568 matches
-
nostru obștesc, văzând slăbiciunea firii omenești a legiuit căsătoria, ca să ne îndepărteze de desfrânare; Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu, înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-și păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor, ca să-și poată potoli și săltările trupului și să scape de osândă.” Un alt scop al căsătoriei este întrajutorarea reciprocă. Aceasta este necesară
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
îndepărteze de desfrânare; Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu, înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-și păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor, ca să-și poată potoli și săltările trupului și să scape de osândă.” Un alt scop al căsătoriei este întrajutorarea reciprocă. Aceasta este necesară pe tot parcursul vieții. Dacă în tinerețe colaborarea celor doi ajută
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
se pare că proceda la căsătoria fiilor și a fiicelor de la o vârstă foarte fragedă. Fidelitatea conjugală era în mare cinste la evrei, iar adulterul era numărat printre păcatele foarte grave care atrăgeau pedeapsa cu moartea. Dată fiind gravitatea păcatului desfrânării (Facerea 20, 9) considerat aproape ca și asasinatul (Iov 24, 14-15) acesta se întâlnea extrem de rar. Păstrarea neștirbită a unirii unice, monogame, este cerută cu necesitate de familie. Așa cum am arătat adulterul era cea mai condamnabilă formă de imoralitate pe
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
inițiale stabilite prin creația. În concepția Mântuitorului nu există motiv pentru desfacerea căsătoriei decât numai adulterul. Desfacerea căsătoriei „pentru orice pricină” și recăsătorirea soților echivalează cu adulterul. „Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta, săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter” (Matei 19, 9). Desfrâul rupe legătura sufletească dintre bărbat și soție, iar divorțul nu face decât să oficializeze o situație deja creată
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
care-L aveți de la Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19) și care „locuiește în voi” (I Corinteni 3, 16). Prin urmare, omul prin Botez intră în comuniune cu Deus Cel în Treime. Din această cauză, Sfântul Pavel lansează imperativul: „Fugiți de desfrânare”, arătând că desfrâul este cu mult mai grav decât celelalte păcate, pentru că „Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrâului păcătuiește în însuși trupul său” (I Corinteni 6, 18). Gravitatea desfrâului constă
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
Hristos, ale cărui mădulare sunt și ei. Acesta-i motivul pentru care marele Apostol îndeamnă ca fiecare „să-și stăpânească vasul său în sfințenie și cinste”, precizând că: „aceasta este voia lui Deus: sfințenia voastră și să vă feriți de desfrânare” (I Tesaloniceni 4, 3-4). Cine săvârșește desfrâul „nu disprețuiește un om, ci pe Dumnezeu Care nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire” (I Tesaloniceni 4, 7-8). În ceea ce privește morala căsătoriei, pe lângă iubirea și stima reciprocă dintre soți Sfinții Apostoli
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
lumii. Moda îmbrăcăminții extrasumare, combinată cu erotismul vulgar, s-a extins pretutindeni. În parcuri, pe stradă, la întruniri și petreceri publice, în stațiile de tramvai sau chiar acasă în văzul părinților, tinerii abuzează de „plăcerile fizice” care ajung adesea până la desfrânare. Și dacă la toate astea se mai adaugă alcoolul și drogurile, catastrofa socială este deplină. Nu întâmplător a apărut categoria de mame minore, și implicit aceea de copii pe care părinții minori (uneori la 12 ani), fără meserie, fără serviciu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
prostituția era condamnată ca o mare rușine, iar un bărbat avea „dreptul să-și repudieze soția doar dacă a descoperit că-i este necredincioasă” <endnote id="" (481, pp. 241-246)/>. O pedeapsă relativ ușoară, având În vedere faptul că adulterul și desfrânarea sexuală erau pedepsite cu moartea atât În epoca veterotestamentară (Leviticul 20, 10), cât și În epoca neotestamentară (Ioan 8, 5). Totuși, nu Întotdeauna frumusețea evreicelor era dublată de bunăstare și, câteodată - În caz de sărăcie -, putea să aibă de suferit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cere una ca să-ți dea și fata” <endnote id="(3, p. 68)"/>. Autorii falselor Protocoale i-au făcut pe falșii Înțelepți ai Sionului să gândească și să vorbească În acești termeni : printre „agenții noștri” - meniți să distrugă societatea creștină prin „desfrânare” - s-ar afla nu numai „negustorii noștri [de băuturi]”, care Îi transformă pe neevrei În „dobitoace Îmbătate cu alcool”, dar și „femeile noastre din localurile de petrecere ale creștinilor” <endnote id="(304, p. 13)"/>. Liderii legionarilor români nu doar traduceau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exemplu, un român anonim susținea următoarea teorie În fața unui călător francez prin Țările Române, Saint-Marc Girardin : „Moravurile noastre sunt pe aproape moravurile sau mai bine zis viciile tuturor popoarelor, cari ne-au stăpânit sau protegeat. De la ruși ne-am Însușit desfrânarea, de la greci lipsa de onestitate În afaceri, de la principii fanarioți un amestec de Înjosire și deșertăciune, de la turci nepăsarea și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de evrei, din stratul de jos, pe cari i-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un ministru al apărării total anticreștin, Nicolae Samsonovici, iar participanții crunt bătuți de poliție. Tot în anul 1933 părintele Imbrescu încearcă publicarea unui eseu-apel, prin „Asociația abstinenților sexuali”, în care încurajează păstrarea abstinenței tinerilor până la căsătorie, arătând efectele dezastruoase ale desfrânării. Citind cuvintele scrise în urmă cu 80 de ani în apelul respectiv, ne dăm seama că mai nimic nu s-a schimbat, sau poate că azi e chiar mai tristă situația, România fiind una din fruntașele Europei la numărul de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de ani țara noastră pierzând prin actul de crimă al avortului mai mult de o populație românească (peste 20 milioane). Iată ce scriau tinerii în 1933: „pentru că țara noastră este subminată pe lângă multe alte calamități și de cancerul moral al desfrânării, susținută și lățită diabolic de publicații pornografice, filme libertine și de știința pe nedrept numită astfel a freudismului, care a făcut un monstru din psihanaliză, un grup de studenți creștiniromâni, la inițiativa colegului nostru Ilie Imbrescu, doctorand în Teologie, au
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dincolo de relația ei strict trupească. La fel și căsătoria de probă, dar și cea „albă”, singurătatea și avortul toate sunt tratate cu spontaneitate și deschidere. Este un adevărat tratat de sexologie creștină, atât de necesar într-o epocă asaltată de desfrânare. FILME DOCUMENTARE 1. „La aniversară” Portret Părintele Justin Pârvu Ciclu: Repere Spirituale Românești Descriere: Unul dintre cei mai iubiți duhovnici români, Pr. Justin Pârvu este o pildă vie de iubire, curaj și dăruire. „La aniversară” încearcă să transmită câteva clipe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Astfel, „cetățuia sufletului tânărului”, golită de învățături și ocupații frumoase, va fi câștigată de cuvinte și opinii mincinoase, el va suferi o inversare de valori decisivă, va numi sfiala - neghiobie, cumpătarea - lașitate, iar sfruntarea - bună educație, lipsa de stăpânire - libertate, desfrânarea - mărinimie, nerușinarea - bărbăție. În mod evident, el va prețui toate plăcerile ca fiind egale între ele și se va deda la toate cum le va găsi fără să se abțină de la vreuna „de parcă i-ar fi obținut sufletul la sorți
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și 12 pagini, dar exceptând regula, Credința avea și 16-18 ori 20 de pagini, prețul ei rămânând neschimbat, cum a fost în cazul cu numărul 2 din 6 martie 1927, când au publicat articole nume noi - (Pr. I.Bucevski - „Răutatea desfrânării”; Pr. I. Coclici - „Din isprăvile sectarilor”; rubrici inovatoare: întoarcerea rătăciților; nenorocirea alcoolului; De toate; Un dar..., Cărți folositoare pentru popor, dar și un titlu în chenar negru, prilejuit de trecerea la cele veșnice a părintelui Gavril Boca din Straja. Pagini
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
8≅(4Φ:≅∴) transmisă de Evagrie Ponticul și însoțită de comentariile sale în Tratatul practic. În acord cu Testamentul lui Ruben (3, 3‑9), există șapte duhuri „specializate” ale rătăcirii, la care se adaugă un duh general. Primele șapte sunt: duhul desfrânării (care locuiește în simțuri); duhul lăcomiei (poftă nepotolită, care se află în stomac); duhul de ceartă (se află în ficat și splină); duhul înșelăciunii, al vrăjitoriei (potrivit traducătorului francez, „cochetăria”); duhul mândriei; duhul minciunii și duhul nedreptății. Cel de‑al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie, și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare” (17,4) și ține în mâna sa „un pahar de aur, plin de urâciunile și de spurcăciunile desfrânării ei”. Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul‑cel‑mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului” (17,5). Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cei „șapte munți deasupra cărora șade Femeia”, mai exact cele șapte coline pe care se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată pe fiara marină descrisă în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vom îndrepta atenția asupra figurii tiranului stăpânit de Beliar. După cum am spus, regele Manase este exact opusul tatălui său. „Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor fi cuprinși de patru duhuri rele: „duhul rătăcirii, al desfrânării, al slavei deșarte și al iubirii de argint” (3, 28). Biserica se va îndepărta de la tradiția profetică autentică, cea a Vechiului Testament, înscriindu‑se pe o traiectorie de declin ireversibil. Pe acest fond de „istovire” a lumii și destrămare a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ΤΔ4™攀<, ⎮< ƒΒΞνγΔ≅<) și, în fine, pe de altă parte, învățându‑i să le aducă jertfe și tămâieri și libațiuni, de care au simțit nevoia după ce au fost robiți de poftele patimilor. Și au semănat printre oameni ucideri, războaie, adultere, desfrânări și tot felul de răutăți (ν<≅ΛΗ, Β≅8Ξ:≅ΛΗ, :≅ 4Πγ∴∀Η, 6≅8∀Φ∴∀Η 6∀ℜ ΒΦ∀< 6∀6∴∀<). În concepția lui Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni răi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria - și au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor șapte
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]