588 matches
-
fi existat. Arăta plin de sine și satisfăcut de demonstrația sa. Vultur-în-Zbor hotărî să nu mai insiste. Gribb nu era omul cu care să poți discuta. Elfrida păru să-i accepte și ea raționamentul, dar probabil că era un pic descumpănită. Irina își lansă privirea ei gri către Vultur-în-Zbor și spuse: — Scuzați-mă cu toții. Mă duc o clipă în grădină. Azi după-amiază am uitat acolo ceva la care nu vreau să ajungă ceața și roua. Apoi plecă. Peste o clipă, Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit de-al lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă, unde s-a pus jos și s-a uitat în gol. Sărman anacronism îngust la minte, și-a găsit alinarea în brațele curvelor, fiindcă n-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu nehotărâri și rătăciri, simt cum, de fapt, lutul frământat mă modelează el pe mine. 8tc "8" Începusem să descopăr Biblioteca încă din primele zile ale studenției. M-a dus Lia la Universitară și mi-a arătat fișierul. Am rămas descumpănit văzând puzderia de dulăpioare, cu zeci și zeci de cutii cu fișe. Ea era învățată cu multe din secretele Bibliotecii. Mama ei era bibliotecară în B. și Lia se jucase din copilărie printre astfel de dulăpioare cu fișe. Mergeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
murit de curiozitate să aflu: cum e În pat? Pentru că, așa cum sunt convinsă că știi, se zvonește că... —Abby, nu vreau să fiu nesimțită, da? Dar chiar trebuie să plec. Nu pot să discut despre asta acum. Nu păru deloc descumpănită. Sigur, nici o problemă. Știu cât de obosită trebuie să fii din cauza noului serviciu. Oricum, facem noi ceva să ne vedem curând, da? O! Ador ce ai făcut cu costumul ăsta - numai tu ai putea să faci ceva banal să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
stau! declară Mini uimită. Dar l-am uitat! mărturisi încet, confuză, ca și cum era o vină de care se temea, nu o neglijență care o costa. Ca și cum avea o a doua conștiință superioară, către care nu vrea să dea greș . Rămase descumpănită. Nory o privea. Viața asta interioară, pe care Mini o exprima în afară deslușit, era o dovadă, pe care nici ea nu o putea tăgădui, a ideilor lui Mini despre "trupul sufletesc". - Aide, spune ce a fost cu gheața în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
deși parcă ar fi ceva legat de datoria sa și ordonanțele Biroului Indian, iar acum i se pare de-a dreptul enorm, extrem de important, și-i induce o stare de panică, făcându-l să sară în picioare, să se clatine descumpănit; e neapărat un lucru cu care trebuie să se confrunte sau cel puțin să aibă o idee de felul în care arată, de ce semnificație ar putea să aibă. Dar poate că nu i se poate da nici un nume. Este acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor unde Fotse își duc morții. Profund și regulat, sunetul tobelor plutește spre câmp. Unul câte unul, albii îl aud și ies afară, să vadă ce se întâmplă. Privind luminițele, profesorul Chapel pare descumpănit. — N-au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri după înserat. Dar mai este ceva ce au făcut și înainte? îl persiflează Marchant. Profesorul abia se abține. Domnule, ești un om meschin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trebui să existe nici o nemulțumire. Devotamentul nostru nu trebuie să aibă nimic de-a face cu vârsta. În ceea ce mă privește pe mine, cred că, dacă e vorba ca succesiunea să se aplice corect, moștenitorul trebuie să fie Seniorul Samboshi. Descumpănit, Katsuie scoase o batistă din kimono și-și șterse sudoarea de pe gât. Ceea ce afirma Hideyoshi era, într-adevăr, legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
observa nimic neobișnuit. Se apropia un călător singuratic. Părea suspect, iar un soldat din unitatea de recunoaștere alergă înainte și-l reținu. Amenințat și interogat de iscoade, omul se grăbi să vorbească, dar cei care-l amenințau fură, în curând, descumpăniți. Dacă mă întrebați de l-am văzut pe Seniorul Hideyoshi pe drum, ei bine, da, sigur că l-am văzut. Azi în zorii zilei, în regiunea Fuwa, și nu doar trecând prin Tarui. — Cam câți oameni avea? Nu-s sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trezi eu. Și de unde vine ea de fapt dacă nu de la mănăstire? Mare ți-i minunea Ta Doamne! Și merge ea acum la târg cum merg eu la Ierusalim”. În acest timp, privirea țigăncii mă sfredelea cu tărie. Am rămas descumpănit. „Să mai stau sau s-o iau din loc?” Până la urmă, tot țiganca m-a scos din încurcătură. Știu că te grăbești să ajungi acasă, boierule. Ia-o înainte, că eu am vreme... Drum bun și Doamne-ajută, conașule! Să ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe pictură modernă. Ce bine ar fi dac‑aș putea să sun un prieten. — Chestia e că... aș prefera să nu spun, zic în cele din urmă. După părerea mea, preferințele artistice sunt o problemă... intimă. — A, spune Kent, ușor descumpănită. Da, sigur, n‑am vrut să fiu indiscretă... — Kent, spune Judd, uitându‑se iar la ceas. Trebuie să... — Ai dreptate, spune Kent. Mai ia o gură de ceai și se ridică. Îmi cer scuze, Rebecca, dar avem o ședință la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Înainte de cafea îl întrebase din ochi pe Asvadur. Cumnatul său îi răspunsese cu un zâmbet încurajator. După cafea o ceruse de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe albastre. Și-l despletise și îi acoperea umerii firavi. Pe un gheridon era o vază cu stânjenei galbeni. Umbra unei flori tremura peste mânile cu care își acoperise ea fața. Îi trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
profită de ocazie ca să sloboadă cele mai murdare înjurături din vocabularul lui cazon, blestemându-l pe targuí și blestemându-l, în trecere, mai insistent, și pe „tâmpitul de locotenențel“ care se lăsase înșelat ca un novice. Ce facem acum? întrebă descumpănit unul dintre soldați. Nu știu ce-o face locotenentul, dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai puțin de doi ani. Dar Hasan se apropie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fu Însoțit de manifestații gălăgioase la Teheran, la Tabriz, la Isfahan. Și concesiunea a trebuit să fie anulată. — Între timp, reluă Rochefort, Djamaledin s-a Îmbarcat pentru Anglia. L-am Întâlnit acolo, am discutat Îndelung cu el; mi se părea descumpănit, nu făcea altceva decât să repete: „Șahul trebuie răpus”. Era un om rănit, umilit, nu se gândea decât să se răzbune. Cu atât mai mult cu cât monarhul, urmărindu-l cu ura sa, Îi scrisese Lordului Salisbury: „L-am expulzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu cereau decât să țină o armă În mâini. A fost și cazul câtorva deputați, miniștri și ziariști din Teheran, care reușiseră să scape din giganticul năvod ordonat de către colonelul Liakov și care soseau adesea În grupuri mici, istoviți, speriați, descumpăniți. Dar cel mai prețios dintre recruți fu, indiscutabil, Șirin, care sfidase interdicțiile de circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu pricina. Degeaba - se lăsa pe mine, riscând să-mi frângă bărbăția. Sufocându-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a treia oară. S-a oprit din zbucium descumpănită. Părea că nu pricepe nimic. A început să se pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâna, cucoană! Am venit să-mi mai dați și mie ce vă lasă inima, Dumnezău să... — Bine c-ai venit. Intră înăuntru, că este acasă și soțul meu. O să-l cunoști și pe el, o întrerupe doamna Stamate. Prințesa rămâne descumpănită auzind că este și domnul acasă. — Hai! Nu te rușina, o îndemnă să intre. — Săru’ mâna, boierule, îl salută cu sfială Prințesa. — Să trăiești, fetițo. Am auzit că ești a celor cu șatra de la marginea orașului. — Da! A lui Ismail
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Prea Puternicului și al Făcătorului de Viață Duh! rostește Îngerul. Iată, s-a botezat robul Celui Prea Înalt, Emanuel, ceea ce se tâlcuiește prin Dumnezeu este cu noi! Amin! Sile pronunță și el, răspicat, formulele sacramentale și se oprește la final, descumpănit. În brațe, nu mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
situată acolo. Destul de ciudat, și se pare că Mama a avut nevoie de ceva timp pentru a decodifica acest puzzle, dar nu încape nici o îndoială că vorba de un semnal de naufragiu. ― Ce? Povestea asta e de neînțeles, zise Lambert, descumpănită. Dintre toate transmisiunile standard, apelurile de urgență sunt cele mai directe și cele mai puțin complexe. De ce i-a fost greu Mamei să-l descifreze? ― Mama consideră că este vurba de cu totui altceva. În nici un caz de un apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
eveniment la scară largă, care are loc în ultimul moment și implică întreg poporul. De aceea, când Isus le spune ucenicilor să nu zică nimănui despre transfigurare înainte ca Fiul Omului să învie din morți (Mc 9,9), ei rămân descumpăniți, deoarece, în viziunea lor, „a învia din morți” (9,10) nu era ceva ce se putea întâmpla unei persoane, lăsându-i pe ceilalți în poziția de a merge să vorbească lumii despre evenimentul la care au fost martori. Așa cum o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
tăcut o lungă vreme. Nu vreau să ajungem nicăieri, i-a spus tovarășul Bicu, Între timp m-am apucat de yoga, ca să mă armonizez un pic. Un yoghin fără barbă nu s-a mai văzut. Securistul l-a privit fix, descumpănit. Știm și asta, dar nu cred că e cea mai bună idee. În biroul de alături se află colegul meu mai tînăr, tovarășul Gleț. El are convingerea că yoga e o sectă obscurantistă. El zice că ar fi mai bine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]