622 matches
-
zgribuliți, obosiți, speriați, ca la noi, imensă coadă la niște nenorocite de bomboane. Mă apropii și întreb o tânără, o elevă, care era la urma șirului, o întreb despre ce e vorba. Ei, cecredeți, îmi cere legitimația. Legitimația! Să mă deschei la pantaloni, asta voia, spurcocica? Să-i arăt legitimația? Închipuiți-vă, ofensă sexuală, doamnă, ultragiu, doamnă. Asta-i noua generație... auzi, să-i arăt... închipuiți-vă, am paralizat. Ca în anii războiului, zău așa! Ca la Budapesta... plutonul fascist maghiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gura spurcată a lumii să gândiți despre mine altfel decât merit. Nici calomnii ieftine nu v-ar influența, sper. Știu ce se vorbește despre cei ca mine. Nu degeaba mi-a cerut mucoasa aceea să-i arăt legitimația, să mă deschei la pantaloni. Știu ce se spune despre cei ca mine. În loc să fie la azil, la pușcărie, la crematoriu... lucrează la un hotel, au contacte cu străinii. Acum, când n-ai voie să vorbești cu un străin nici pe stradă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dus la studioul artistului pentru a-i vedea ultimele pânze. Frumosul băiat-bărbat a înțeles rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul de la pantaloni. După reacția călâie obținută de expoziția lui Dryer, descheiatul fermoarului a devenit un gest frecvent și, în scurt timp, Harry a început să treacă pe la atelierul pictorului de câteva ori pe săptămână. Dryer trăia cu spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prea târziu? Sun la mine acasă, dar din fericire nu răspunde nimeni, așa că doar las un mesaj. Le spun că sunt la Debbie și mă simt foarte prost că îi mint. Dar vinovăția îmi trece repede. Așa deci, spune Adam, descheindu-mi cămașa. Ce planuri avem în seara asta? Ar trebui să fii în continuare învoită pe caz de boală? — Aha, râd. Sunt bolnavă. Așa că nu putem ieși. Dau din cap. —Bine. Care-i planul de rezervă? Mai bine am comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ridic din umeri. Mi-e indiferent. Știi să înoți? Aprob din cap. Am văzut piscina când am intrat, dar nu am costum de baie. Îi spun și lui asta. —Cui îi trebuie costum de baie? murmură el în timp ce degetele sale descheie ultimul nasture al cămășii. Capitolul 16tc "Capitolul 16" OK, care-i șmecheria? La asta vă gândiți, nu-i așa? Să fim serioși, tipul e superb, bogat, celebru, încrezător, generos, muncitor și simpatic. Nu mă detestă pentru că m-am îmbătat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o dimineață de weekend în noiembrie 200X, Galina a descins pe la prânz dintr-un șir de trenuri regionale în Gare de Lyon, nesemănând chiar deloc cu o estică. Cu degetele nervoase cu unghii nevopsite, de femeie obișnuită să muncească, își descheie scurta de blană zbârlită, lăsându-și la vedere bluza cu strasuri pe care sânii o împing irezistibil înainte, spre marele oraș căruia nu știi de ce i s-a zis al luminilor, fiindcă stătea să plouă și când nu ploua. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bea, de asta se îmbolnăvise, de-și simte acum capul cât o butie, dureros la ridicarea în vârful coloanei vertebrale, până să realizeze toate astea, telefonul, normal, nu mai sună. Pe marginea patului, Tudor începe, cu degetele umflate, să-și descheie nasturii de la cămașa în care adormise. Telefonul reîncepe înăbușit, măsuța lui din hol e goală, cu un patrulater de praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-a comandat taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
afară. Ea mai stă preț de vreo trei minute ca pe ghimpi, pe urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete descheiate din fermoar) și se duce afară cu păhăruțul ei, țipând din stradă Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Alexandria; pe urmă, n-am ratat șansa de a mă întoarce acasă în autobuz și tramvai cu niște frumuseți gitane, a căror urmărire putea să-mi umple câteva minute din viață cu un orgasm gratuit... Pe locul de vis-à-vis, fata, descheiată la blană, și-a dat la vedere decolteul cu mai multe rânduri de lanțuri aurite deasupra bluzei, râzând cu buzele umezite la ce-i tot șoptea însoțitorul ei și bătând sonor cu inelele argintate de pe fiecare deget al mâinii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că nu! zic râzând, de parcă ideea ar fi ridicolă. Păi. Bine. Atunci o să... mă schimb în altceva. Mă întorc iar la valijoara mea, o deschid, o desfac și mă uit la buretele meu de baie. Ce mă fac? Luke își descheie nasturii de la cămașă. Întinde mâna după cea albastră. Într‑o clipă o să se uite la mine și o să zică „Ești gata?“ OK. Se cere un plan de acțiune radical. — Luke... m‑am răzgândit, spun, și‑mi închid valiza. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îmbrăcăm dacă tot ce vrem să facem e să ne dezbrăcăm unul pe celălalt? Pe chipul lui Luke se desenează încet un surâs larg, și ochii încep să îi strălucească. — Ai foarte mare dreptate, zice și se îndreaptă spre mine, descheindu‑și nasturii și lăsând‑o să cadă pe podea. Nu știu ce‑o fi fost în capul meu. Slavă Domnului! mă gândesc ușurată, în clipa în care el începe să‑mi desfacă topul. E perfect. E exact ce... Ooo. Mmmmm. De fapt, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Tremuri! Da, mi-e frig! Hai înèuntru! pètrundem în casè, Și tu, tu de ce ai mai venit la mine? o întreb, Mi-ai spus cè ar trebui sè nu ne mai vedem, ea desprinzându-se de mine cu încetinealè, isi descheie paltonul lung și-și desface eșarfă înfèșuratè în jurul gâtului, o ajut sè se dezbrace, îi agèț paltonul în cuierul de pe hol, apoi, intrèm în camerè, așteptând încè rèspunsul ei, ea, oprindu-se în mijlocul camerei, revèrsându-se în încèpere, contaminând cu prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui direct, se așazè ostenit pe scaunul din fața biroului acestuia, aghiotantul, aproape un copil, rèmâne prostit în picioare cu automatul pe umèr, Și dansul?! aratè spre mine plutonierul, Îl rezolv eu, mormèie șeful peste birou, Bine! acceptè plutonierul, apoi, se descheie la haină de iarnè a uniformei, Stèm și noi nițel sè ne încèlzim, dupè aia, mai facem un rond cu mașina! ne anunțè el, Sigur cè prezenta celor noi ne deranjeazè, atât pe mine, cât și pe plutonierul major, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase, fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
miști din birou până la noi dispoziții! Prin ușa deschisă, o secundă intră zgomotul mașinii de scris, podeaua scârțâind sub cizme, o Închide după ce Îi spune lui Nuți să-i facă legătura. Acum Își poate pune picioarele pe birou, americănește, se descheie și la șireturiîn timp ce vorbește. * — Cine dracu’ mi l-a trimis pe idiotul asta? Unde a lucrat Înainte? Se vede! Se face Canalul din nou, să se ducă-n pizda mă-sii Înapoi, acolo! Ei, nu chiar acum! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
târască peste tot cu mare viteză, așa că una din mâinile lui Jake era întinsă astfel încât s-o țină de spatele vestuței, ca să se asigure că fetița nu scăpa pe cine știe unde. Haide, dovlecel, a spus el ridicând-o pe Jessica și descheindu-I vesta cu Winnie Ursulețul. E vremea să facem băiță. A mângâiat cu afecțiune căpșorul cu pufuleț mătăsos. Fetița fusese copleșită de Moș Crăciun cu daruri, dar părul nu fusese unul dintre ele. Așezând-o cu grijă pe scăunelul rotativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi erau îmbujorați din cauza aerului rece de afară. Fetița a cuprins cu brațele una dintre pulpele lui Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi. Eu urăsc morcovii. Sper că n-ai și spus că-i urăști, a remarcat Susan cu blândețe. Îți aduci aminte ce ți-am explicat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea începând să tachineze urechea lui James cu limba. Știa că mișcarea asta îl înnebunea. Mai am o jumătate de oră până la tratamentul cosmetic și vreau să-ți mulțumesc pentru cadoul cel minunat. Degetele manichiurate și îndemânatice au început să descheie nasturii cămășii bărbatului. Apoi femeia și-a cufundat nasul în pieptul lui. James a zâmbit languros și și-a pus mâinile sub cap, într-un gest caracteristic bărbatului care știe că e pe cale să aibă o partidă foarte incitantă. Sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
expresiv cu mâinile. O să-ți fie mai bine cu curul gol... Excelența sa, guvernatorul Hassan-ben-Koufra, autoritate supremă și indiscutabilă într-un teritoriu mai mare decât Franța, vru să protesteze, dar se răzgândi, își înghiți mândria și furia și începu să-și descheie cu greu cureaua și pantalonii. Gacel îl ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare. — Cu asta am să plătesc cămilele și proviziile, spuse. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le-a lăsat gravide... Uite-l totuși că tot nu-i vine să creadă. Sau se face că nu înțelege, face pe prostu’... — Cum adică ești gravidă? Ultima dată mi-ai spus că ai rezolvat. Așa am înțeles. Ea își descheie haina și-i arătă burta. — Te-am mințit. — De ce m-ai mințit? Oh, nu trebuia... Dacă mi-ai fi spus, am fi rezolvat. Nu trebuia, nu trebuia... Se frământa, îi tremurau buzele, își aprinse altă țigară. Arăta făcut praf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
haină lungă de blană ruginie, de vulpe sau de lup, și o geantă diplomat din piele ciocolatie, pe care și-o puse pe genunchi când se așeză pe fotoliu. — Dezbrăcați-vă, îi spuse Mirela. O să vă încălziți... Ea doar se descheie la haină și-i ceru o scrumieră pe care o puse pe geantă. Prinse să pufăie dintr-o țigară cu filtru alb, scoasă dintr-o tabacheră aurită, pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușa cu mâna sa mare. Ochii ni se Întâlniră. El intră, trântind ușa fără a-și lua privirea de la mine. Zgomotul Încuietorii a părut că vine din altă dimensiune. Mi-am scos cureaua de la haină și-am Început să-i deschei nasturii. — Ce cauți aici? am Întrebat, izbutind să rostesc cuvintele pe un ton destul de indiferent. Credeam că mă cosideri Antichristul și Târfa Babilonului laolaltă și că n-ai mai consimți niciodată să rămâi singur cu mine. Mă rog, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tragere de inimă, probabil ca să mă ajute. Am deschis gura ca să rostesc un „Ce macho!“ admirativ, dar l-am privit și, dintr-un motiv oarecare, m-am răzgândit. Poate din cauza umerilor lui masivi. M-am apucat, În schimb, să-mi deschei blugii. Părea cel mai nimerit loc din care să Încep. Și nu m-am grăbit deloc. Trebuie că eram nițel beată, căci Îmi surâdea ideea de a mi se smulge hainele. 24 Lou plângea iarăși, dar mă obișnuisem deja. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la stânga și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită. Începu prin a face elogiul curajului meu, Își reafirmă bucuria de a mă fi primit. Apoi, după ce păstră câteva momente de tăcere, se apucă, dintr-odată, sub ochii mei uluiți, să-și descheie copcile corsajului. Am roșit, mi-am Întors privirea, dar mă trase spre ea. Umerii Îi erau dezgoliți, ca și sânii. Prin cuvânt și prin gest, mă invita să sug. Cele două fiice pufneau pe ascuns, dar chipul mamei exprima gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai câte unul. Aveau cămașa descheiată la gât, erau vlăguiți și înfricoșați. Mai târziu, pe șoseaua națională au apărut rușii, venind dinspre est. Au aprins un foc de tabără în piața din mijlocul satului. După nouă luni, câteva fete au adus pe lume copii din flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]