2,245 matches
-
ronțăitul oaselor și a putrefacției celor plecați în neîntoarcere, vocea mea dialectală sărea peste văgăunile timpului și se arunca la gâtul morții, „futu-i mama ei de viață”, și în același timp izbea de turla bisericii întregul sat pentru ai descompune, descompunerea. Referință Bibliografică: astă seară cu tine / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ASTĂ SEARĂ CU TINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383893_a_385222]
-
cu ochiul liber cum apare viața pe pământ ca la mine. În pași mititei-mititei, plecând de la un strat fierbinte de lavă, arid și practic aseptic, fără influență din afară, încep să răsară făpturi plăpânde și celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar licheni și alte vietăți ciudate, ba chiar și niște crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde nici lumină nu este, mai viețuiesc. Nu degeaba se spune că eu aș fi laboratorul lumii în aer liber! Așa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
am ars un steag, dar i-am filmat doar umbră -, în care mă joc într-un fel subtil cu mediul imaginii în timp. Nu vezi al cui e steagul - al României, al Americii, al Israelului? -, doar o umbră care se descompune. Chiar așa, focul are umbră? N-are umbră, doar intensitatea aceea subtilă a căldurii, apoi fragmente care cad. Lucrarea asta a și fost achiziționată de MoMA împreună cu Deeparture. A fost întotdeauna întrebarea asta: „What’s gonna be next?” Dup-aia
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
și-mi creează o altă problemă potențială de mediu pe care-am adus-o la cunoștința comisiei de mediu; dacă nu oxidează minereul refractar, sulfurile și sulfosările prezente în acel minereu vor crea acele așa-zise sulfocianuri. Aceste sulfocianuri se descompun hazardat. Ele nu se descompun precum cianurile sub influența ultravioletelor... trebuie întâi să se oxideze... Da, efectul razelor gamma asupra anemonelor... Mai rău, pentru că oxidarea se produce spre exemplu într-un an secetos în care cele 45 de hectare de
“Există toate premisele producerii unui dezastru la Roşia Montană!” [Corola-blog/BlogPost/93433_a_94725]
-
problemă potențială de mediu pe care-am adus-o la cunoștința comisiei de mediu; dacă nu oxidează minereul refractar, sulfurile și sulfosările prezente în acel minereu vor crea acele așa-zise sulfocianuri. Aceste sulfocianuri se descompun hazardat. Ele nu se descompun precum cianurile sub influența ultravioletelor... trebuie întâi să se oxideze... Da, efectul razelor gamma asupra anemonelor... Mai rău, pentru că oxidarea se produce spre exemplu într-un an secetos în care cele 45 de hectare de apă au o scădere de
“Există toate premisele producerii unui dezastru la Roşia Montană!” [Corola-blog/BlogPost/93433_a_94725]
-
păru că deslușește o mișcare dincolo de peretele din lemn. Era sigur că pe undeva exista un mecanism care să Îl deschidă, dar nu avea vreme să-l caute. Polițaii se apucară să izbească În scânduri cu spadele. Stejarul Învechit rezista, descompunându-se Încetul cu Încetul Într-un nor de așchii. Apoi, trosnetele sporite semnalară că structura era pe cale să cedeze. Îndepărtând oamenii cu un gest, Dante Începu să Împingă mobila din răsputeri, fără să Îi pese de ultimele vase de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult fără să se descompună. Îi Îngroapă În cer, barbarii! Dante Își amintea de Înfiorătoarea poveste a contelui Ugolino, zidit de viu În turnul Muda, Împreună cu copiii săi. Corso Donati ar fi meritat același tratament... astfel s-ar fi conservat pentru multă vreme, servind drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
finalmente luându-i locul cu totul. Un cuvânt, un simplu cuvânt, produsese În mintea mea un declic, două sinapse se ciocniseră aprinzând un beculeț a cărui lumină de avertizare creștea, făcându-și loc printre schizofrenicele mele căutări criptografico-matematico-literale ce se descompuneau lent, lăsându-i cale liberă. „Cheia cifrului”, cheia... cheia - era ceva cu acest cuvânt depozitat undeva, În memoria mea pasivă, și el se zbătea disperat să iasă la suprafață. Ce anume Îl fixase acolo? Și când, În ce Împrejurare Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce-i...? nu se putu abține să întrebe deconcertat. — Din partea comendatorului Ferrara. — Acum câteva zile i-am eliberat pe prizonieri. — Știm, dar comendatorul întotdeauna își ține promisiunea. Împreună se apropiară de locul unde, îngrozit, Marc Milosevic îi observa cu chipul descompus de spaimă, și imohagul strâmbă din nas cu un gest de neplăcere. — Miroase a câine mort! spuse. — Nouă ne spui, care de ore întregi îl suportăm...! se stropși celălalt. Când și-a dat seama că veneam încoace, s-a căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă și coridoarele Înguste ale pupilei, unde pătrunde ziua mărunțită-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor În care se testuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e un scriitor cunoscut și nu poate fi lăsat acolo să se descompună ca un cîine unul a scuipat și nici capacul sicriului nu l-au mai putut Închide cum trebuie și nimeni nu mai rezista să se apropie că) — ...zicea că miroase, și ce dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o femeie. Duhoarea trebuie să fi fost ca cea de pe malul lacului, din camera veche, când Eberhart stătea deja de două zile în fotoliu ca materie, nimic mai mult și, cu fiecare ceas, puțea tot mai tare, iar în timp ce se descompunea trupul lui avea tresăriri mărunte, de dincolo de dans. Dar probabil că mirosea la fel și prin alte ateliere, pentru că vizitatorii nici nu s-au sinchisit de el. Trăgeau cu urechea, au aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în această privință. Domnul era încântat de munca Lui și, cu ajutorul țăranilor din împrejurimi, a pus bazele unei stațiuni balneare care e de atunci una dintre cele mai profitabile investiții ale Sale. A fost o jertfă rapidă, mieii s-au descompus degrabă, cei mai norocoși la soare, plutind pe apă, ceilalți în adâncuri, printre crengile brazilor, ca lacul să poată fi botezat mai ușor. Așa a devenit râul stăvilit de alunecătura dealului Lacul Leșurilor, până când asta a început să dăuneze afluenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe care le-au trimis și să culeg câteva pietricele mărunte. Iar pe drumul de întoarcere îmi spuneam în sinea mea: „Sari, Igor, acum. Cadavrul tău va pluti pururi între cer și pământ și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de cauciuc, vene de cauciuc, un creier de cauciuc și locul indicat cu pixul unde trebuia să înțep și de unde veneau spasmele. L-am găsit seara și l-am aruncat în lac, ca atâtea alte lucruri, plângând. Apoi a plutit descompus zile întregi, până ce Gertrud l-a pescuit furioasă. Am moștenit o masă la Babilon. Trăiam cu pâine, cu cafea, precum și cu Baár Andor. Priveliștea dădea chiar către vila Engelhard, a cărei cheie mi se răcise în buzunar. Mergeam acolo numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne de miel și a inventat o cutiuță din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Vântul purta cu varii viteze nori războinici și cotropitori, care de care mai avântat și mai plin de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ediții de colecție și În cărți uzate moștenită de la bunicul meu, un bazar fermecat despre care tata era Încredințat că Într-o zi avea să treacă În mîinile mele. Am copilărit printre cărți, făcîndu-mi prieteni invizibili În pagini care se descompuneau În pulbere și al căror miros Încă Îl mai păstrez pe mîini. De mic mă obișnuisem să ațipesc În timp ce Îi explicam mamei, În penumbra camerei mele, Întîmplările de peste zi, peripețiile mele de la colegiu, ce Învățasem În ziua aceea... Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
blestemate a cărei amintire avea să-l urmărească pînă la capătul zilelor lui. Pe măsură ce avansam, structura povestirii a Început să-mi amintească de una din acele păpuși rusești care conțin nenumărate miniaturi ale lor Însele. Pas cu pas, narațiunea se descompunea Într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns Într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat În duzini de reflexe diferite și, În același timp, unul singur. Minutele și orele, au scurs ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Isabelitei mele, sigur că acuma parcă-i un mormînt. — Știți care era camera lui Julián? — Prima ușă e dormitorul principal. A doua dă Într-o cameră mai mică. Poate că aia, zic eu. Am intrat În hol. Zugrăveala pereților se descompunea În fîșii. În fund, ușa de la baie era Întredeschisă. Un chip mă privea din oglindă. Ar fi putut să fie al meu sau al surorii care trăia În oglinzile din apartament. Am Încercat să deschid a doua ușă. — E Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa măsură Încât frigul i-a Învăluit și le-a alungat din minte toate nopțile calde. - Sfârșitul verii, a spus șoptit Eleanor. Ascultă tropăitul de copite al cailor noștri: tup-tup-tup-tup. Ai avut vreodată febră și senzația că toate zgomotele se descompun Într-un tup-tup-tup trop-trop-trop, până când ai fi jurat că și eternitatea este divizibilă În mai mulți de „tup“? Sentimentul ăsta Îl am - caii bătrâni fac tup-tup... Cred că ăsta-i unicul lucru prin care ne deosebim de ceasornice și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei și de a-i cerși iertarea, de a primi ordine de la ea și de a le Îndeplini cu fidelitate, Îmi doream să Îmi primesc pedeapsa și să-i jur loialitate. Toate aceste dorințe deveneau din ce În ce mai puternice și Începeau să descompună În mii de bucăți tot ce constituiam eu ca persoană. Aveam impresia că o armată de termite de fier Își făcuse cuib Înăuntrul ființei mele, că toate sentimentele mele, toate experiențele, tot ceea ce Învățasem vreodată cădeau pradă asaltului lor nemilos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare crem i se ridică, scoțându-i la iveală pulpele albe, cu pielea molatică. — Ai grijă să nu lași nici un cub de gheață nestrâns de pe jos! Noriko se transformase Într-un bebeluș. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]