821 matches
-
la geam extrem de agitată și simțeam că dacă mai fac un pas spre ea este gata să se arunce în hău de la etajul patru. Cum eram ocupat cu acest joc al tentației, n-am auzit cînd ușa apartamentului a fost descuiată. Cum scena se petrecea în bucătărie, n-am auzit nici cînd ușa acesteia s-a deschis. Costel, ce faci aici? aud vocea soției, cu un ton care spunea totul. Să fac infarct, nu alta. Îmi revin și bîigui încet: Doresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
printre spărturi de nori, situate la distanțe mai mari de locul unde domnea regina nopții. Era aproape ora două după miezul nopții, cînd mi-am zis că n-ar fi rău să beau un pahar cu lapte. Am coborît, am descuiat grilajul și m-am dus în bucătărie. Noaptea totul pare plin de mister și lumina de afară crea colțuri clar-obscure peste tot. Geamurile mari permiteau ca mijlocul camerei de zi să fie acceptabil luminat. În bucătărie observ că nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atât pentru prima oară. - Bănuiesc că sunt unul dintre ei - spuse Marriott. Acum era dornic să plece. Bău dintr-o înghițitură cafeaua și mormăi ceva despre întârzierea la serviciu. Ajunse la magazinul de galanterie bărbătească Clayton la nouă fără cinci, descuie ușa și începu să măture. La nouă și zece sosi tânărul Pete Clayton, și atunci intrară câțiva fermieri. La nouă și jumătate bătrânul Pete Clayton dădu buzna în biroul din spate și rămase acolo toată dimineața examinând registrele. Absența bătrânului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
ochi și nu sesiză nici o viclenie. Cu o zi sau două înainte de a părăsi marea se duseră prin magazine și făcuse cumpărături. Cumpărase cadouri pentru fiecare. O conduse într-un apartament foarte bine pus la punct și cu toate utilitățile. Descuie ușa apartamentului cu emoții apoi zise bucuros: - Bine ai venit acasă, doamna mea! După cum vezi, aici locuiesc. În momentul asta nu pot să îți ofer altceva. Te rog să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
obiceiul timpului, apoi prin coridoare Întunecate, și ajunseră la o scară Îngustă, În spirală. Urcară până sus, cam vreo două sute de trepte, Își făcu socoteala Adelheid, și ajunseră În fața unei uși strâmte, cu o Încuietoare ruginită, pe care călăuza o descuie cu oarecare greutate. Pătrunseră Într-o Încăpere Îngustă, luminată doar de razele palide ale lunii printr-o fereastră Înaltă cu un singur ochi de geam. Mirosea a piatră umedă și a mucegai. Fata fu Împinsă Înăuntru și, după ce slujitorul puse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-și răsuflarea și ajunseră la Încăperile care dădeau spre curte. Câteva slugi aprinseseră un foc mare și topeau smoală ca s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile. Toate erau goale. Găsiră o singură ușă Încuiată. Johannes o descuie cu degetele lui dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există ușă să n-o pot deschide! spuse el rânjind Într un dinte. Pe patul Îngust, În mijlocul Încăperii, zăcea Adelheid cu mâinile și picioarele legate de stâlpul baldachinului. Hai nele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
După îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu Ca să i ea cheițele Să descui portițele Să curgă ploițele". Desigur, șirul obiceiurilor românești practicate de locuitorii Costișei este mult mai mare. Este îndreptățită afirmația lui Lucian Blaga: "Eu cred că veșnicia s-a născut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu Ca să i ea cheițele Să descui portițele Să curgă ploițele". Desigur, șirul obiceiurilor românești practicate de locuitorii Costișei este mult mai mare. Este îndreptățită afirmația lui Lucian Blaga: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat!". E mare păcat însă că, multe obiceiuri și datini
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da’ cine mă strigă? − Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau oleacă de apă pe mâini și vin; își clăti mâinile, le șterse cu pestelca, apoi deschise portița poftind-o pe cumnată-sa înăuntru. − Bună ziua, cumnată și bine te-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am știut că acolo e un om căzut, i-am spus să aștepte că merg după ajutor, am venit acasă și le-am spus părinților de asta. Mama și tata au vorbit, au luat o frânghie, au intrat în grădină descuind poarta cu cheia lăsată de domnul Obreja și eu cu tata și Gheorghiță l-am scos pe moș Ghiță Ciotacu din fântână, plin de noroi până la ochi și numai julituri pe mâini și picioare. A încercat dumnealui să iasă de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sortimente de sake. Unele se beau reci, altele încălzite, ținându-se cont de anotimp, dar și de gustul băutorului. Fiecare Cale Spirituală are o „ușă” de intrare, aceasta însemnând intrarea într-o nouă stare de spirit. Sake este „cheia” care descuie ușa către „Cale” prin aroma lui inconfundabilă, dar și prin gustul seducător de iute sau dulce. Deschizând „ușa” și urmându-i „Calea”, vei reuși să te relaxezi, să-ți creezi o bună dispoziție, simțind senzația plăcută de a fi. Această
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Ca schelele Și snopii Ca trunchii. Ș-a făcut un stog Cu burdufu-n nori Cu vârfu-n cer. Dar dumnealui Iar se mira și se văicăra Cu ce l-ar treera, A vârât mâna-n buzunar Ș-a scos cheile, A descuiat odăile A ales 19 epe suruepe de 9 ani sterpe Cu caica** -ntoarsă Să nu se prindă pleava groasă Cu picioarele stropșeau Cu nările vânt făceau Cu urechile-n sac puneau Nici căuș nu trebuia. Ș-a făcut 12 care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta. * Deși „frecat de viață”, nici azi nu pot accepta că (citez pe mai mulți) „cuvintele au fost lăsate omului să-i ascundă gîndul”. Am crezut mereu că sînt făcute să-l descuie, să l elibereze și să-l lumineze. *Predic, ori de cîte ori am ocazia, necesitatea educării „punctului de vedere” ca formă de rezistență împotriva depersonalizării. Ceea ce a slăbit sistematic e coeziunea poporului. Fraze ca: „Niciodată poporul n-a fost mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
animalele de companie. Din acest mediu științific efervescent a fost transferat ca titular la disciplina de Anatomie Patologică prof. dr. Viorel Ciurea, devenind Profesorul meu. Îi cunoșteam activitatea și avid de cunoaștere, aveam de la cine Învăța. Ne Întreceam În a descuia primul laboratorul și Întârziam cât mai mult În el, la lăsarea serii. Pregăteam Împreună materialul didactic și discutam fiecare noțiune sau sistematizare, insuficient de clar expusă În literatură. Nu vedea o celulă mai deosebită la microscop fără să mă strige
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
politician. („Ai văzut, dragă, cum a venit cu andrelele în emisiune?“) Totul stă sub semnul lui „Ai văzut aseară?“ - o formulă care nu transmite o informație, ci e un fel de parolă de recunoaștere reciprocă, un fel de cheie care descuie ușile comunicării cu cel de lângă noi. Numai că ușa aceasta duce către nicăieri, iar deschiderea ei este țelul final. Nimicul revărsat de televizoare în casele noastre ne umple viețile și ne ajută să ne integrăm în jungla socială (nimicul propriu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
totdeauna știm să mulțumim. Aici sunt niște ziduri împrejur, înalte de tot, iar între ele este ca un bazin lung de vreo 9 m și lat de vreo 4 m. Este și o poartă cu un arab, el ți-o descuie dacă-i plătești. Și-a primit dreptul de la noi și ne-a dat voie. Am coborât pe trepte, vreo douăsprezece. Am văzut cum vine apă din stâncă în bazin. Acum în bazin e apa de vreo 40 de centimetri. M-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ce se întâmplă cu mine. În loc însă s-o luăm spre ieșirea din clădire, văd că ne îndreptăm spre o scară interioară și urcăm până la etajul III. Pe culoar, un militar englez înarmat, o santinelă, mi-am zis, care ne descuie o ușă și intrăm într-o cameră. La prima vedere, goală, cu o fereastră fără geamuri, barată de sârmă ghimpată. Rotesc privirea și spre uimirea mea, în colțul din stânga al camerei, ce văd: jos, pe podeaua goală valiza mea cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
voinici și frumoși și cu frizuri frumoase. Și tot îmi zicea maiorul: "Ai, ce mai zici, băete?". Urma alege, domule maior. Numai ci s-au îmbătat grozav și au borât și au căzut pe jos cu frizură cu tot. Au descuiat ușile la alte odăi cu sila și au luat diferite lucruri de mare preț aduse din țări străine. Soldații ruși au spart beciul cu vin și s-au îmbătat și ei. Au luat plapome scumpe și au plecat ca cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
noi este o limbă relativ nouă, în timp ce pentru Scraba este o limbă antică. Dacă rămânem la orientarea tradițională, avem originea acestor forme fie în latină, fie în franceză, fie în ambele limbi. DES-: a desface, a desprinde, a descoperi, a descuia. Pentru Scraba, ca și pentru noi, în desface ambele componente sunt românești, iar verbul a face este înt lnit în cuvinte românești precum a preface, a reface, apoi prin făcut au rezultat fapt, faptă, a înfăptui, făptură, de unde făt, fată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
septembrie 2003, ușa locuinței fiind închisă de el prin interior iar mecanismele de închidere nu prezentau urme de forțare, reține rezoluția Parchetului, dar adevărul întâmplat este că ușa nu putea fi închisă prin interior, de vreme ce, s a explicat, a fost descuiată de fosta soție care a sosit, alarmată de fostul socru, împreună cu anchetatorii, aspecte care, dacă ar fi fost reținute corect, soluția ar fi fost alta, una care cerea aprofundarea cercetărilor în cauza din dosar; - că după efectuarea necropsiei, s-a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
dus din lume,doar c un rând de haine bune, Arză-te focu de moarte, mi-ai luat neamurile toate, Pămîntule blestemat, tu pe toți mi i-ai luat. Lacăt ai și cheie n-ai, și ce-ncui nu mai descui, Și ce-apucă pe su’ tine,cât îi lumea nu mai vine. Dragii mei, părinții mei, Puneți-vă umăru și ridicați pământu’ Și veniți prin grădinuță, Călcând tot pe foi de ceapă, nimenea să nu priceapă. Și veniți pe miez
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
buze în numai două luni de curs la Universitatea Populară. Era mult prea delicată problema asta. A scos din buzunarul taiorului o cheie ovală electronică și a introdus-o în broasca ușii pe a cărei plăcuță scria 728. S-a descuiat imediat, cu un clinchet scurt. Grozav instrument! A deschis ușa ușor, a împins-o cu mâna la perete și m-a privit fix, din prag, spunându-mi: „Somto, sela“. Am încuviințat și am intrat. 2 La capătul lumii Animalele aurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
început s-a uitat prin mine, fără urmă de expresie în priviri. Apoi a spus: — Asta e regula și pentru că asta e regula, procedez ca atare. Și soarele răsare la răsărit și apune la apus, nu? Pe lângă datoria de a descuia și a încuia Poarta, Paznicul mai trebuia să își ascută uneltele. În gheretă se aflau tot felul de obiecte - securi, tesle, cuțite - și el își petrecea fiecare clipă liberă ascuțindu-le. Acestea căpătau o strălucire ciudată, de gheață. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A adus din capătul încăperii două cești și le-a umplut cu cafea. S-a așezat la masă în fața mea. — N-am terminat cu pregătirile, așa că o să începi să citești vise de mâine. Îți convine camera asta? Dacă nu, pot descuia și sala de lectură. — E bine și aici. O să mă ajuți? — Da. Treaba mea este să păzesc visele și să dau o mână de ajutor la cititul lor. — Nu cumva ne-am mai întâlnit? A făcut ochii mari și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]