764 matches
-
la G. M. două cantate de Bach, exaltare vecină cu beatitudinea” (II, 34). Așadar, beatitudine, jubilare, topire în absolut. Moartea chiar ca exaltare: „Dragostea mea pentru Bach a renăscut. Îmi place să-l ascult pe întuneric. Sting lumina și mă desfăt într-un cavou. Câteodată parcă aș asculta muzică după moarte” (II, 245). Sunt cuvinte peste care nimic nu mai e de spus. Vidul înseamnă Dumnezeu și, deci, moarte, iar cunoașterea vidului înseamnă beatitudine. Așa încât, are dreptate Cioran să exulte: „Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece este evocat legendarul rege Solomon ce dă sfaturi enigmatice, dar pline de subtilitate, unor tineri veniți din depărtări să-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se regăsește în articolul Despre influența teatrului asupra năravurilor unei nații, nesemnat, publicat în Gazeta Teatrului Național: "...toate clasele societății, toate treptele alerg la teatru ca la o școală de morală, de învățătură și de bună cuviință, unde fiecare poate, desfătându-se să dobândească virtuțile cele mai de trebuință la viețuirea socială."233 Tonul folosit aici este oarecum încărcat de patetism, însă dincolo de aceste accente hipertrofiante date de folosirea adjectivului pronominal toate sau a enumerației, ar fi de remarcat elogiul făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
În sursa folosită de Sever - este la fel de mare ca aceea dintre un rege și un porc. Unul stă Într-un loc pe măsura lui, cum este palatul, celălalt se tăvălește În noroi asemenea porcului, se hrănește cu putreziciuni și se desfată cu ele, ori se Încolăcește În vizuina lui, ca un șarpe”4. Natura Luminii este Înțelepciunea, natura Întunericului este nebunia - spune un text maniheist tradus În chineză 5. „Substanțe” sau „principii” (archai), Lumina și Întunericul sînt increate și fără de Început
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sejurul său în Hermitage și Montmorency 295. Dar adevărata fericire va fi șederea în singurătatea lazaretului 296 sau în cea din insula Saint-Pierre, în mijlocul lacului Bienne, în acel azil unde, "departe de oameni, la adăpost de relele acestora, uitat", se desfătă trândăvind și ducând o viață contemplativă. "Aș fi vrut atât de mult să mă retrag în această insulă și să nu mai păstrez legătura cu nici un muritor și e sigur că am luat toate măsurile ca să nu mai am de-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
muzici de lăutari și voioșie. Invitații sunt primiți cu apă de tranda ir, cu șerbet și dulceață de portocale, cu cafea și tutun, iar în casa unui boier lulele mari din lemn de iasomie sau cireș îi așteaptă să se desfete. Un mic boier de la 1800 cheltuiește o grămadă de bani numai pe mirodenii (33 tl.), zahăr (2 tl.), scorțișoară (6 tl.), și alte „confeturi“ (3 tl.), pe horlincă (2 tl.) și lumânări (1,5 tl.), dar și pe hainele ce
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
funcții posibile ale poeziei: Aut prodesse volunt aut delectare poetae Omne tulit vunctum qui miscuit utile dulci, Lectorem delectando pariterque monendo... [Sau instructivi vor să fie, sau cată să-ncînte poeții, ...f Are succes cine-mbină plăcutul cu folositorul,/ Pe cititor desfătînd si-nstruindu-l la fel totodată.] "Ereziile polare" - recunoașterea exclusivă a uneia dintre aceste funcții - sînt combătute în studiul lui R. G. Collingwood, Principles of Art, Oxford 1938 (capitolele intitulate "Art as Magic" și "Art as amusement"). 2. Mortimer Adler, Art and
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
lui Fidias din Olimpia], n-a dorit să ajungă Fidias, și nici după ce a văzut pe Hera din Argos n-a dorit să ajungă Policleitos, și nici n-a dorit să devină Anacreon sau Philetas sau Arhilochos, după ce s-a desfătat cu versurile lor. Căci nu este necesar ca, dacă un lucru produce încântare, cel care l-a făcut să merite să fie imitat"* (Pericles, II, 1). Romanii vor prelua acest dispreț social. Cicero distinge între bonae artes cele ale cuvântului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu el. La șase luni de la decesul acesteia, a făcut o pomană pentru săraci. Am ajuns la Cascais pe la ora 16, eram flămânzi, n-am găsit ca În alte locuri un restaurant mai ieftin, așa că ne-am trezit că ne desfătăm cu pește de mai multe feluri, calmari și un vin alb sec, foarte bun. Rar ne-am permis așa ceva, mi-e și rușine să mă gândesc cât a costat, ceva mai mult de cât câștigă pe zi Învățătorul de la Iași
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în acel țin ut pe ca re-l iubea nespus. În popasurile ce le făcea aici, la Hârlău, do mnitorul nu uita să se abată și pe la Cotnari, localitate aflată la numai 12 km. de grajdurile domnești. Și mult se desfăta do mnul cu vin dulce de Cotnari sorbit la umbra butoiului, din ulcică de pământ. Fiind și un foarte bun gospodar, Măria Sa se tot frăm ânta cum să facă, cum să dreagă, să ridice și mai mult localitatea atât de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
icorii u leioase ce se scurgea din uscătoarele înnobilate cu nuditatea dalbelor picioare de fecioare, urcate anume pe rodnicia de aur a toamnei cot nărene, spre a-i slobozi tăria și a o îngemăna cu misterul frumuseții feminine . Coroanele domnitorilor desfătați pe aici, logofeți și postelnici, stolnici și vistiernici, armași, spătari ori negustori, doamne și domnițe, stele ale timpurilor, zac acum în file de istorie. Podgoriile Cotnarilor însă au supraviețuit și au înflorit, nimbând cu faima lor generație după generație și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care s a scris până acum despre Păstorel. Și nici mă car nu știu cine este acest autor (poate mă vor ajuta cititori i). Apoi mă cufund în proza mustoasă a lui Păstorel: gust din Soliman Ali-Fâstâc, încalec pe Pursângele căpitanului, mă desfăt cu Inelul Marghioliței. Apoi vine timpul să scriu. Oh, Doamne, „treacă de la Mine paharul acesta!” Mă cuprinde ca întotdeauna aceeași neputință în fața colii albe (acum a monitorului alb al computerului). Mă sucesc, mă-nvârtesc, câr-mâr... Mă apucă invidia: cum dracu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vreme. Și totuși, în pofida acestui defect, el își auzea divinele simfonii. Și fără îndoială că le auzea în pura lor idealitate mult mai frumoase decât le-ar fi ascultat executate de orchestră. Auzul lui, mort pentru lumea din afară, se desfăta în armoniile ideale ale sunetelor nesunate, ce-i umpleau spiritul, fără putință de a le percepe din afară. El contempla frumusețea muzicală în ordinea inteligibilă și pentru urechea lui interioară, sunetele trebuie să fi fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poezia biblică și Scriptura în totalitatea ei e revelația lui Dumnezeu, tot așa pictura bisericească e revelația cerului în suflet. „Intru în biserică, înăbușit de gânduri ca de niște spini, zice Damaschin podoaba picturii mă atrage și mă uit, îmi desfătează vederea ca o livadă și, pe nesimțite, gloria lui Dumnezeu pătrunde în suflet”(Sf. Ioan Damaschin: Cultul Sfintelor Icoane, p. 45). Teoria damaschiniană a picturii și, prin analogie, a poesiei, e valabilă pentru artă în general. Arta în sensul ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și tenta autobiografică care-l anunță pe autorul Confesiunilor. Cu o sinceritate totală, Fericitul Augustin își mărturisește aici propriile neîmpliniri de catehet: „Și pe mine mă nemulțumește aproape întotdeauna discursul meu. Îmi doresc unul mai bun, cu care să mă desfătez adesea în sinea mea, înainte de a-l desfășura în cuvinte sonore. Când însă îmi dau seamă ca e sub nivelul celui știut dinainte, mă întristez, căci limba n-a fost la înălțimea inimii”. Fericitul Augustin ajunge la ideea conlucrării între
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
un vas mare plin cu născociri și cu adevăruri amestecate (unde găsi-vom noi oare auditori mai binevoitori pentru a testa asupra lor valoarea unei asemenea idei propuse?), n-am să mai stau mult pe gânduri și-am să vă desfăt auzul cu o poveste despre un barbar: pentru a-l Întâlni am fost nevoit să umblu mult și să plătesc scump indicațiile care m-au ajutat să-l găsesc. Se arăta oamenilor o singură dată pe an pe malul mării
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a autoarei („- Mă rog, a se asculta toți când se citește!...”; „- Mă rog, a nu se conversa nimini când se citește!...”; „- Mă rog, a nu se căsca!...”), vreme de aproape patru ceasuri. În Mici economii..., soții și invitatul lor se desfată la prânzul atent improvizat cu mezeluri, vermut franțuzesc, marsala, icre moi..., ca o confirmare a unei fericite conviețuiri. Și În D-ale carnavalului În final se improvizează un supeu „cu butelci, pachete de mezeluri și franzele...”, aici petrecerea consfințind concilierea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și așa, te surprindea căldura și, mai ales, greutatea lui. Când îl țineai pe brațe, grația, viteza, șiretlicurile, teama lui de oameni nu mai erau, dintr-o dată, decât greutate. Imediat ce îl puneai la pământ, Taïaut se și repezea la el, desfătându-se cu mirosul lui, mușcându-l ușor, lingându-l; aceasta era recompensa lui. Vânătoarea duminicală în compania tatălui și a câinelui era, pentru mine (pentru copilul de atunci), mijlocul ideal de a-mi îmbogăți viziunea asupra vieții, cunoștințele despre mediul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
depășește marginile coerciției, până și o ieșire, uneori de-a dreptul nerăbdătoare, în întâmpinarea voilor celuilalt, un cu totul nedisimulat respect. Pentru că Ariel se simte încătușat, însă nu înjosit, știe cine este Prospero în ordinea umanului și, mai ales, se desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un simplu "portret". Artistului nu-i scapă adevărata natură a sentimentelor sale când mărturisește: "[...] pentru mulți iubirea e o aprindere fulgerătoare de pofte, o dorință neînvinsă de a strânge în brațe. Sunt pictor. Ochiul meu simte armonia formelor. El e desfătat de o linie frumoasă, cum ești desfătat când treci mâna peste o stofă de mătase. Înțeleg totuși altfel iubirea. Nu iubesc pentru forme, ci pentru suflet (s.n.)". Greșala sa e că nu încearcă să descifreze "sufletul" în persoana concretă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adevărata natură a sentimentelor sale când mărturisește: "[...] pentru mulți iubirea e o aprindere fulgerătoare de pofte, o dorință neînvinsă de a strânge în brațe. Sunt pictor. Ochiul meu simte armonia formelor. El e desfătat de o linie frumoasă, cum ești desfătat când treci mâna peste o stofă de mătase. Înțeleg totuși altfel iubirea. Nu iubesc pentru forme, ci pentru suflet (s.n.)". Greșala sa e că nu încearcă să descifreze "sufletul" în persoana concretă a Biancăi, care, o simplă femeie fiind, nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nimic. Dragostea este răbdătoare; dragostea este binevoitoare; nu invidiază, nu este lăudăroasă, nu se umflă în pene; nu este necuviincioasă, nu umblă după ale sale, nu se supără, nu ține socoteală de rău; nu se bucură de nedreptate, ci se desfată de adevăr. Ea toate le acoperă, toate le crede; Toate le nădăjduiește, toate le îndură, spune Sfântul Paul în al său imn în cinstea dragostei 745 și încheie cu ceea ce reprezintă corolarul sentimentelor ce-l pot anima pe om și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și nori și codri și mări ce-și pierd conturul, Mai sus de astrul zilei, și întrecând azurul, Mai sus de inelarea stelarelor văpăi, Tu trecui vioi și sprinten, o spirite al meu; Și ca înotătorul ce-n unde se desfată, Brăzdezi nemărginireacu-o nemaiîntâmplată Și aspră voluptate, înaintând mereu. Zbori cât mai sus de-aceste morbide emanații, În aerul din slavă, curat, superior; Și bea, să te purifici, ca dintr-un sfânt izvor, Din limpezile focuri ce rătăcesc prin spații, Lăsând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deopotrivă arta poetică. Când Baudelaire se referea la puterea poeților de a avea viziunea imposibilului prin realitate, el știa că splendoarea sufletului este cea care își sărbătorește întâlnirea cu spiritul cosmic în vers. Asociind pictura, sculptura și muzica, poesia își desfată metaforele de-a lungul mileniilor. De aici și ambiguitatea de care pemul poate fi acuzat, tâlcul și nuanțele verbale ducând la reacții alternative în limbajul liric. În același timp el reflectă bogăția unei limbi condensate în câteva versuri. Faptul că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
necomplicată și facil de trecut în regim poetic: „Era ca o izvorâre, ca un semn de lumină/ ca o frunză plutind peste ca oricare altă frunză,/ iar sufletu-mi/ cânta auzindu-se până departe./ O, nici linia simplă nu te desfată,/ plângi cu fruntea atinsă de fragi,/ dar îți cânt: era ca o dimineață/ aerul bun, respirat în patria bună.” Apărut după o mare pauză editorială, Îngerul coborât în stradă (1997) aduce o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]