629 matches
-
boli rare, ca a mea. Pe drum într-acolo, trenul a făcut vreme de multe ceasuri tadam-tadam. Înăuntru era înăbușitor de cald. Afară, șesul se întindea larg și neted, apoi s-au ivit iarăși spinările de dealuri. Mama mi-a descheiat cămașa, pe urmă a pus la îndemână sticla cu apă minerală și paharul de plastic. Mi-a scos pantofii și mi-a așezat picioarele pe genunchii ei. M-a întrebat: „Ți-e frică?” Eu n-am putut să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din pantof. Pantoful ortopedic îmi strânge piciorul ca un clește. La Veneția, tata mi-ar fi descheiat șiretul, ar fi băgat mâna înăuntru și mi-ar fi masat piciorul, însă acum eu n-am voie să fac nici o mișcare și mama e mereu ocupată cu hârtiuța aceea. Dacă tata a fost arestat, înseamnă că de câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ușă, răsărea un fel de gheridon cu trei picioare aurite, cu un lighean de porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și ciubuce? mai făcu o plecăciune Hamie. Doar cafele, porunci Brâncoveanu, și rogu-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copii, brânca se ia, așa că, până-i trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu, Ștefane, aci până vine doctorul, eu mă duc să pun toate la cale cu Proroceanu. Hai, Constantine. În odaie se făcuse cald, foarte cald. Ștefan se descheie la caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
piele și da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din cap în semn că au înțeles, se ridicară în picioare, făcură un semn că vor să pună marfa pe pupitru. Tânărul grăbit se descheie la caftan și-și scoase cingătoarea din jurul mijlocului, care se dovedi a fi o bucată de catifea neagră decolorată cu reflexe cafenii. O întinse îndemânatic pe pupitru în timp ce tatăl lui cu cealaltă cheie descuia încuietorile lădiței. — E din piele de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liturghie. Ca și cum ar fi intuit gândurile lui Mihai, Constantin Cantacuzino continuă: — De la început mi am dat seama că finul meu ajuns vodă e un om de nimic, care răzbește doar prin pungile pe care le împarte în stânga și în dreapta. Se descheie tacticos la caftan și scoase dintr-un buzunar o foaie împăturită în patru. Era o copie după registrul secret al visteriei, de care de curând răspundea Ianache Văcărescu. Spătarul Mihai citi cu groază: 5.000 de taleri s-au dat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în colțuri, îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea, puse cartea și crucea pe pupitru, își descheie rasa la piept și scoase o cutie micuță din metal aurit cu intarsii de peruzele în formă de cruce, o deschise, se căută din nou în desagă și, zâmbind, adăugă la cele puse pe pupitru un ulcioraș. Le făcu semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse în cingători, mergeau în șir Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după altul, ca niște arătări de vis, nici șovăielnici, nici hotărâți, nici mândri, nici umiliți, treceau ca într-o plutire albă din Istanbulul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moment dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le-a lăsat gravide... Uite-l totuși că tot nu-i vine să creadă. Sau se face că nu înțelege, face pe prostu’... — Cum adică ești gravidă? Ultima dată mi-ai spus că ai rezolvat. Așa am înțeles. Ea își descheie haina și-i arătă burta. — Te-am mințit. — De ce m-ai mințit? Oh, nu trebuia... Dacă mi-ai fi spus, am fi rezolvat. Nu trebuia, nu trebuia... Se frământa, îi tremurau buzele, își aprinse altă țigară. Arăta făcut praf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
haină lungă de blană ruginie, de vulpe sau de lup, și o geantă diplomat din piele ciocolatie, pe care și-o puse pe genunchi când se așeză pe fotoliu. — Dezbrăcați-vă, îi spuse Mirela. O să vă încălziți... Ea doar se descheie la haină și-i ceru o scrumieră pe care o puse pe geantă. Prinse să pufăie dintr-o țigară cu filtru alb, scoasă dintr-o tabacheră aurită, pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obosesc mai mult decât dacă ar fi escaladat un munte. Are mai multe întrebări fără răspuns decât certitudini atunci când ușa se deschide și intră doctorul, un om scund, îndesat, cu un zâmbet cald și binevoitor pe față. De sub halatul alb, descheiat la primii doi nasturi, se vede kakiul uniformei militare. Cere surorii medicale fișa de observație. Ei, tinere, cum te simți? Nu prea bine. Ce s-a-ntâmplat? Ai fost inconștient trei zile. Recunosc că ne-ai dat ceva motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încearcă să-și arunce mâna peste umerii fetei dar nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și bea tot cu înghițituri lacome. Așa e mai bine! Se șterge la gură cu dosul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gurii. Are chipul întunecat, crispat. Pentru că fascismul, ca orice altă formă de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și cu vârful degetelor își șterge obrazul înnegrit. Când au început bombardamentele asupra Bucureștiului, logodnica mea a plecat împreună cu părinții mei în refugiu. Evident, i-am însoțit și eu. Pe drum, trenul a fost surprins în câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă ele, un bărbat cu părul negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini din trecut. Poartă o pereche de pantaloni din stofă, de culoare gri, cămașă albă descheiată la primii doi nasturi și sacou cam larg pentru trupul lui subțire. Tocmai toarnă citronadă din carafa mare de sticlă în paharele aflate pe masa din fața lor. Lângă licoarea răcoritoare se află un platou cu fursecuri. La apariția lor, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca de fiecare dată când făcea ceva, Mădălina reușise să se murdărească din creștet până-n tălpi. Pe Arm o amuza și o bucura teribil cât de diferite
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nici un gest, curios să vadă ce-avea ea de gând să facă. Apoi am să-l ajut pe bietul meu bolnav închipuit să-și scoată puloverul, ca să nu-i fie prea cald, și după asta am să încep să-i deschei nasturii de la cămașă..., glăsui ea liniștit și parcă detașată de ceea ce se întâmpla chiar în acele clipe ca și cum nu despre bărbatul aflat în mâinile ei ar fi fost vorba , descheindu-i nasturii unul câte unul, cu mișcări încete, de la guler
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prea cald, și după asta am să încep să-i deschei nasturii de la cămașă..., glăsui ea liniștit și parcă detașată de ceea ce se întâmpla chiar în acele clipe ca și cum nu despre bărbatul aflat în mâinile ei ar fi fost vorba , descheindu-i nasturii unul câte unul, cu mișcări încete, de la guler în jos. Bart continua să se uite la ea în tăcere. După asta, am să-i iau mâinile și am să i le strecor sub bluza mea, ca să-și amintească
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai spuse nimic. În ochii lui Arm se văzu un licăr de mulțumire și mâna ei delicată se mișcă încet peste creștetul apostatului pocăit, apoi alunecă în jos și se opri la nasturii cămășii lui, pe care începu să-i descheie încet, privindu-l în ochi. Akasha În ziua aceea de sfârșit de primăvară, Arm îi rezervase ucenicului ei o surpriză. Intrase pe ușă pe la ora patru și jumătate după-amiază, cu un aer ușor misterios, care-i sărise imediat în ochi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam cravata vârâtă pe sub gulerul cămășii. Am dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat metroul. Căldura de pe străzi devenise insuportabilă. Mașinile și sudoarea oamenilor fac ca temperatura din centru să fie întotdeauna mai crescută decât la periferie; sunt mai multe mașini, într-adevăr, străzile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca lui Jiquel. Se ridică de două ori în picioare. În sinea lui, credea că a construit cel mai logic și mai încântător discurs din viața sa. Și era abia la explicarea termenilor. Curând trecu și la raționamentul propriu-zis. Își descheie mânecile cămășii. Se aplecă peste masă. Fabulos, îi trecu prin cap. Dezvoltarea premiselor îi indică o eroare de ansamblu, ceea ce-l făcu să recompună totul pas cu pas. Era fericit. Publicul nu mai conta. Intelectualii se topiseră într-un corpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cât o tăia mai des, cu atât mai dihai creștea la loc, ba chiar, i se părea suferindului că se făcea tot mai mare. Și durea al naibii de rău. Pantoful cel vinovat zăcea neputiincios mai încolo, pe o râlă, iar polițaiul, descheiat la bluză până la buric, se uita chiorâș la gaura ciorapului de la degetul cel mare de la piciorul cu bătătură și se scărpina necăjit după cap, într-un ritm harnic, încât cozorocul caschetei se mișca spre față și spate, făcând să apară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nevasta ascuțit. Ai apucat-o către Schit ! Ca să nu se agraveze lucrurile, femeia se întoarse la jandarm: - A băut la restioran cu tat-su. între timp, cumpănindu-se pe picioare, flăcăul se părăvăli dintr-odată pe spate. Prohabul i se descheie și femeia îl privi ciudat. Apoi se înveseli : - Nu vezi, nici ismană n-are pe el, bată-l cucu ! Un om cu privirile încrucișate se uita îndrăzneț și cu pătrundere, povestind celui cu care mergea, un bărbat neras și negru
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se învârti, doritori
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apoi m-am dezbrăcat și eu. Mai Întâi mi-am dat jos șosetele trei sferturi. Mi-am vârât mâinile sub tunica de portar și mi-am dat jos șortul. După ce mi-am legat un prosop de baie În jurul brâului, am descheiat nasturii curelelor de la umeri ale tunicii și mi-am tras-o peste cap. Așa că rămăsesem cu prosopul și tricoul. Acum venea partea mai complicată. Sutienul pe care Îl aveam era mărimea 30AA. Avea un bobocel de trandafir Între cupe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]