1,030 matches
-
cloroza din timpul zilei, se întorcea și ea cu noi înapoi spre Bălțătești, după ce făcuse ziua drumul spre Văratic, și, ținîndu-se în preajma noastră, aci mai aproape, aci mai departe, alerga peste arbori, peste case, peste cumpene de fântâni, apoi, la deschizături mari, fugea deodată în fund, tocmai deasupra munților Horaiței, spre a se întoarce într-o clipă din nou deasupra unei cumpene, a unei case, a unui pâlc de stejari. Jocul de imagini absurd de pe cer și Adela, atât de ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar fi zis că îmi consumasem întreaga energie doar scoțându-mi haina, și acum stăteam în tricou, odihnindu-mă, înainte de a purcede la munca herculeană de a amesteca băuturile. Pe urmă, brusc, ca și cum aș fi fost spionat invizibil prin mici deschizături in perete, am început să deschid ușile dulapului și ale frigiderului, în căutarea ingredientelor pentru cocteilul Tom Collins. Le-am găsit pe toate, doar că aveam lămâi în loc de chitre, și în câteva minute am preparat o cană mare de Collins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mistuit de foc. ... Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe fața unui mort atârna deasupra Râpei Roșii, unde oamenii duceau animalele secerate de molime și tot felul de gunoaie. Mașa o privi cu teamă prin deschizătura ușii: „Cine știe ce nenorociri mai anunță și asta“, bodobăni ea, repetând cuvintele babulei, pentru care luna era o piază rea. Cuvântul „asta“ suna totuși parcă prea brutal În gura ei, astfel că, privind-o Încă o dată, Mașa adăugă: „Adică luna, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură, să facă suficient de largă deschizătura, cât timp nu era prea târziu. Se năpusti cu iataganul În mațele nemernicului carnivor dar, constată cu surprindere de fapt, se află În stupidul pustiu al Saharei...!! Mergea de unul singur escaladând deșertul, fără o țintă anume, mai ales fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultimelor trei decenii. Din cauza lui Elya, toate erau acum căscate. Înainte de 1939 Sammler nu-și aducea aminte de asemenea greutate și Întunecime. Exista oare undeva pe lume o tinctură cu efect de Închidere care să poată fi prescrisă pentru asemenea deschizături? Domnul Sammler chiar Încercă să se concentreze pe umorul acestei situații, imaginându-și-o pe Shula În Încălțări spațiale, dezordonat purpurie la gură, ivindu-se ca un mic trup de demon din Poveștile Fraților Grimm, ștergând-o cu comoara unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apă și pagini peste pagini de filozofia râului, de care nici ea și nici Zach nu avuseseră vreodată timp. Era povestea a doi proști. Jina a îndesat cartea în birou și și-a închipuit că gâtul lui Alice era în deschizătura sertarului pe care l-a închis cu năduf, imaginându-și că aude și un urlet din ăla, de-ți îngheață sângele în vine. Își dorea ca imaginația ei fertilă să fie de-ajuns ca s-o liniștească, își dorea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
început să se îndrepte către nord, încadrând o pajiște fermecătoare, care probabil că fusese fotografiată de sute de mii de ori și-n care își așezaseră cortul mii de turiști fericiți. Prin iarbă părea să se deschidă o cărare, o deschizătură îngustă printre dealuri, dar soarele apusese deja. Pe Jina a început întâi s-o doară capul, apoi durerea i s-a lăsat în jos, invadându-i tot trupul. Se simțea ca și când ar fi fost strivită. Femeia a fixat apa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimic. — Oricînd. Trec eu pe la sora mea pînă-n prînz și ți-l las mîine... Sora lui - ca femeie... N-am perceput pînă acum rezonanța cuvintelor, dar parcă mă străpunse ceva, ca un obiect ascuțit... Oare era sulița ce ieșea prin deschizătura perdelei lămîiatice ? Mă simțeam țintuit la zid ca o insectă oarecare... o bucățică de hîrtie prinsă cu un ac de perdea... Dar oare ce naiba? Iar i-am uitat chipul... Chiar dacă individul care se retrăgea era puțin aplecat În față, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
duc să-l chem. Fără să-mi lase vreo secundă de răgaz să mai zic ceva, directorul se ridică brusc de pe scaun și Împinse cu mîna, lovind În același timp și cu piciorul, ușa furniruită, prinsă prost În balamale. Prin deschizătură, care dădea spre un birou plin de praf, izolat de rest printr-o singură placă din lemn, strigă: — Tashiro ! Tashiro ! Vino-ncoace repede! Își șterse broboanele de sudoare de pe cap cu palmele pe care și le trecu apoi peste turul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
telefonică se Înșirau de-a lungul străzii niște platani.. Scoarța aspră te făcea să crezi că sînt bătrîni, dar nu erau suficient de groși ca să te poți ascunde după ei. La vreo cinci-șase pași de gura metroului se afla o deschizătură neagră... ca un dinte cariat... o alee Îngustă Între un magazin mic de pantofi și unul de băuturi, unde se vindeau și țigări. Am luat-o ușor Într-acolo și m-am ascuns nonșalant pe alee. Priveam cu nesaț spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
incendiu și se Întoarse din nou la cabina telefonică și privi Înăuntru. Se uită Îngrijorată În jur și o porni din nou spre cutia cea roșie. Aruncă o privire În direcția mea, dar probabil n-a putut distinge nimic În deschizătura aceasta Întunecată. Am rămas ascuns, urmărind-o cu privirea. Se uita Înspăimîntată spre cer În căutarea... Așteptam Încordat Încleștîndu-mi dinții ca să nu țip... Nu-mi servea la nimic dacă mă găsea. Eu aveam acum nevoie de o lume pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pusesem ochii de bunăvoie. Ea mă căuta... Eu mă ascundeam... În cele din urmă păru că renunță și se Îndepărtă... O mașină m-a Împiedicat s-o văd o fracțiune de secundă... și dusă a fost. Am părăsit și eu deschizătura cea Întunecată și am luat-o În direcție opusă. Am pornit... bazîndu-mă pe o hartă pe care nu o pricepeam. Am luat-o În direcție opusă... poate tocmai pentru a o ajunge din urmă... Nu mai eram În căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dădu din cap la dreapta și la stânga: nu-l cunoștea. — Da’ las’ că tot ajungem noi! zise Ștefan și, ridicându-și biciul, trecu repede înainte, ca să-și îndemne roibii. În fundul unei văi ne oprirăm deodată. Un caporal se arătă în deschizătura de dinapoi a trăsurii, roș la față și asudat. —Trăiți, domnul căpitan, drumul pe care a apucat trupa e din nou prunduit și greu, nu puteți merge pe el. A dat ordin domnu colonel să apucați tot pe drumul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut prin vreo crăpătură și a hotărât să se dea plecată de-acasă. De Zoe îmi pare rău. Încuiată pe undeva cu un căluș. Cu o șosetă sau poate o „bandană“. S-ar putea sufoca. Helen i-a strigat prin deschizătura pentru scrisori din ușă: — O să ne întoarcem, babă nebună. Sunt unul dintre detectivii particulari de frunte din Irlanda, să știi. Din Irlanda, nici mai mult, nici mai puțin! N-am zis nimic, dar era clar că i se urcase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adolescenți foarte tineri cărora zăpada le lumina obrajii imberbi. Mohamed s-a întors în odăile lui să-și ia haine mai groase, apoi s-a dus, străjuit de doi soldați, să-și dezlege calul din grajd, îndărătul casei. Ieșită în deschizătura ușii, ținându-mă pe mine pe jumătate adormit în brațe și cu capul Wardei ițindu-se peste umărul ei, mama stăruia să afle de la ofițeri unde aveau să-i ducă bărbatul. Aceștia răspunseră că vizirul al-Mulih le dăduse o listă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se, bătuse cu caprele sale potecile muntelui Beni Zerual, în Rif, la treizeci de mile depărtare de mare. Am avut, mult mai târziu, prilejul să vizitez ținutul ăsta, unde am putut observa un fenomen extraordinar: pe fundul văii există o deschizătură în pământ, s-ar părea că e o grotă; de acolo iese încontinuu o flacără înaltă, iar jur-împrejur s-a format o baltă întunecată la culoare, conținând un lichid vâscos cu miros persistent. Numeroși străini vin acolo ca să privească acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
datorită ei mi-a îngăduit Dumnezeu să scap de la moarte. Două zile și două nopți vântul șuieră necontenit, iar zăpada se îngrămădi, astupând foarte curând intrarea grotei și făcându-ne prizonieri. În a treia zi, niște păstori veniră să degajeze deschizătura, nu cu gând să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul, arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe fruntea asudată a tracului. Marcus îi dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de mișto, nu la restaurant sau în alt loc asemănător, ci în Fiasco sau în ogeacul meu.) Chiar că mă coșcovesc, chiar că devin o ruină. I-am dat cecul în baie. L-a împăturit și l-a vârât în deschizătura sutienului. După aia, taticule, am primit ce mi se cuvenea. O oră mai târziu a sunat telefonul. Era ora unu. — Nu răspunde, a șoptit Selina. Dar pentru mine întreruperea era așa de bine venită, încât Selinei i-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate nedisimulată, asemeni unui animal primordial care, parcă atunci desprins din cețurile facerii, și-ar contempla făptura, chipul și, mai ales, lumina aceea miraculoasă venind din deschizătura ochilor. M-am oprit adeseori lângă Teodora. Am stat de multe ori lângă ea, când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei, priveam peste umărul ei în aceeași vitrină, căutând aceeași lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lingura, jos furculița!“ O ușă din lemn gros, negeluit, ferecată pe partea din care o vedem noi cu mari bucăți de metal și cu mai multe zăvoare. În partea de mijloc a ușii, la Înălțimea unui stat de om, o deschizătură dreptunghiulară cu două gratii de metal, un fel de vizetă. Ținând strâns gratiile În mâini, dincolo de ușă, se afla o femeie frumoasă, tunsă scurt, foarte tânără. Privește cu descurajare undeva În sus. Un bărbat foarte solid cu o beretă marinărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care le înoda strâns în juru-i prin zvârcolirile sale, astfel ca abia de mai putea mișca o labă. O alta greutate se ridica acum în calea lui. Curtea, după cum am mai spus, era înconjurată de niște ziduri uriașe și singura deschizătură în ele era o fereastră cu gratii atât de tari încât nu puteau fi clintite din loc. Privind deznădăjduit în juru-i Rinaldo , în cele din urmă, a gasit o pilă, pe care Angelica o aruncase la plecare. Cu ajutorul acesteia a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe nevinovata, s-a lăsat chiar mai mult cu pieptul pe mâna lui... ― Îndată - a răspuns ea, lipindu-și privirea de chipul lui... Cât ai bate din palme, a dispărut... După o vreme, ușa bucătăriei s-a dat înlături. În deschizătura ei a apărut minunea! De această dată, hangița era îmbrăcată într-o ie înflorată, cu mărgele măiestrit cusute în fel și chip și o catrință de îți fugeau ochii pe ea de frumoasă ce era.! S-a oprit pentru o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
număra: opt, nouă, zece. Unsprezece. Bătu ușor la ușă și spuse, imitând un accent împrumutat din filme: — Otis? Ești acolo, omule? Sunt eu, omule! Danny auzi dinăuntru „Căcat!” Peste câteva secunde ușa se deschise, rămânând blocată cu lanțul, iar prin deschizătură apăru o mână cu un șiș. Danny coborî pistolul și se aruncă cu toată greutatea asupra ușii. Șișul ateriză pe treapta de sus a scării. Se auzi un țipăt. Ușa se prăvăli înăuntru, cu Danny călare pe ea. Danny căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care Nogodar reușise să deschidă ușa de piatră care se ridica doar prin apăsarea unei pietre din interior și se Întrebă cum va proceda de data asta. Atunci micul Nimeni, care avea abia cinci ani, se strecurase În interior prin deschizătura strâmtă, orizontală, din partea de jos a peretelui. Acum, Amir era singur. Și trebuia să ajungă Înăuntru. Privi cu atenție pereții și deschizătura, care rămăsese la fel, ca și cum timpul s-ar fi oprit și totul s-ar fi putut relua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]