511 matches
-
pătrunde în intimitatea unui război mondial care nu seamănă cu versiunea parodică și simplificată pe care propaganda o pregătește spre liniștirea compatrioților de pe frontul intern. În lumea lui Pike, o lume care se dezvăluie la firul ierbii, solidaritatea dintre inamici descumpănește și lasă în urma ei gustul amar al ambiguității morale. Războiul submarin, atât de implacabil și de invizibil în cruzimea lui, capătă un chip atunci când submersibilul german alege să salveze pe cei scufundați de el. Paradoxul face parte din absurdul războiului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
50, proza grafică lui Pratt și Oesterheld se constituie ca un omagiu polemic închinat ilustrei tradiții a benzii desenate western americane. Arta ficțională dezvoltată aici evocă, mutatis mutandis, regândirea europeană a tiparului cinematografic american. Perspectiva se schimbă, unghiurile de abordare descumpănesc, iar personajele nu mai sunt distribuite în acord cu o gramatică simplistă. Ca și în westernurile italiene de un deceniu mai târziu, geneza Vestului american nu se mai reduce la o succesiune de acte eroice realizate de intemeietorii albi. Ambiguitatea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit rîsul: " Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea". Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebîndu-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-am căutat pe Dinu și i-am povestit tot, mărturisindu-i că de mai multă vreme aveam coșmare noaptea. El m-a ascultat cu atenție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iertați că am avut îndrăzneala să..." Dar m-am oprit. Bătrânul nu era în sală. Chiar în mijloc existau două fotolii de răchită împletită și o masă rotundă, tot de răchită, la care însă nu stătea nimeni. Asta m-a descumpănit și chiar m-a speriat. Apoi mi-a trecut prin minte că Bătrânul, după ce Francisc îi semnalase probabil venirea mea, se ascunsese undeva în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lor de luntre, a culorii lor nedefinite, a murdăriei lor obișnuite și termină aceste considerații printr-un "e remarcabil" care nu explică nimic. Iată în orice caz indicațiile date de Tarrou asupra istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr, excitate de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu eram de două ori mai deconcertanți pentru corpul studențesc, format în cea mai mare parte din idioți surâzători veniți din sud. Zvonurile din campusul universitar țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în drum nici un moment. Am condus aproape treizeci și șase de ore, am condus și am tot condus. M-am oprit la un local pentru negri ieri seara, dar n-au vrut să mă servească. Cred că chitara i-a descumpănit. — Asta trebuie să fie. Te-au luat drept o cântăreață bigotă și convențională de la țară. Am o oarecare experiență cu oamenii aceștia. Sunt destul de limitați. Nici nu-mi vine să cred că te scot într-adevăr din ocna aceasta, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
optsprezece serbări În optsprezece seri consecutive. (Zscharnack: „Teribil de incestuos, dar să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit râsul: „Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea”. Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebându-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-am căutat pe Dinu și i-am povestit tot, mărturisindu-i că de mai multă vreme aveam coșmare noaptea. El m-a ascultat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iertați că am avut îndrăzneala să...” Dar m-am oprit. Bătrânul nu era în sală. Chiar în mijloc existau două fotolii de răchită împletită și o masă rotundă, tot de răchită, la care însă nu stătea nimeni. Asta m-a descumpănit și chiar m-a speriat. Apoi mi-a trecut prin minte că Bătrânul, după ce Francisc îi semnalase probabil venirea mea, se ascunsese undeva în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă”. Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: „Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?” am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mariana strigă: — Wakefield, ești un labagiu! Publicul hohotește de rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o stalactită. Ideea că suferințele artiștilor dintr-o parte a pămîntului pot provoca o excitare erotică inconștientă a oamenilor de rînd dintr-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prietenul lui, Iijima, la un restaurant mic pe nume Otafuku, unde, în clipa aceea, beau bere și înfulecau cu alune. Domnule, vi s-au cam adunat datoriile. V-aș ruga să plătiți astăzi. Dar tonul dur al chelneriței nu-l descumpăni câtuși de puțin. Era obișnuit. Tomoe îl muștruluia și-l bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu un amestec de ironie și mulțumire. Mi-a atras atenția că nu trebuia să mă leg prea tare de ea, deoarece puteam să regret mai târziu. "În toamna următoare ― mi-a explicat ea cu un ton care m-a descumpănit ― s-ar putea să mă îndrăgostesc de altul și să te părăsesc". Văzând că m-am înnegurat, m-a luat în brațe: "M-ai crezut? Am glumit." "Să nu mai faci glume proaste", i-am zis, destul de acru. "Bine, îți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
atârnat pe cruce o jumătate de zi, noi suntem răstigniți săptămâni întregi, și dacă el a fost străpuns cu trei piroane, noi suntem străpunși de șapte ori mai mult. Așa că spune-mi ceva mai înțelept, dacă ești în stare. Eram descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui nu sângera de frică în grădina măslinilor? Nu voia să fie cruțat de soarta ce-i fusese hărăzită? Oare nu și-a învinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eram mâna de fier care răspândea teamă. Așa se face că am pus un ucigaș cu simbrie să-l omoare pe ducele de Vicenza, aflând că își bătea joc „de un rege cu capul îngropat în mormântul concubinei“. Vasalii erau descumpăniți văzând un Rotari care le apărea tot mai străin de cel pe care-l admiraseră, respectaseră și de care se temuseră. La început au crezut că era ceva trecător și au făcut scut în jurul lui ca să-l ocrotească, despovărându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scape de ciufulit, care voia să continue discuția. În fața clădirii o aștepta Bobo, cu Zogru în el. - Mă iertați, domnișoară, am nevoie de o informație: îi aștept pe studenții anului III, Cinematografie. Nu știți dacă au terminat cursurile? Giulia se descumpănise puțin în fața bărbatului care semăna cu Orlando Bloom, apoi devenise foarte amabilă, gata să-i dea toate informațiile: Sigur, eu sunt în anul III. A ! Îl căutați pe Dani! Dar el nu vine decât rareori la școală, mă și mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
totul. Îmi bubiau urechile. Aș fi vrut să fug și în același timp aș fi vrut să nu se mai termine acel moment de agonie și confuzie și dorință care venise peste mine. N-am zis nimic. Și el era descumpănit. A tușit în palmă, a aruncat o privire prin ușa care dădea în camera unde era Așnan și s-a uitat iar la mine. Până la urmă a bâiguit o întrebare despre sora lui de lapte. Probabil că am spus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a auzit un răcnet, și am văzut cum o sticlă de bere îl izbea în cap pe Lupu. Totul se derula cu încetinitorul parcă, sticla maronie l-a nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra urechii, Lupu s-a descumpănit, a scăpat punga din mână, amețise probabil, dacă Marius nu l-ar fi prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe mare pe o vreme atît de idioată! - Nu mai țicnit decît alte persoane care se preumblă printr-un loc complet necunoscut În pantofi Weston și Într-un costum la patru ace atît de nasol! Replica promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură la volan. - Vii direct de la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]