1,644 matches
-
somatostatinelor de legătură și a terminațiilor din hipocampus, așa cum a fost sugerat În studiile preliminare de Ferrier și colaboratorii (1983). Un asemenea deficit ar putea lăsa un „surplus” neechilibrat de sisteme normale opuse cum ar fi dopamina. Pe lângă acest lucru, dereglarea din afara lobului temporal În talamus, hipotalamus, regiunile suprafrontale și tegmentum, sugerată de distrugerea focală Întru-una sau mai multe din aceste zone, la nivelul creierului schizofrenic și care este găsită și la pacienții cu epilepsie și psihoză, ar putea fi legătura
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
sub semnul întrebării, dacă bineînțeles nu se iau măsuri energice de protecție a planetei. Omul a înțeles că face și el parte din natură, că Terra și resursele ei sunt limitate, că această planetă funcționează ca un sistem și că dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunța însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. În primul rând, nu e suficient de a avea apă, este necesar să fie avută
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
fizice, chimice și biologice. Solul și organisme-le formează în cadrul biosferei o unitate inseparabilă. Solul este suport și mediu de viață pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de producție vegetală și forestieră. Poluarea solului constă în orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a acestuia ca suport și mediu de viață pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice. Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare și alterare. Degradarea reprezintă procesul de mărunțire și dispersare a rocilor și
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
exclusiv pe baza coeficientului de inteligență (Ceobanu, 1996). 1.1.Categorii de copii cu dizabilitate mentală scurtă prezentare clinică și psihopedagogică Dizabilitatea mentală Prin termenul de dizabilitate mentală se înțelege reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător și la standardele de conviețuire socială dintr-un anumit areal cultural, fapt care plasează individul într-o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr-
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
sens antropologic, contradicția internă a ființei umane, paradoxul acesteia. Nebunia este expresia dezordinii iraționalului, care se opune ordinii rațiunii, considerată a fi înțelepciunea, sau normalitatea în raport cu anormalitatea. Boala psihică este în primul rând un concept clinico-medical al psihiatriei, desemnând o dereglare a vieții psihice (fie că este vorba de procese psihice izolate sau de întregul sistem al personalității). Fiind un concept medical, boala psihică implică următoarele aspecte: a) o cauză care o produce (etiologia); b) o anumită formă de manifestare clinică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburărilor psihice, inaugurând o nouă direcție metodologică în psihopatologie, spre deosebire de psihiatria clinică ce are în vedere, așa cum am mai spus, „aspectul formal-extern” al tulburărilor clinice (simptom, sindrom, boală). M. Scheler distinge în cazul unui bolnav psihic două aspecte conjugate: o dereglare funcțională, în spatele căreia se situează expresia unor conținuturi intenționale de trăiri sufletești sau un anumit comportament de trăire sufletească. În sensul acesta M. Scheler subliniază necesitatea de a se face distincția între „dorința de a fi bolnav” și „dorința de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt, în primul rând, orgoliul și cupiditatea. Ele pot da naștere la halucinații, divagații sau delir. I. Kant, clasifica „bolile capului” sau „nebunia” în două categorii: a) debilitatea sau idioția, b) inversiunea sau grupa tulburărilor mintale în care intră: - halucinațiile, - dereglările facultății de a judeca sau delirul, - inversiunea rațiunii sau mania (delirul, mania și demența). Ultimul în această serie este Ph. Pinel, „medicul-filosof” care, medicalizând pasiunile și incluzând definitiv „nebunia” în sfera medicinei ca „boală psihică”, recunoaște următoarele forme de tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatice, simptome psihice intermitente cu caracter de crize paroxistice, tulburări durabile de caracter și comportament. Le vom dezvolta în continuare pe fiecare dintre acestea. Simptomele somatice care apar în cursul nevrozei isterice interesează toate organele și ele sunt expresia unor dereglări neurovegetative de tipul conversiunii somatice, specifice isteriei. Se notează în toate cazurile absența oricăror atingeri organice. Simptomul de conversiune isterică este reversibil, având un caracter pur funcțional, nelezional. În cadrul simptomelor somatice menționăm următoarele tipuri de tulburări: - Tulburări de motricitate și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și descrise sub forma de „sindromul psiho-endocrin” de M. Bleuler. Ele cuprind tulburările psihice consecutive unor afecțiuni primare ale glandelor endocrine (hipersau hipotiroidismul, insuficiența suprarenală, insuficiența hipofizară, disfuncțiile endocrino-gonadice etc.). Tot legat de această categorie de tulburări, în care predomină dereglarea endocrină cu consecințele sale particulare, sunt induse și tulburările psihice legate de perioada de maternitate descrise de P. Sivadon (psihozele de gestație, psihozele de lactație etc.). Tulburările psihice din cursul psihozelor exogene, sunt inteligibil corelate cu tulburările neurologice sau somatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evenimente ale vieții. H. Tellenbach a remarcat existența unei corelații între endon și cosmos, relație care se întemeiază din punct de vedere ontologic pe „a-fi-în-lume” sau prin noțiunea de „dăruire”. Din punct de vedere psihopatologic, endogenitatea va duce la o „dereglare a ritmurilor elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ritmul somn/veghe, ciclul menstrual la femei, ritmicitatea activității sexuale, variațiile dispoziției emoțional-afective și impulsive etc. Același aspect de ritmicitate îl observăm și în sfera manifestărilor psihopatologice: crizele de narcolepsie, epilepsie, melancolie etc. Aceste din urmă manifestări, având aspectul unor „dereglări vitale”, au fost numite de W.M. Pfeiffer „sindromul de bază”. El poate avea și manifestări de natură contrarie cum ar fi inversarea ritmului somn/veghe, hipersomnie, hipersexualitate, bulimie etc. (Mihaelis, Kupfer). Aceste aspecte sunt dominante în cazul PMD, când
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și divină, iar terapeutica sa este exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene) sau unora interne, a unor dispoziții patologice constituționale (endogene). Tratamentul medical vizează înlăturarea cauzelor care au produs boala, în scopul restabilirii stării de echilibru psihic. Aceste idei despre nebunie readuc din nou în discuție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
profesioniste („Pe mine mă interesa munca făcută bine”), subiectul evită și acum să examineze critic implicarea politicului în viața profesională (observă doar că „oamenilor le era frică să spună ceva rău legat de politica partidului”). Deși descrie cu multă precizie dereglările economice, sociale, psihosociale (cozile înfățișate cu lux de amănunte, comercializarea subproduselor ca salamul din oase), găsește fenomenului justificări (se exporta mult, „aveam legături comerciale cu 53 de țări”) sau bagatelizează (cozile nu erau chiar un fenomen nociv, „te întâlneai zilnic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
psihopatologiei eșuează în definirea sa.” (Herman, 1994) Efectele psihologice ale torturii sunt diverse, în parte datorită multiplelor tipuri de tortură și a variatelor contexte în care apare. În cele din urmă, „ea este asociată cu PTSD, depresie, tulburări de anxietate, dereglări ale somnului, disfuncții sexuale, psihoze, probleme somatice și suicid” (Briere, 1997). Procesul Ancheta era continuată cu un proces formal în care procurorii, avocații și judecătorii aplicau, de obicei, sentințele date de anchetatori. Caracterul formal este menționat în toate interviurile realizate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mintale, principalele caracteristici ale gândirii sunt: vâscozitatea genetică 1 (manifestare a tulburărilor complexe în dinamica dezvoltării intelectuale, caracterizată prin numeroase inegalități și oscilații concretizate într‑o evoluție încetinită, greoaie, inconsistentă și neterminată), rigiditatea reacțiilor și a comportamentului adaptiv, consecință a dereglării mobilității proceselor corticale de excitație și inhibiție (efectele constau în dificultăți accentuate de abstractizare și generalizare, concretism excesiv al gândirii, perseverare în același tip de activitate). În activitatea școlară inerția intelectuală se manifestă prin următoarele coordonate: lentoare a capacităților și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o anumită ierarhie, unele dintre ele având un caracter primar, ca rezultat nemijlocit al lezării organismului, iar altele, un caracter derivat (secundar sau terțiar) care se adaugă ulterior, ca rezultat al interacțiunii dintre organismul afectat primar și factorii de mediu. Dereglările derivate reprezintă, de fapt, tulburări dobândite în condițiile specifice ale dezvoltării, adică în prezența unor factori perturbatori/dereglatori ai acesteia. În literatura de specialitate ele mai sunt numite fie abateri în dezvoltare, fie disontogenii (dereglări ale procesului de structurare a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
primar și factorii de mediu. Dereglările derivate reprezintă, de fapt, tulburări dobândite în condițiile specifice ale dezvoltării, adică în prezența unor factori perturbatori/dereglatori ai acesteia. În literatura de specialitate ele mai sunt numite fie abateri în dezvoltare, fie disontogenii (dereglări ale procesului de structurare a personalității în ontogeneză), fie întârzieri în dezvoltare. Mai trebuie menționat faptul că între tulburarea primară și consecințele sale secundare în planul dezvoltării există o interacțiune complexă, rezultatele acestei interacțiuni depinzând, în mare măsură, de condițiile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
determinată de clasarea acestei disfuncții psihice într‑o grupă extrem de eterogenă din cauza diversității etiologice, diferențelor de gravitate și deficiențelor supraadăugate care o însoțesc. În general, prin deficiență mintală se înțelege reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător și la standardele de conviețuire socială dintr‑un anumit areal cultural, ceea ce plasează individul într‑o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr‑o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de vedere cantitativ. 5.1.1. Clasificarea deficiențelor de auz. Aspecte privind evaluarea pierderilor de auztc "5.1.1. Clasificarea deficiențelor de auz. Aspecte privind evaluarea pierderilor de auz" Deficiențele de auz sunt, de cele mai multe ori, consecința unor malformații sau dereglări anatomo‑fiziologice ale structurilor analizatorului auditiv. Din această perspectivă, deficiențele de auz pot fi clasificate astfel: - deficiențele de transmisie (sau surditatea de conducere) - se instalează din cauza dificultăților apărute în calea undelor sonore la trecerea lor de la exterior spre urechea internă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
posibilitatea ca ambii ochi să fie ametropi, dar cu puteri de refracție diferite. cataracta - boală congenitală sau dobândită, manifestată prin opacifierea parțială sau totală a cristalinului, urmată de scăderea acuității vizuale; glaucomul - constă în tulburarea echilibrului presiunii intraoculare, urmată de dereglări ale câmpului vizual, tulburări ale sensibilității cromatice, lăcrimare excesivă, fotofobie, opacifierea cristalinului; este o boală evolutivă ce duce iremediabil la orbire, iar pe parcursul evoluției bolii apar dureri ale globului ocular, stări de vertij, lărgirea petei oarbe și scotoame; leucomul - opacifierea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fizice. Prin urmare, cauzele incriminate produc sau declanșează procesele patologice ce stau la baza celor mai frecvente deficiențe fizice, ele fragilizează structura și modifică funcțiunile normale ale organismului, prin facilitarea de accidente și îmbolnăviri, de apariție a unor leziuni sau dereglări în orice perioadă de vârstă a subiectului. Factorii declanșatori, din perioada intrauterină, se împart în două mari categorii. Primele se referă la nedezvoltarea sau dezvoltarea anormală a corpului întreg, dar mai ales a anumitor porțiuni, sub acțiunea unor infecții cu
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
au existat mai multe încercări de a defini dificultățile de învățare, unele definiții au fost criticate că sunt prea descriptive, altele nu au reușit să acopere în totalitate diversitatea de manifestare a fenomenului. Dificultățile în învățarea școlară reprezintă manifestări ale dereglării procesului de învățare ale căror cauze sunt de ordin personal, școlar, familial și social. Ceea ce îi deosebește pe toți elevii cu dificultăți de învățare este caracterul unic al deficienței (dacă este adevărat că acești elevi pot fi grupați după caracteristici
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
medicale), ireversibilă sub acțiunea terapeutică și care afectează capacitatea de muncă, dereglând procesul de adaptare și integrare la locul de muncă sau în comunitate a persoanei în cauză. deficiență mintală - reducere semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător și la standardele de conviețuire socială dintr‑un anumit areal cultural, ceea ce plasează individul într‑o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr‑o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mediului înconjurător și la standardele de conviețuire socială dintr‑un anumit areal cultural, ceea ce plasează individul într‑o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr‑o stare de handicap în raport cu ceilalți membri ai comunității din care face parte. deficiență motorie - dereglare a unor reacții musculare prin care se efectuează mișcarea corporală, determinată de leziuni ale sistemului nervos central sau periferic, de traumatisme musculare sau de anumite stări de boală ale organismului. deficiență senzorială - tulburare a reflectării însușirilor simple ale obiectelor și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
indivizi care, într-un dialog cu totul special, elaborează o cercetare în vederea identificării unei soluții la problemele ce afectează unul dintre protagoniști. Această relație este inițiată de persoana care solicită un ajutor specializat ca urmare a trăirii subiective a unei dereglări/dezordini a stării sale psihologice, trăită sub forma unei probleme care nu este înțeleasă și care persistă de mai mult sau mai puțin timp. Cererea se situează întotdeauna în cadrul unei „teorii” personale, mai mult sau mai puțin explicită, asupra naturii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]