450 matches
-
este greu să aflu „cum stau lucrurile”. Sunt înclinat să cred că miza mea majoră a fost și, cine știe, poate că a rămas poezia, dar că atracția pentru alte modalități de expresie a fost încurajată „peste limita așteptărilor” deț descurajantele realități înconjurătoare. I-am invidiat întotdeauna pe poeții care sunt capabili să scrie numai poezie, dar nu am putut să-mi scot din cap certitudinea unui coleg al nostru, mai în vârstă și suficient de talentat spre a fi luat
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pe oricine că pacea pe Pământul Sfânt nu ar fi departe. Și totuși, eu rămân sceptic. Ba chiar, ca să fiu mai sincer, cred că șansele unei păci în zonă sunt foarte mici, aproape de zero. Mă "bazez" în această estimare oarecum descurajantă pe câteva argumente, pe care le cred mai puternice decât cele ale optimiștilor. Întâi, la aceste tentative de apropiere cu evreii participă doar o parte a palestinienilor, cei din Cisiordania, și cred că nici aceștia nu sunt toți de acord
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
să mângâie/ Scânteia lunii, scânteia trupului/ Robit grădinii, focului, falnicului/ Mi-i jale de tot ce-i robit./ Prin soare Îmi Întrevăd crengile/ Pădurea mă doare/ Mă numără pe degete mitropoliții tăcerii/ Rareori, pentru că nu aștept”. Comentariu acid, dar nu descurajant, pentru că adevăratul debut făcut În ,,Convorbiri Literare” Iași, sub ,,baghetă” lui Al. Tăcu, Elenă Alină Tăcu promitea de atunci, Încă de la cenaclul ,,Lupta cu inerția”: În zona copilăriei poeziei se Încadrează și „Bulgari de soare” a Elenei Tăcu Alină cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
est-sud cu versantele nord-vestice ale Bucegilor, sunt poate descendenți veritabili ai autohtonilor seculari dacă nu milenari. Străinii, în general, au evitat să se stabilizeze în regiuni sărace din punct de vedere economic, cu pământuri slab roditoare și cu vicisitudini naturale descurajante. Academicianul Sextil Pușcariu, ai cărui ascendenți erau brăneni, el însuși rămânând toată viața cu suflet de brănean, afirmă cu fermitate în "Brașovul de altădată" că:"În Bran n-au fost niciodată unguri, decât câte un cizmar sau alt locuitor pripășit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
generează nivelul cel mai intens; astfel, se obține ierarhia expunerii. Persoana respectivă alege să înfrunte o situație care cauzează o anxietate moderată. Este mai bine să se aleagă o situație mai ușoară decît se anticipa, mai degrabă decît ceva prea descurajant, care să inhibe dorința de a începe sau să creeze senzația de suprasolicitare. Temerile se pot agrava dacă o persoană fără o pregătire prealabilă face eforturi bruște de a se confrunta cu o situație care a fost evitată timp de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
eventual, cu cei de dată recentă A.B.Ce v-a adus poezia în viața dvs.? Sunteți un om împlinit? Dar fericit? ...împlinit, fericit... La vârsta noastră, relativismul se simte oarecum acut. Ar fi bine să nu fie și categoric descurajant. În ce mă privește, cred că nu e. Pentru mine, implicit, dar poate că predestinat, în acest ,,împlinit" este codificată și ,,eterna" (sau, poate, deja, doar... terna) problemă de omologare basarabeană, să zicem, întru recunoaștere românească propriu-zisă. Odată amintită ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
blocat în antiteză) pentru accedere la artă: concluzia este clară și zdrobitoare pentru realitatea esteticii ca știință, arta în genere, cu deosebire poezia, nu se pot defini. Și fără gen proxim, diferență specifică etc., nu există știință. În pofida acestor concluzii descurajante, se constată că nimeni nu se îndoiește că poezia există și putem avea acces și la oarece pseudo-norme stabilite de aleșii întru spirit. În cursul său, "sterila estetică face loc unei școale de poezie" unde vom afla nu ce este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
modele apusene ale genului -, că În ciuda acestor lucruri (precum și ale altora, nu mai puțin importante, cum ar fi spiritul nostru orientalo-fatalist, Înclinat spre depresie, și o slabă, proastă solidaritate intelectuală, un excesiv și anarhic spirit autocritic, cu forme groase sarcastice, descurajante etc.Ă și chiar și În „ciuda istoriei recente” - credința că, În toți acești ani, În aceste lungi și Întortocheate decenii, da, noi, artiștii români, compozitori, pictori, sculptori, graficieni, actori și scriitori, noi suntem capabili de a afirma și adevăruri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-și clătească puțin retina încărcată de impresiile furnizate de tablourile vechilor maeștri. Instituția, apoi, se află în apropierea Palatului Fernan Nuñez, unde vom avea un reading poetic și o masă frugală înainte de îmbarcarea în trenul de Bordeaux. Clădirea arată destul de descurajant: o arhitectură banală de început de secol al XX-lea, despre care dacă n-ai ști, n-ai spune că adăpostește un muzeu. Incongruențele continuă și în interior: culoarele largi, cu tavane foarte înalte, depășesc în suprafață spațiile expoziționale, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Călătorie de la Petersburg la Moscova. E rândul nostru să facem acest voiaj într-o „ediție” a anului 2000, inedită. Urmăresc un timp peisajul prin geam. E destulă sărăcie, probabil nu chiar ca pe vremea lui Radișcev, dar arată, oricum, destul de descurajant și caracteristic pentru „Rusia eternă”. Discuțiile lâncezesc, lumea pare obosită și mai degrabă pusă pe lecturi. Îmi scot și eu o carte din geantă. Alături, jurnalul își așteaptă momentul de inspirație al diarist-ului. 5 iulie, miercuri Moscova VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea „ideatică”, revelându-mi mie însumi, încă o dată, adevărata lege a vieții mele, sensul ei. Negarea clară, brutală, aproape, spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci suspectă! - a labirintului „anterior”, descurajant și macerator al oricărei ambiții sau act creator - și „luarea în posesie” a „legitimității interioare”, a cercului. A acelui „ritm de existență”, singur capabil de reală creație, prolificitate și, la drept vorbind, de speranță. În acest sens, „nietzschenian”, al căutării
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-a transformat în tunică somptuoasă cusută cu fir de argint, iar jocul fastuos al culorilor liturgice alb, roșu, verde, violet, negru escamotează lâna cenușie a pescarului cu plasa lui de formă conică. Sfidând legile echilibrului, o intimidantă și uneori descurajantă piramidă de sfinți, de cântări, de dogme și de icoane s-a înălțat încet-încet, cu baza în sus și sprijinindu-se jos pe un vârf cât al unui ac: anodina răstignire a unui tămăduitor rămasă în acel moment neobservată de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a oamenilor ei este un fragment despre mărirea și decăderea industriei românești. Un studiu de caz ce spune în fapt povestea întregii industrii naționale, de la începuturile sale, prin legile de încurajare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la fărădelegile descurajante de exact un veac mai târziu. Este o fărâmă de istorie economico-socială ce narează felul în care fabrica din cartierul mărginaș al Iașilor (ce se conturează vag în decor) își croiește drumul prin schimbătoarele vremuri ale epocii contemporane. Atelierele C.F.R.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat o tură și printre vasele acostate la țărm, ca să vedem dacă pleca vreuna spre Insula Paștelui, dar veștile erau descurajante: nici un vas nu mai mergea Într-acolo În următoarele șase luni. Am adunat și cîteva informații vagi despre niște zboruri care se făceau o dată pe lună. Insula Paștelui! Imaginația se oprește din zborul său ascendent pentru a face tumbe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
drumului nu se vedea Însă decît o coastă de deal stearpă, cu mici urme de vegetație; liniștitul orășel Tacna, cu străduțe desfundate și cu acoperișuri de teracotă, părea atît de Îndepărtat, cum ne aștepta pe linia orizontului, Încît era aproape descurajant. Primul camion care a trecut pe lîngă noi ne-a făcut să fremătăm; ne-am ridicat cu teamă degetele mari și, spre surprinderea noastră, șoferul a oprit chiar lîngă noi. Alberto a preluat comanda operațiunii, explicîndu-i acestuia, cu cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care am văzut-o într-o oglindă suspendată ce putea fi manevrată de pe margine și pe care aș putea-o descrie în ele mai mici amănunte, nu face parte din panoplia imaginară cu care dintotdeauna m-am descurcat în vidul descurajant al realității. Chiar și chirurgul cu barba lui complet albă și ochi mari, albaștri (cum i-oi fi văzut barba sub mască?) îmi părea un fel de djin ce ținea între degete acul de rahianestezie ca pe-o nuia fermecată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în mare măsură decisă de el, mai degrabă decât de factori dramatici interni, de ceva de genul unei ”intrigi”. Asta lasă lucrurile deschise ; nu există sfârșit veritabil în acest film. Nu e un film dătător de speranțe, dar nici definitiv descurajant. Alex. Leo Șerban : S-a vorbit (și se mai vorbește încă destul de mult) despre neorealismul noului cinema românesc, pe care unii îl mai numesc minimalism, iar alții (de bună seamă, mai puțin binevoitori) mizerabilism. Din acest punct de vedere, cinemaul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
scrie acest măreț prieten al meu, într-o strofa cam șchioapă (el disprețuia versurile cadențate; era capriciul lui): Viitorul e un vis/ Cu o componentă tristă:/ Visul încă nu-i decis,/ Viitorul NU EXISTĂ". Deci o aventură în viitor este descurajantă prin absența obiectului. Totul se reduce la vis; dar, pentru a ieși din mocirla prezentului, încercăm să visăm. Mătușa Nadia, Regina Era înaintată în ani, dar una dintre rarele persoane ce nu își arată vârsta. O apariție majestuoasă, o regină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu se pot ține de promisiuni din motive relativ exterioare voinței lor: investițiile străine nu vin, presiunile sindicale sunt prea mari, solidaritatea cu guvernanții scade dramatic după luna de miere (care durează de obicei cam 100 de zile), presa este descurajantă și defetistă. În 1996 cei mai mulți am votat coaliția actuală care crease imaginea că ar deține cheia și monopolul democrației. I-am respins pe criptocomuniști, pe extremiștii cu platforme apropiate de național-socialism, pe naționaliști chiar, trimițându-i în opoziția parlamentară. Pe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aveau o percepție ieșită din comun. Pasiunea pentru arheologie a atins la dânsul pragul de sus, acolo unde meseria se termină și începe arta. În empireul acesta al marilor emoții băiatul a uitat probabil de regulile vieții care sunt uneori descurajant de banale. De pildă, lui Cătălin nu-i intrase în cap că, într-o școală de cultură generală cum era liceul, trebuia să învețe și matematică. Se uita cu condescendență la profesorul care preda această disciplină și care, culme a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ce trebuie să cred despre afirmarea lui Beldiceanu că el simte viața de celulă; se simte pe el om celulă cu toate însușirile omului-om. Uneori se autohipniotiza și cădea în stare de inconștiență...” (Op.cit., p.99-101) Ignorând autoreferențialul negativ, descurajant,de tipul „suntem la marginea Asiei”, „ mahalaua noastră”, etc. În aceste amintiri avem mărturia unei activități științifice de pionierat, căreia i-au căzut victimă atât cercetătorul cât și subiectul său. Probabil, de aici și această jenă de a păstra în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lui se subțiaseră cu totul. Scularea din pat la tinetă pentru necesități era un chin îngrozitor. Dar în pușcărie era o vorbă: „de reumatism nu se moare”. Pentru unii care abia își târau existența ca Nicolae Pătrașcu vorba asta era descurajantă. Tavi Voinea spunea mereu: „Nu mă tem de moarte dar mă tem de chinurile dinaintea ei". Avea experiența lui și a altora care în timpul demascărilor de la Pitești și Gherla, ajunși la disperare, încercaseră săși pună capăt zilelor. în camera noastră
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce scrie, poemul devine o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele și rafinatele poeme („proze”) ale lui Dimov au dus
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
voci de Casandră ce anunță viitorul pe cale de a se constitui sub ochii tuturor. Vina istorică a elitei, vină în marginea căreia Carp glosează la 1914, este de a fi preferat arlechinada oratorică și demagogia socială con fruntării cu realitatea descurajantă a națiunii și a instituțiilor sale. Absența unei filozofii evoluționiste explică reflexul de a recurge la alternativa reformelor improvizate. Transformarea masei rurale de supuși în corpul electoral care să reziste presiunii guvernamentale este misiunea niciodată asumată de cabinetele României de după
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și prin muncă este un plus considerabil al vieții noastre. Creștinismul ne-a oferit valori ca voința, ierarhia, disciplina, ascetismul 217,proprietatea privată, hotărârea în acțiune 218. Nouă, creștinilor, ne este străină și nu cunoaștem atitudinea umană dominată de fatalismul descurajant al omului care crede că nu poate face nimic și nu poate îndrepta nimic. Fatalismul poate fi paralizant în plan social, cu consecințe asupra stagnării sau dezvoltării în plan istoric. Creștinismul îl face pe om să vadă că odată cu grijile
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]