1,136 matches
-
faptul că lucrurile se vor lămuri totuși ulterior, când autorul va trece la "legimimarea" conceptului de psihic. Așa cum vom vedea de îndată, Dilthey va renunța la expunerea situației sub aspect logico-formal și se va referi explicit la fenomenul abstractizării ca derivare efectivă a unei structuri secundare ("conexiunea dobândită a vieții psihice") dintr-o structură primară ("conexiunea trăirilor"). 60 Ibid. 61 Asupra acestui aspect vom reveni de îndată, când vom aborda problema transcendentalității conceptului de "trăire". 62 V. Drăghici, Prefață la op. cit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
instituții, cum ar fi: cabană, cartier, canton, fabrică, palat, tranșee, școală. Din punctul de vedere al originii, cele mai multe aparțin stratului etimologic românesc, compus fie din elemente de origine traco - dacă și îndeosebi, latină, fie din formații pe teren românesc, prin derivare cu sufixe. Sufixele cele mai folosite sunt: -ești și -eni (pentru nume de localități), colectivele -et, -iș, -ărie și diminutivele -et, -el, -ică, -ioară, -iță. Selectăm doar câteva exemple ilustrative : Groapă, Mal, Măgură; Arini, Coasta, Crucea, Fântâna, Moara, Pădurea, Șesul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
desparte și opune marile orientări și curente care au ilustrat istoria filozofiei. Iată doar câteva indicații în această privință. Una din supozițiile care par să fi fost universal împărtășite de toți cei care au fost socotiți „filozofi“ este aceea că derivarea din principii și concepte de cel mai înalt nivel de generalitate a ceea ce este particular, trecător, vremelnic reprezintă o îndeletnicire demnă de cea mai înaltă considerație. Ei vedeau în filozofie theoria prin excelență. Aceasta ne ridică deasupra orizontului experienței curente
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
detaliată, în Palimpsestes (Paris, [1982]), Gérard Genette propune o redefinire completă a domeniului teoretic căruia conceptul intertextualitate îi este circumscris. Categoriile fundamentate pe legătura hipotext-hipertext (vezi supra, în cuprinsul prezentului subcapitol) vor urma două tipuri de relații intertextuale : coprezență și derivare. Primul presupune intertextualitate punctuală și explicită (mai puțin plagiatul), în timp ce al doilea ascunde o intertextualitate difuză și generalizată. Cercetarea intertextualității nu a mai fost, după Genette, aproape nimic din ce fusese înainte. Eseisticii de tip barhesian îi va fi opusă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Intertextul a primit interpretări diferite, în decursul diacroniei lui, în funcție de accentul pus fie pe autor (J. Kristeva), fie pe lector (M. Riffaterre), fie pe legătura dintre hipotext și hipertext (G. Genette) legătură/legare, în funcție de tipul de relație textuală (coprezență sau derivare). Demersul nostru se introduce cu discuția despre sacru (mit) și intertext, pentru a înainta apoi propunerea de înțelegere a intertextului prin Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Fără să omită, însă, nici analiza lingvistică a textelor, ea acordă atenție, de asemenea, expresivității și originalității limbajului poetic, urmărind, în analiza sa, nivelul fonematic (particularități fonetice, rima, organizarea strofei), nivelul lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de pildă). Însă o expresie precum "preacuratele mânile sale", cu superlativul antepus, transmite o noțiune amețitoare când este luată în sens concret: aceea de mâini imaculate, care nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a contura o schiță a scriiturii actuale, surprinsă în esența articulațiilor sale și nu discontinuă, așa cum apare ea frecvent analizată, ar trebui să accentuăm trăsăturile generale care îi conferă legitimitate: subminarea conceptelor, păstrarea contradicției, ironia, subtextul ideologic aproape mereu prezent, derivarea sensului dintr-o rețea de situații contingente, locale și poziționale, lipsa garanției unui sens central, absolut sau a unui traseu univoc de lectură etc. Autoreflexivitatea este o altă trăsătură distinctă a scriiturii, ea subevaluând referențialitatea limbajului și potențând spațiul intertextualității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
piețele considerate . A colo unde integrarea financi fectă, m ză integrării financiare im ară totală nu este per otivele se datorea perfecte directe și/sau indirecte. Integrarea financiară directă, care este numită și integrarea piețelor de capital, este exprimată prin derivare de la legea „prețului unic“, pentru valorile mobiliare. Sub acțiunea acestei legi, un investitor poate obține, după ce ajustările necesare, datorate riscurilor, au fo st făcute, aceleași câștiguri de pe urma investițiilor realizate pe diferite piețe (iar cei în căutare de fonduri, aceleași costuri
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
fază sacrificiile de vieți omenești și să crească ponderea distrugerilor rețelelor de comunicație, transporturi, surse de energie etc. Or, un astfel de drum îndreaptă omenirea tot mai mult spre orizonturi sumbru colorate. Orizonturile și limitele persoanelor rezultă din sublimările și derivările sufletești, însoțite de sfâșieri mai prelungi sau mai scurte, în funcție de conștiința morală, de preferințele fiecăruia dintre cei implicați în astfel de situații, prezentate și cu puține figuri literare în scrierea de la (1e). Numele lui Iorga a fost amintit doar pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trebui să-l urmeze orice cercetare care pretinde să fie recunoscută drept „științifică“. Punctul de vedere larg acceptat în epoca lui Darwin era că o explicație este satisfăcătoare din punct de vedere științific dacă și numai dacă ea face posibilă derivarea univocă a faptelor de observație și experimentale din legi formulate prin inducție în conjuncție cu date controlabile despre caracteristicile de stare ale sistemelor care constituie obiectul cercetării. În mod evident, explicațiile darwiniene nu satisfăceau asemenea exigențe. Ceea ce făcea ca ele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
întâi, legi ale unor sisteme particulare. Se încearcă apoi formularea unor legi mai generale, din care să poată fi derivate primele. Un caz paradigmatic, apreciază Lorenz, este formularea legilor mișcării pendulului și a legilor mișcării planetelor ale lui Kepler și derivarea lor din legi valabile pentru mase materiale în genere, legi cum sunt legile lui Newton. În cercetări orientate în acest fel, structura particulară a unui sistem material este ceea ce face ca legi generale să se exprime printr-o multitudine de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care convine naturii sale fizice și morale..." La rîndul său, I. L. Caragiale mărturisea că "nu pot să văd o figură pînă nu-i știu numele", geniul său onomastic îndreptățind aprecierea superlativă a lui Paul Zarfopol: "Rară știință avea Caragiale în derivarea artistică a numelor"; din această perspectivă s-ar putea aprecia că în opera celor doi Caragiale, nomen devine cognomen, supranume aflat într-o indestructibilă relație cu purtătorul său, așa cum în mediul popular-folcloric se întîmplă cu porecla ce reușește să redea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
deși pe tatăl acesteia ținea să-l supere puțin imitîndu-i "sistemul" prin semnătura pe o scrisoare ce i-o expedia din stațiunea Travemunde: Delabaltica. Rangurile nu-l impresionează pe noul botezător, ba din contra am putea spune: Carol devine prin derivare succesivă Charles și apoi Șarla (în Șarla și ciobanii), Macedonski pentru pretențiile sale nobiliare Contele Geniadevsky, Aamsky sau Macabronsky, semnatar al volumului Primele gîngîneli ale puiului mamei... (citește Prima verba), Duiliu Zamfirescu din aceleași motive Zuiliu Damfirescu (cu varianta Damfiresco
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este sugestia unei perfecte complementarități care dă o oarecare eficiență unui cuplu de imbecili ce poartă în derizoriu emblema celebrei perechi alcătuite din orbul ce călătorea prin lume ducîndu-l pe umeri pe cel șchiop; numele prezidentului Societății Cioclopedice suportă o derivare multiplă (cațaveică haină cu două fețe, cață pasăre zgomotoasă, femeie clevetitoare, regional cuvîntul definind un bostan golit de conținut) care duce însă la o singură concluzie: Cațavencu reprezintă tipul homo latrans, pișicher ușor adaptabil, eficient prin neraportare la principii morale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de dublă subordonare simultană. Ca și celelalte tipuri de dubli subordonați simultan, cel cu raportare la un verb impersonal se manifestă în structura de suprafață, ca rezultat al amalgamării celor două propoziții din structura de adâncime (de bază). „Procesul de derivare a dublului subordonat simultan din acest tipar este complex, cunoscând câteva etape. Spre exemplu, enunțul Vinovățiile lor trebuie demonstrate are la bază construcția impersonală cu subordonată activă Trebuie / ca cineva să demonstreze vinovățiile lor (constituită dintr-un verb impersonal + subordonată
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
din acest tipar este complex, cunoscând câteva etape. Spre exemplu, enunțul Vinovățiile lor trebuie demonstrate are la bază construcția impersonală cu subordonată activă Trebuie / ca cineva să demonstreze vinovățiile lor (constituită dintr-un verb impersonal + subordonată subiectivă). Primul pas în derivarea dublului subordonat simultan constă în transformarea de „pasivizare”: Trebuie / vinovățiile lor să fie demonstrate de cineva. Procesul continuă cu suprimarea agentului: Trebuie / vinovățiile lor să fie demonstrate. Una dintre transformările esențiale o constituie avansarea subiectului înaintea verbului impersonal sau, conform
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cazul dublului subordonat simultan raportat la verbele a merita, a se cuveni, a urma. Să urmărim câteva exemple: (1) Forumul PNR merită privit cu mai multă atenție. Construcția impersonală (cu structură activă în subordonata subiectivă) de la care pornește procesul de derivare este: Merită / ca cineva să privească forumul. Transformările care au loc sunt: 1. Pasivizarea: Merită forumul să fie privit de cineva. 2. Suprimarea agentului: Merită forumul să fie privit. 3. „Ridicarea” subiectului din subordonată în subiect în regentă: Forumul merită
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
exemplu: (1) că soluția este calculată greșit. Soluția pare calculată greșit. (Se) pare (2) că elevul este atent. Elevul pare atent. După cum observăm, în subordonată poate apărea atât un auxiliar pasiv (1), cât și un verb activ-copulativ (2). În procesul derivării structurilor cu verbe impersonale, transformarea de pasivizare are loc doar când determinantul este actualizat printr-un participiu pasiv (fenomen marcat ca în exemplul (1) prin apariția auxiliarului pasiv în subordonată). Când însă un dublu subordonat simultan dintr-o structură cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cea subiectivă: atât conjuncția să, cât și că. Spre exemplu: să fie rezolvată problema. Se) pare că este rezolvată problema. „Când construcțiile cu verbul a (se) părea au în subordonată o structură pasivă (ca în aceste două enunțuri), procesul de derivare constă în transformarea de: 1. Pasivizare: Se pare să fie rezolvată problema de cineva. 2. Suprimare a agentului: Se pare să fie rezolvată problema. 3. „Ridicarea” subiectului: Problema se pare să fie rezolvată. 4. Suprimarea auxiliarului pasiv și a conjuncției
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să fie rezolvată problema. 3. „Ridicarea” subiectului: Problema se pare să fie rezolvată. 4. Suprimarea auxiliarului pasiv și a conjuncției: Problema pare rezolvată.” Când însă construcțiile cu verbul a (se) părea au în subordonată o structură activă, atunci procesul de derivare se realizează prin trecerea subiectului din subordonată înaintea verbului, adică prin „ridicare” și prin suprimarea copulei și a conjuncției. Exemple: Pare / că studentul este serios. Pare / că greșeala este gravă. „Ridicarea” subiectului: serios. e gravă. Este caracteristic pentru construcțiile cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
partenerii de coaliție. „Când verbul impersonal face parte din clasa semantică a verbelor de judecată, se preferă ca element de relație conjuncția că”. Spre exemplu: Se consideră / că lucrarea este finisată. Lucrarea se consideră finisată. Referindu-ne la procesul de derivare a dublului subordonat simultan din structurile cu verb impersonal, am arătat că acesta se poate realiza în două moduri. Cel dintâi constă în pasivizare, suprimarea agentului, „ridicare”, elidarea lui a fi și a conjuncției. Această modalitate de derivare are loc
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
procesul de derivare a dublului subordonat simultan din structurile cu verb impersonal, am arătat că acesta se poate realiza în două moduri. Cel dintâi constă în pasivizare, suprimarea agentului, „ridicare”, elidarea lui a fi și a conjuncției. Această modalitate de derivare are loc doar când impersonalul este determinat de un dublu subordonat simultan exprimat printr-un participiu pasiv. Spre exemplu: Se cuvine / ca cuvine încurajat. Evidențiem că, în astfel de situații, verbul impersonal poate intra în relație și cu un subiect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regentă a căpătat valoare reflexiv-obiectivă, iar subordonata nu se racordează semantic cu propoziția principală. De aceea, pentru obținerea enunțului Rezultatul se dorește (se vrea) încurajat, vom recurge la cea de-a doua modalitate (care are o cale mai scurtă) de derivare. Construcția de bază, de la care derivă enunțul în cauză, este: Se dorește (se vrea) / ca rezultatul să fie încurajat. Primul pas îl constituie transformarea de „ridicare”: Rezultatul se dorește (se vrea) să fie încurajat. Urmează suprimarea verbului a fi și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca rezultatul să fie încurajat. Primul pas îl constituie transformarea de „ridicare”: Rezultatul se dorește (se vrea) să fie încurajat. Urmează suprimarea verbului a fi și a conjuncții să: Rezultatul se dorește (se vrea) încurajat. Apelăm la această modalitate de derivare în cazul dublului subordonat simultan de pe lângă un verb care își dobândește contextual valoarea impersonală (materializat prin orice clasă morfologică, vezi ex. 1 ), dar și atunci când dublul subordonat simultan determină un verb intrinsec impersonal (exprimat printr-o parte de vorbire diferită
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]