era echivalentă cu intrarea în iad. Apoi aveam un fetișism legat de igienă. Trebuia să mă spăl pe mâini imediat ce ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Aici puteam călători liber oriunde voiam. Mi-am construit propria viață spirituală sub cearceafuri. Era cazul să renunț la lucrurile acestea. În școala generală ascultam rock progresiv. De exemplu, The wall, Pink Floyd. Nu prea e recomandat (râde), e total deprimant. Am aflat de Gurdjieff prin King Crimson, iar chitaristul Robert Fripp era membru Gurdjieff. Muzica lui m-a schimbat total, cred că majoritatea impresiilor mele despre viață au fost influențate de acest gen de muzică. Am fost la liceul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de două treimi din războinicii ce îi adusese acolo, dintre care nu puțini suportau acum umilința - de neconceput pentru un hun - de a se întoarce pe jos ori pe cai de tracțiune de care făcuseră rost în timpul campaniilor, cu perspectiva deprimantă de a se expune la sosire batjocurii tovarășilor aflați sub comanda altor conducători. Așadar, iată-l pe drumul spre miazănoapte, cu sufletul neliniștit și cu multe păreri de rău, una mai vie decât cealaltă, de vreme ce fiecare pas al calului îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare, prin care doar câteva mici punți din trunchiuri putrezite permiteau trecerea de la un ostrov la altul. Cu puțin înainte de apusul soarelui, aerul începu să se încețoșeze ușor deasupra acelui peisaj deprimant, dar nicidecum nelocuit: din când în când, puteau auzi bufnitul câte unei rațe sau, dintr-odată, bătaia frenetică din aripi a unei perechi de lebede, care, fără să le dea atenție, zbura razant aproape de nivelul apei, prinsă cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apusul soarelui, ducându-l cu sine pe tânărul prizonier. Erau amândoi încălecați pe doi cai lăsați, din ordinul Taciturnului, chiar de către burgunzii care-i furaseră toți caii pe care îi găsiseră în zonă. Nu fără ușurare, soldatul se îndepărtă de deprimantul spectacol al ruinelor și al disperării pe care îl avusese sub ochi ziua întreagă. Când, la primele luciri ale zorilor, oaspeții redutei deschiseseră poarta de fier și se aventuraseră cu pași nesiguri în peisajul dezolant lăsat în urmă de barbari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care să pună mâna, pentru propria plăcere, pe femeile cele mai frumoase și mai aristocrate. Lucrurile, în schimb, se întâmplaseră altfel și... Dar la ce-i mai folosea acum să se tot lamenteze? își biciui calul și alungă gândurile acelea deprimante. Trecu pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului, care era ultima unitate hună a coloanei. în urmă, la circa două mile în spatele oamenilor săi, se mai afla doar hoarda dezordonată a gepizilor, pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici. De acord, oricum o să fie mai bun decât nimic, recunoscu Odolgan. De fapt, ca loc pentru un bivuac, satul nu era mare lucru: fusese deja jefuit de cei dinainte, iar unele dintre case nu puteau oferi altceva decât spectacolul deprimant al ruinelor carbonizate. De îndată ce ajunseră în spațiul deschis ce reprezenta centrul micului burg, Balamber dădu semnalul de oprire și imediat războinicii se grăbiră să pună mâna pe orice construcție ce ar fi putut oferi un acoperiș. Servitorii săi o ocupară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu crede în posibilitatea unei uniuni. Emil Codrescu e din familia așa-numiților, după o nuvelă de Turgheniev, "oameni de prisos". Avem a face cu exemplare dotate cu mari calități, dar care, apăsate de condiții vitrege, practică o filozofie biologică deprimantă, fixând o limită arbitrară vieții, în neconcordanță cu vitalitatea rasei umane, acolo unde raporturile umane s-au ameliorat. În ciuda aparențelor, Emil Codrescu nu e un erou excepțional, nu se deosebește de confrații săi de epocă Vasile Dan din romanul lui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu toată această descriere. În primul rând, văd că am discutat aproape despre fiecare trăsătură a feței lui, dar n-am pomenit un cuvânt despre viața feței lui. Acest gând în sine -care a venit pe neașteptate - e cumplit de deprimant. Totuși, chiar în timp ce simt acest lucru, chiar în timp ce gândesc gândul, o anumită convingere, pe care am nutrit-o de la bun început, rămâne intactă -uscată și plăcută. „Convingere“nu este cuvântul cel mai potrivit. E mai curând o recompensă pentru cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iar ea Încerca să-i distragă atenția. Vizitatori. Evident ăsta era motivul pentru care Îl condusese pe Eisen drept Înăuntru. Dar Eisen nu era amuzant. Era genul de maniac posomorât cu zâmbetul pe buze. Foarte posomorât, Într-adevăr. Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl purtase În urmă cu zece ani În Haifa când el și socrul său ieșiseră În oraș, la o cafenea, ca să vorbească despre Shula putea foarte bine să fie folosit drept căptușeală de sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dintre elevii ei - un băiat care avea cincisprezece ani când a început povestea. De când a ieșit la iveală, cazul Shebei a fost tocat permanent în presă. Am încercat să mă țin la curent cu toate, deși, sincer, e o treabă deprimantă. Era o vreme când aveam o oarecare încredere în trusturile de mass-media de la noi din țară, dar acum, de când am văzut de aproape cum lucrează reporterii mi-am dat seama ce trist de prost plasată era încrederea mea. În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
despre această întâlnire, Sheba a menționat că fusese uimită de cât de “îngust și de ușor“ era. (Era obișnuită, desigur, cu talia mai substanțială a soțului ei.) De asemenea mai știu că la un moment dat Sheba a întrebat ceva deprimant și retoric de tipul „Ce facem aici?“, la care Connolly a răspuns cu o siguranță de sine clară: „Nu-ți face griji“. Shebei i s-a părut că sună foarte matur și capabil. Știa că nu era nici una, nici alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]