495 matches
-
întinseseră hărți multicolore, rămăseseră dreptunghiuri gălbui. Un zob de sticle amestecat cu tije și discuri de tinichea arăta locul unde fusese laboratorul de chimie; în sala de științe naturale rămăsese uitat un animal incert, umplut cu paie. Zăcea pe podea, descusut în mai multe locuri și cu un ochi de sticlă rostogolit lângă el. Mai era acolo un mulaj spart, înfățișînd o secțiune printr-o ureche. Găseam prin clase foi rupte din abecedar și din cartea de muzică, lucrări de control
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capul spre Pantelimon. - Tot ce ți-am spus adineaori, nu le-am aflat la Slatina. Mi le-a spus Năstase, astă-seară. A venit la mine, și mi le-a spus. Ca să-mi câștige încrederea, pretinde el. Și, evident, m-a descusut, m-a întrebat tot ce e în lună și în soare, dar m-a întrebat mai ales despre d-ta, de când te cunosc, și celelalte... Iar la plecare mi-a mai spus ceva. Mi-a spus că te așteaptă mâine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aici, domnu Matei? - Mă plimbam. M-a apucat iar migrena, și ieșisem să mă plimb... - Dar așa, în pijama, în preajma Crăciunului? Să nu răcești!..." A doua zi se aflase în tot orașul. Probabil că-l așteptau la cafenea să-l descoase, dar în ziua aceea nu s-a dus, nici în ziua următoare. - Cu prima ocazie! a exclamat într-o după-amiază, în fața cafenelei Select, râzând. Cu prima ocazie!... - Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. Într-adevăr ce-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât o socotea Siguranța. Nu s-a mulțumit să verifice potențialul erotic și, profitând de condiția parasomnambulică în care te aflai, să te descoasă, încercînd să-ți descifreze identitatea. A procedat științific: a înregistrat la un magnetofon minuscul toate convorbirile, de fapt, lungile dumitale monologuri, și le-a transmis Siguranței. Dar a remarcat și altceva; bunăoară, că recitai poezii în foarte multe limbi, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a răspuns. Iartă-mă, Oncle Vania, a adăugat zîmbund trist. Am jurat!... Dar nu renunțase și, în acei doi ani cât Ieronim continuase să locuiască aici, cu ei (nu murise încă Luchian), de mai multe ori, serile, încerca să-l descoasă. - Înțeleg foarte bine că, dacă ai jurat, trebuie să-ți ții cuvântul. Dar nu-ți cer să-mi spui tot și nici măcar esențialul. Vreau să știu doar atît: dacă ce ți-a spus era în legătură cu povestea pe care am citit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o anunțase că se logodise. - În felul meu, vorbi cu o neașteptată fermitate, o caut și eu. Deși poate o caut cu discreție exagerată. Dar de câte ori întîlnesc o străină, deschid ochii în patru, stau mult de vorbă cu ea, o descos, cântăresc tot ce-mi spune, și chiar ce nu-mi spune... Așa cum s-a întîmplat cu Melania, îndată ce-am aflat că e străină... - Străină, repetă Generăleasa cu o ușoară tristețe în glas. Manolache, pentru un bărbat, nici o femeie nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu e mulțumit de situație. Nu Înțeleg de ce. Dar mă lămurește locotenentul nostru, care mă așteaptă În fața comandamentului. — Tu știai că te muți cînd ai plecat În permisie? mă Întreabă el iritat. După ce-l asigur că habar nu aveam, Îl descos un pic și Încep să-mi fac o idee. Efectivul de soldați e mult sub numărul care se impune oficial - exagerările regimului scot capul de unde nu te aștepți. De-asta și sînt Încorporați atît de mulți tineri cu probleme medicale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și acolo, la acel Papuc pe care i-l dăruise cu atâta copilăroasă bucurie lui Hattie, totul era suspect, mânjit, ireversibil distrus, în asemenea măsură, încât îi era silă să încerce a afla „ce se întâmplase cu adevărat“. Nu-l descususe pe Tom, în parte pentru că era prea mâniat pe el, în parte fiindcă pornise de la ideea preconcepută că Tom va îndruga numai minciuni ca să se apere. Furia lui împotriva lui Tom era amplificată de cunoașterea faptului că propria lui politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea rege. Daniel întrebă: De ce nu mai putem avea? Dar mama vorbea cu tatăl său și numai cu el. Daniel își atinse cu vârfurile degetelor lobul urechii, care era fierbinte. Existența lui nu conta în casă. Mama continua să-l descoasă pe taică-său: Și atunci ce crezi, or să-l lase să plece din țară sau or să-l omoare, ca pe țarul Rusiei, în '918? Dar tata pesemne c-avea îndoielile lui, pe care, ca întotdeauna, le păstra pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu numai să povestească despre ea nu-i plăcea, dar, aș zice, în general vorbea destul de puțin. Iar dacă aș fi asaltat-o cu întrebări, sunt sigur că mi-ar fi replicat nici nu știu dacă resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am băgat se seamă că privea spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi cântărit, întrebându-se: “Unde îi sunt gândurile? Îi sunt la cele ce avem de descusut sau...?” ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te colea, pe fotoliul tău... Și începutul tălăzuirii noastre prin cele spuse și nespuse despre închinarea celor mănăstiri către locurile sfinte să fie în ceasul cel bun. ― Aceeași dorință o am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă și cum de se strecoară el prin ușa crăpată a primei evanghelii. Numai atunci cînd Îl voi astîmpăra de pofte prin cositor și mirodenii, sau cînd Îi voi descoase cu acul de pe retină mirovedenia, numai atunci va putea fi el, măcar pentru o clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
respirație gură la gură tuturor sărbătorilor trecute cu roșu În calendar. Doar un cîntec lasciv ne Însoțește de-a lungul acestei prăbușiri de aripă, de-a lungul acestei surpări de cer, de-a lungul acestei ironice liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În gură. Din adîncul icoanelor răzbat sunetele unei orchestre de molii, interpretînd un menuet după care dansează mironosițele zilei de joi. Solomonarii taie-n genunchi ostia cum pe o bucată de slană. Se aude șuieratul de cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua de cardinal, timpul care-mi mînuiește pedalele de sidef ale tîmplelor mele. SÎngele se scurge și el vesel În aplauzele mulțimii, mă precede Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mă mișcam din pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare: "Ce să caute...?" Mi se părea o farsă. Poate că era numai o asemănare... Aș fi vrut să stau de vorbă cu el, să-l descos, să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-am ajuns din urmă și i-am ieșit în față. L-am invitat să se întoarcă, să intre în casă. Vroiam să-l confrunt pe furiș cu stampa care-l reprezenta pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a fost: "Tudor Petrican, știi cât te prețuiesc; dumneata ești cel mai inteligent student din toate seriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioară îmi mai spusese asta de două sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Mă frământă probleme atât de grave și de nerezolvat încît trebuie să (recurg la un act deznădăjduit? Dar ― conchidea ― e o nebunie să mă sinucid în primăvara vieții? (Avea expresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura fericire". " Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. " Nu știu dacă atunci mi-ar mai plăcea!" E de neînchipuit cum nu-și dă seama femeia că dragostea nu-i decit drumul care duce la cucerire, după cum filozofia nu-i decât drumul până la aflarea adevărului. De aici încolo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
colea grădinița, dincoace teiul cu umbra lui. Zău, nepoate, dacă te muți aici, prinzi rădăcini ca pomul și nu mai pleci. Dar să ne înțelegem: dacă n-ai o drăguță, vezi de altul. Moșul începu să mă intereseze. L-am descusut: ― Mai ai și alți chiriași? ― Da, încă o pereche. Nu pot să închiriez decât două odăi. La parter stau eu. ― Căsătoriți, nu primești? ― Ferit-a sfîntul! Se ceartă mereu și mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei, dar Charlot habar n-avea. L-am lăsat în pace să-și continue
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că am vrut chiar s-o întreb în glumă: "Cine-i acest Nenișor? Vreun puișor?" Ea îmi luă vorba din gură și după aceea am uitat de Nenișor și cartea de vizită. Am găsit însă ocazia potrivită ca s-o descos despre o chestiune care mă rodea mai de mult, dar nu îndrăzneam de teamă să n-o supăr: ― Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevastă? ― De unde știi? făcu ea surprinsă. ― Alexa mi-a spus. ― Ce importanță are dacă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aștepta ca un câine credincios ceasuri întregi, în fața casei, s-o vadă ieșind în oraș. ― Așadar, te iubea? ― Sigur că da, mi-a răspuns cu un gest de cochetărie. Altfel m-ar fi cerut? ― Și l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, dacă nu erai în situația aceea? A ridicat din umeri, nepăsătoare. ― Nu știu! Se prea poate! Auzi, colo, asta găsise să-mi răspundă tocmai în ajunul casătoriei noastre, i-am luat brutal mîinile: ― Îți dai seama ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bucură tata. Mihaela coborî ochii. ― Dacă o fi fată? ― Ce-o da Dumnezeu! Dar parcă tot mai mult mi-ar plăcea băiat, ...Cu o zi înainte de a ieși din spital, bătrânul mă chemă la el și se-apucă să mă descoasă, lucru pe care nu-l făcuse până atunci: ― Câte parale câștigi pe lună, băiete? ― Opt mii, tată. ― Numai atît? Hm! Și v-ajung vouă banii ăștia? ― Nu se ajung, dar ne mai strângem și noi. Când n-avem încotro, ne
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să afli? ― Nu! Păru contrariată, foarte contrariată de refuzul meu. ― Rău faci. Sânt unele lucruri care ar aduce lumină. ― Nu mă interesează deloc. Mă privi îndelung, apoi ridică din umeri: ― Fie! Câștigam teren. Ah, cât aș fi vrut s-o descos, în ce împrejurări mă înșelase, de când începuse legătura ei extraconjugală, în sfârșit, toată istoria trădării. Nu înțelegeam ca să-mi facă aceste destăinuiri înainte de a i le fi cerut și mai ales (așa cum probabil urmărea Mihaela) să tragă profiturile disculpării. După
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
povestea asta? ― Chiar adineauri. Mai precis: ou o jumătate de oră înainte de a intra aici. ― Și arăți atât de calm? Ai avut răbdare să joci cu mine trei partide? ― De ce nu? ― Acum înțeleg de ce jucai atât de prost. Nu mă descusu mai mult, prietenul meu avea tact. Convorbirea se opri aici. După ce ne-am despărțit mă tot întrebam: ce m-a împins să dau în vileag cu atâta grabă secretul nostru? N-aveam decât să-i spun că ne ducem la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]