538 matches
-
zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul! Pe unde naiba ai intrat în școala aia afurisită? Govar se descătușă din strânsoarea dureroasă a locotenentului, făcu câțiva pași înainte și căută un semn pe perete. Îl găsi și se întoarse spre "domn". Ăsta e tunelul! Vezi? I-am făcut semn când m-am dus de acolo ca să nu mă pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de Almeida, devenit Președinte al Republicii, încearcă zadarnic să-i redea prestigiul și forța ei inițială. Evenimentele îl depășesc și guvernele cad unul după altul, sub presiunea străzii și a elementelor extremiste. Mecanica politică se face încă odată simțită; forțele descătușate în 1910 împing fatal Republica, tot mai accentuat, către extrema stângă. Echilibrul visat de Antonio Jose și de alți sinceri democrați nu mai poate fi dobândit. Anumite forțe obscure, eliberate și promovate de ei, împing neîncetat Portugalia republicană către o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină de maiou. M-am descătușat din mâna lui și l-am informat în limbajul oarecum scatologic al cartierului, pe care nu-l voi reproduce aici cuvânt cu cuvânt, că nu s-a întâmplat nimic, că pur și simplu alergam. Ușurarea lui a fost fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
burghezii. Și, această înșelare alimenta vivacitatea domnului Pavel, deși în sinea lui nu dădea doi bani pe ea - o „sticlărie și atâta tot” își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți și domnii, încătușați și descătușați de conveniențele sociale, rigide, venite din Apus (o civilitate incomodă croindu-se pe ei), vor profita la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu avea răbdarea, poate nici priceperea să scruteze mai adânc, până la a treia, a patra sau cine știe a câta privire pentru descoperirea adevăratei ființe, care de multe ori, nu se lasă dezvăluită nici când e vorba de noi înșine. Descătușat de stinghereala convorbirii, pe care tot el o începuse, deschise, încurajat de prezenta Anei, o conversație în legătură cu școala și „politica benefică”, ce se anunța, a noului stat privind „acțiunea de alfabetizare a maselor populare”. Mă arătasem, pentru, fiind de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și zâmbetul, din aceeași noapte, nedeslușit ca și acum sau poate cu o anume deslușire secretă pe care mă făceam a n-o înțelege. - Dacă atunci, reluă ea, descătușându-mi mâna din palmele ei, dacă atunci... dar n-ai rostit nici un cuvânt... N-a fost să fie. Ai tăcut. Tot timpul ai tăcut. Tăceam și acum. Simțeam că orice cuvânt - într-o direcție sau alta - putea fie să nimicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omenirii, au și denumit toată zona noastră, prin reflex, altfel nu-mi închipui, „lagăr socialist”, - lumea imaginată în „lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule Pavel. N-am crezut că voi vorbi atât de deschis cu dumneavoastră. Uneori disperarea te descătușează. - Mă bucur, spusei zâmbind, aprinzându-mi țigara. Înseamnă că aveți încredere în mine, m-aș fi simțit jignit să nu aveți. - Vedeți? De altfel asta vor: unuia să-i fie teamă de celălalt. Și au reușit. Abia după două decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate lăsau să se creadă că Mohamed era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar de avea să-i ia la rând pe toți prezicătorii din Fès pentru a le cere ajutorul. ANUL PREZICĂTORILOR 901 de la hegira (21 septembrie 1495 8 septembrie 1496) Femeile cinstite din Fès, când sunt nevoite să străbată piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un pic. Bezna, frigul, lipsa de somn, disperarea, liniștea... Ca să nu-mi pierd de tot mințile, mi-am reluat obiceiul de a mă ruga, de cinci ori pe zi, Dumnezeului copilăriei mele. Așteptam de la Constantinopol mâna ce avea să mă descătușeze. Însă eliberatorul meu se afla mult mai aproape, fie ca Prea-Înaltul să-i dea ajutorul Său în furtuna care este astăzi soarta lui! ANUL CLEMENT 930 de la hegira (10 noiembrie 1523 28 octombrie 1524) Un tumult de pași, o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roma și condamna prădarea orașului. Vorbea la început în cuvinte acoperite, dar, în a treia zi, pe când ne apropiam de Neapole, veni să călărească alături de mine, atât de aproape că ni se ciocneau picioarele. Pentru a doua oară, noi am descătușat niște forțe pe care nu le-am mai putut controla. Mai întâi, răzmerița țăranilor din Saxonia, născută din învățămintele lui Luther și pe care am fost nevoiți s-o condamnăm și s-o înăbușim. Iar acum, distrugerea Romei. Rostise primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În conul ei de lumină, Velunda își schimba forma, devenind, pe rând, căprioară, iepure, rândunică, mistreț, balaur și pește. Avea darul metamorfozei, pe lângă acela al clarviziunii, puterea de a se face nevăzută și de a înțelege graiul animalelor, de a descătușa izvoare, de a merge prin aer. Mai avea darul de a vindeca... Velunda continua să se transforme - acum era un șarpe ieșit din letargie, gata să-și schimbe pielea. Lui Vitellius îi veni să o ia la fugă. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am făcut-o. Și eu cred că voiam. Trebuia s-o terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din lumină condensată și starea impură, defectă a corpusculilor grosieri. Adevărul cu Iubirea determină disocierea stării impure de lumina stelară. Fără acești catalizatori, ființa materială n-ar evolua. Cu cât Adevărul este mai întrebuințat, cu atât omul se demiurgizează, se descătușează de pământ. Lumina este aceea care creează. Și lada se închise. Omul rămase nedumerit. O rugă să se desfacă, dar degeaba. - Va trebui să pleci din nou! zise Soarele. De astă dată veni într-un prunc de împărat. Erau la
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
tine, nu faci decât să te cobori în haosul interior unde își face loc întunericul și a dărui mai mult decât primești este o înălțare în dăltuirea ta în lumini. - Dar știi că ai dreptate!? zise omul. Și Suferința îl descătușă, iar în locul ei veni liniștea, împăcarea pentru o iertare. După ce mai stătu în brațele cunoașterii, o vreme, făcându-și bilanțul vieților trecute, spiritul și a lăsat amintirile la poarta întrupării și plecă în altă cale de înțeles spre a-și
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
De unde pașii nu se mai întorc, Iar umbra ta din gând, îmi dă vibrații Când visul meu, de amintiri îl storc... Cu brațele îți înconjor mijlocul Și te apropii lângă mine, strâns, Te protejez și te admir, în locul Unui oftat, descătușat din plâns... Mă furișez și trec printre suspine În vraieștea de timp nemăsurat; Luându-ți umbra permanent cu mine, Spre vremea dusă-alerg neîncetat...
?MI AMINTESC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83805_a_85130]
-
vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce dorim să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce dorim să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
veți simți lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta, ceea ce era o binevenită blasfemie. Relația cu Imperiul Otoman nu mai avea nici un conținut, ceea ce Însemna și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și convenit să alcătuiască prin textele lor această antologie aparțin mai multor generații, unii fiind la început de drum în arta creației, alții deja consacrați prin numărul volumelor scrise și recunoașterea instituțiilor legitimate. Important este faptul că toți poeții își descătușează energiile creatoare, într-o lume unde domnește haosul, răutatea, lipsurile materiale, neputința, prostia. Originalitatea acestor autori constă în etalarea diferitelor stări sentimentale, în exprimarea necesității de a răspunde și corecta enormele greșeli ale politicienilor, satirizarea prostiei și incompetenței sau scoaterea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tabla lumii Și cum te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față Și viitorul... la mezat? Sunt întrebări... și sunt normale. Nilul "povestește ncet". Luna-mbracă cu hlamida-i Alte lumi, alt Egipet. In vido Vid fără vid descătușat de un poet avid s-ajungă pân' la punctul care-nchide nedivizând un gol a fi pretinde Ultimul doge... Pe treptele palatului venețian M-a-ntâmpinat ultimul doge ... Un dog german. Avea un aer de kaizer arrogant Ce îmi dădea a înțelege
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților, în vreme ce logofătul Bumbu, deși aflat lângă bătrânul boier, a scăpat numai cu îmbrînceli, parcă, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lejeritate, de subțirime și de aspect juvenil cultivate și idealizate. Astfel, alimentul light se dovedește a fi exact simbolul acestei noi religii a corpului”, conchid autoarele capitolului despre „alimentele ușoare” din pasionanta lucrare dedicată miturilor secolului XX de către Pierre Brunel. Descătușat de culpabilizarea creștină, corpul devine astfel subiectul unui... „nou angelism”. „Păcatul” ia forma laică a toxinelor, care pot fi exorcizate printr-o alimentație light, integral sub controlul voinței tale și care te va face să te simți ușor, ușor... „Pătrundem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
piciorul din sari și-l apropie de Lilu. Se petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sau din cărțile poștale. Cântăm pentru îngerii din noi. Căci fiecare om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme închis în întunecimile sufletului fiecăruia din noi, și pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătușăm, să-l lăsăm liber să-și ia zborul, să se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică, și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din noi. Antim o ascultase turburat, clipind la răstimpuri din ochi, parcă s-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii constituie una dintre experiențele cele mai intense pe care și le poate asuma o individualitate descătușată în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive și aplatizante ale comunității umane. Liniștea solitară ca fundament al reechilibrărilor interioare întâmpină și învăluie ființa celui sosit în mijlocul extensiilor naturii. La rândul lor, aceste reechilibrări permit instaurarea unor stări sufletești superioare a căror
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]