438 matches
-
să fie mândră de mine acolo în cer. Apoi m-am întors la soră-mea cu cursa de Aiud. Am intrat în casă cu bocancii plini de noroi de la cimitir, pe care nici măcar nu-l remarcasem până atunci. M-am descălțat și am început să curăț noroiul, dar soră-mea m-a oprit. Lasă, hai să stăm de vorbă. Mi-a făcut o cafea, iar ea și-a aprins o țigară și mi-a spus pe un ton ferm : — Toate astea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din puteri și se rupea în pârâiașe funcție de geografia cartierului și de locurile de vărsare ale fiecărei particule, prin urmare, căderea tocului s-a bucurat de-o asistență numeroasă, pestriță și gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
caz de urgență...! Iar Doctorul pierdea, pierdea, necontenit. Atunci când avea zarurile și urma să le arunce pe pătură În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu femeia îmbrăcată-dezbrăcată. L-am pus la loc și, cum a intrat băiatul în cameră, m-am grăbit să-i spun că trebuie să plec. Pe când îmi strângeam cataramele de la sandale, în hol, căci mama lui mă rugase să mă descalț când am intrat, i-am mai privit o dată, mamă și fiu, în cadrul ușii, el ținînd-o tandru după mijloc, iar ea imensă, cețoasă, în capotul de satin roșu, apăsîndu-i o mână pe umăr. Zâmbeau amândoi cu același zâmbet, care putea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a întâmplat. Nici măcar nu i-a trecut prin minte că o absurdă izbucnire de furie, într-un fel justificată de împrejurări, va sfârși într-un atât de lamentabil lanț de nonsensuri. Trecu mult timp înainte de a se hotărî să se descalțe, să-și scoată pantalonii, să se șteargă la fund cu chiloții și să-i arunce cât mai departe cu putință. De vreme ce avea să moară, voia cel puțin să-și păstreze cât de cât demnitatea. Îl rușina faptul că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Grigorovici, Vasile Balmuș, Ghiță Tănase, Valerian al Sofiei, Neculai Preutescu, Rică și Gică Balintescu, iar dintre fete, mai întrebate erau : Leonora Puiu, Ileana Tâmpescu, Adina Baltag și Coca Mariei Vadănii. După spargerea jocului, băietanii se alegeau în două echipe, se descălțau, iar din ciorapi confecționau o minge originală pe care o băteau cu sete până când n-o mai vedeau de întuneric. Ce vremuri inocente și romantice, pline de speranțe într-un viitor luminos, sub noul regim adus de comuniști pe tancurile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Road. Acest templu datează din anul 1881, fiind construit de primii hinduși veniți în localitate ca lucrători și care ulterior s-au stabilit în oraș. Vizitarea templului este gratuită, dar există obligativitatea, ca aproape în orice templu, de a te descălța la intrare. Ca viață comercială a indienilor, putem enumera o serie de centre binecunoscute în zonă. La intersecția principalelor străzi din Little India, pe lângă Mustafa Centre, mai există piețe și centre comerciale valoroase în special pentru turiști, dar nu numai
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mă sinucid, decât să mă întorc...» Cu flecuri metalice «Majoritatea erau femei care îl loveau cu cozi de steag. Am recunoscut-o pe fiica avocatului Orban, care lovea cu piciorul încălțat în cel căzut. La un moment dat, s-a descălțat de una din cizme, scurte, de culoare maro, cu tocuri înalte, cu flecuri metalice și cu care a aplicat lovituri în capul victimei... și s-a exprimat în sensul de nemernic murdar: l-ai închis pe tata.» (martor Kozma Gizella
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
doarme el, pentru că doarme ziua; noaptea vrea să lucreze. De la casa de filme, nici o veste. Regizorul e optimist. Acasă, de obicei, în ultima vreme, Adrian trebuie să fi greșit cu ceva nu și-a pus hainele la locul lor, a descălțat pantofii fără să dezlege șireturile, n-a mîncat tot iar vocea lui de puber irascibil, cînd mamă-sa îl ceartă, pune liniștea la pămînt. Cristina umple paharul: vine mereu și-l necăjește. Mihai o roagă, încearcă să-i explice, fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înghesuie într-un autobuz sau microbuz, s-a împleticit pe jos până acasă. Era norocoasă. Măcar avea o casă unde să se ducă - Lisa trebuia să meargă să își caute una. Ashling a intrat mulțumită în apartamentul ei, s-a descălțat și și-a verificat mesajele de pe robotul telefonic. Luminița roșie clipea ademenitor și lasciv, așa că Ashling apăsă play. Era nerăbdătoare să aibă companie și să comunice cu lumea, pentru a putea digera prima ei zi de muncă, provocatoare și oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe. O să te descalț de ghetrele astea, o să te-mbrac cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
centură, ca să lase tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de secundă: — Da, calceii. În dimineața asta mergem la Ara Pacis și nu vreau să-mi mai pierd vremea descălțându-mă și încălțându-mă din nou. Bagă pe rând picioarele în pantofii din piele roșie, în timp ce băiatul se chinuie să tragă de limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
place la nebunie că pot să-l pun pe Tom În cărucior, să merg pînă alături, la Trish și să-i bat la ușă, fără să fi sunat Înainte, ca să văd dacă e acasă. Iubesc faptul că pot să mă descalț și să deschid dulapurile din bucătăria ei ca să-mi fac niște ceai, În timp ce ea e sus, schimbîndu-i scutecul lui Oscar. Îmi place că Lisa mai trece pe la mine după-masa și, dacă a făcut dimineața o prăjitură (ceea ce, În mod bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mie. Ceva important de tot. Nu-i răspund și mă opresc, deși am Încetinit pasul. Îmi văd de drumul meu, printre miriște, desculț. Fără să mă răsucesc, Îi spun că, dacă vrea și vrea să mă opresc, atunci să se descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu aproape totul, deschis. Când socotesc că-i gata făcută praf, Îi propun să mă facă și ea cu ceva. Nu știu, să zicem dusul tălpii la gură. Ea poate, dar nu poate binede tot: e Încălțată. Îi spun. Se descalță, acum reușește să-și sugă un deget de la picior, dar tot degeaba: n-are spin - spinu-i al meu; nu i-l chiar arăt, Îl țin așa, dar ea numai la el se uită, cu gura deschisă. Întinde un deget, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bucur de ele: ce roșii!; și ce frumos țin la/ân ele picioarele Bălanei, ai zice niște vaze pe măsura florilor. Îmi place mai ales atunci când, după ce vine de-afară, unde-a avut treabă cu apa, cu lemnele și le descalță ca să-și pună papuci. Atunci Îmi place mie cel mai mult și mai mult: mă așez pe podea În fața ei și mă uit. Ea chicotește, se sperie, râde - Însă Își ferește genunchii din calea ochiului-minții. După ce-și Încalță papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să le despart - Bălana și le ia Înapoi, se ridică de pe scaun, Își apasă dosurile palmelor pe obraji: - Da ci tu faci? Nu se face, ești mititel, tu... - Știu eu mai bine decât tine, zic. Uite cum facem: tu le descalți și mi le dai - ciuboțelele. Dacă tu nu șezi cu mine, eu nu ți le dau ție; dar dacă șezi și cu mine, și eu Îți dau niște ciuboțele roșii de tot, fiindc-ai șezut cu mine și, pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Se gândește ce se gândește - apoi: - Așa-i obicei, la voi? Dacă șăd, ciuboțelele mi le dai? Că, dacă de cuvânt nu te ții, Dumnizieu te bate, El! Tare, tare! Dau din cap că da - orice, numai să. Ea se descalță, Îmi Întinde ciuboțelele. Retrage mâinile, apoi vine din nou cu ele: - Acuma dă-mi-le! - Am zis că după, zic. Așa a fost și cu el? Ți le-a dat după aceea? Sau Înainte? - Stai să ne gândim, zice Bălana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu mai plânge, că-ți dau ciuboțelele. Ca să am ce-i da, Îmi dă ea mie. Apoi i le dau eu. După cuptor. E bine așa. Atât de bine, că Într-o zi uit să nu-mănânc Întâi. Ea plânge, se descalță, Îmi Întinde ciuboțelele și mă roagă să i le dau - după. Bălana era bălană - și cu roșu În miez. Cum dăduse În primăvară și era lumină pe cuptiori’, se făcuse de-a dreptul de aur În jurul căpșuniului. A rămas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi. Oamenii mari sunt niște mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
presărate cu sare mașcată, maiurele de găină. Și că, dacă nu vin În minuta asta, mi le mănâncă Grabenko! Nu mi-e foame, dar când aud de porcul de Grabenko... În bucătărie la noi e mare Înghesuială, trebuie să mă descalț, să mă sui pe prichiciul cuptorului, ca să nu Încurc lumea. Mama are treabă la plită, cu mâncarea; Mătușa Domnica tot la plită, cu fiertul vinului; tata, la masă, cu rachiul. Șade pe scaun, țeapăn, are ochii spălăciți, ieșiți-la-spălat, Își joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ndeamnă să facă lucru obștesc, fiecare de capul lui... - nu era chiar așa, cu Mănenii (cărora le plăcea, din contra, claca), dar dacă zicea Moș Iacob - numai despre doage și cercuri... În vârful picioarelor (când lucra butnărie, Moș Iacob se descălța), se ducea, pâș-pâș, la gardul grădinii de flori, unde ședeau rezemate doagele numerotate cu creionul lui lătăreț; lua una (totdeauna, numai una; câte una) și, tiptil, tiptil, se apropia de... miezul florii... Așeza doaga, În cap, Între marginea fundului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În pădure...? Dar aceasta fiind menirea mamei, menirea mea era s-o ascult (cu urechile, se-nțelege...). O porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vizite făcute de Carmina în casa profesorilor Alexe fuseseră la ore cu totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]