754 matches
-
declară (p. 464), ceea ce este esențial pentru mărturisirea de Sine, se poate întoarce în astral și îl caută în Sine pe Cel ce a fost, Ființa elementelor, într-o thanatică oglindă, în Râul negru al preexistenței: „În Râul negru, ceara/ desișurilor galbene de floare/ aprinde facle”, sau: „Grea lumină/ în negrul Râu, în sumbrele portaluri!” (p. 466). Timpul și spațiul, ca dimensiuni ontice, la Eugen Dorcescu își șterg aributele, pentru că, așa ca în ezoterismul hindus, ar rupe armonia sferelor, ar crea
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SACRIFICIU Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului un urlet îi zorește și dau fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind viclenele sclipiri sfârșită de efort și opintiri începe ciuta truda
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al pâlcurilor de foioase, anini, oțetari și sângeri. Aceștia erau înșirați într-o rânduială aproape divină la liziera codrilor seculari și își profilau, într-o zi însorită de vară, peste țarini siluetele falnice, dar și pe
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
picioare așezate unul lângă celălalt formează o claie. După numărul clăilor oamenii pot aprecia recolta de boabe la pogonul secerat. Arșița soarelui în timpul secerișului este cumplită. În tot Burnazul nu mai există nici un copac. Pădurea nesfârșită de pe aceste locuri, cu desișul ei de stejari falnici, ce îi îngrozea pe turci în urmă cu numai trei sute de ani, a fost tăiată. Ei au numit-o în limba lor pădure nebună și de aici se trage denumirea de Teleorman. Oamenii n-au unde
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
ridică îndurerat deasupra munților ca să-și caute fiica și nepotul. Către dimineață, când deja primii zori se arătau la orizont, îi descoperi corpul răpus într-o poieniță. Urlă de durere, de răsunară văile și fiarele sălbatice se ascunseră înfiorate în desișuri. Pe aripile sale purtă la palat trupul înțepenit al fiicei sale și-l așeză lângă cel al prințului Paloș. Se lumina de ziuă și simțindu-se slăbit, se așeză cuprins de amărăciune și neputință într-un cotlon întunecat și răcoros
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
chiar dacă scrieți din nepricepere cu ruperi de ritm fără de rimă. Citiți Lucian Blaga, apoi Nichita Stănescu, pe urmă Marin Sorescu și, cel mai la urmă, recitiți Nichita Stănescu... Dar abia la urma ultimei urme, spre a nu vă rătăci în desiș imitativ, citiți și alți poeți ai versului alb, așa-zis modernist, prespălat, stors, gol de metafore și mesaje suave, curgătoare, refrenice, elegiace... Și abia apoi scrieți iar și iar ceea ați vrut să sugerați în primele încercări, în primele stihuiri
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
Mă oprisem din saltul meu pe asimptote, catre infinituri... mă oprisem într-un punct de inflexiune, să las ori să primesc un mesaj (nici asta nu mai știu). Mașină timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultăm muzică produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capat avea un ac în formă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
Mă oprisem din saltul meu pe asimptote, catre infinituri... mă oprisem într-un punct de inflexiune, să las ori să primesc un mesaj (nici asta nu mai știu). Mașină timpului și salturile mele fără nici o regulă mă poposiseră într-un desiș de rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultăm muzică produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capat avea un ac în formă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
necazul și-a lui apăsare. Așteaptă, supuse, să fie călcate De tălpile fine și vindecătoare, Când iarba și rugul se-nchină, uscate, Și cântă un imn spre o zi viitoare. Când noaptea-și trimite străjerii de stele De pază-n desișuri ce tremură sumbre, Lumina din tainița inimii mele Ucide sclavia stăpânelor umbre. Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncă Și visele îmbobocesc, preafrumoase, Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-și scrie necazul și-a lui apăsare.Așteaptă, supuse, să fie călcateDe tălpile fine și vindecătoare,Când iarba și rugul se-nchină, uscate,Și cântă un imn spre o zi viitoare.Când noaptea-și trimite străjerii de steleDe pază-n desișuri ce tremură sumbre,Lumina din tainița inimii meleUcide sclavia stăpânelor umbre.Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncăși visele îmbobocesc, preafrumoase,Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... VII. ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
și se îndoi de trup. Își îndreptă corpul și, cu fruntea tot înclinată, mormăi ceva, neînțeles decât mai târziu, când Natalia repetase îndelung în minte sunetele spuse de acesta: Silvan. Alinatul își mai plecă o dată privirea și se afundă în desiș, lăsând-o pe tânăra nelămurită dacă vietatea era făptură de om sau nu? Mai presus de orice, nu-nțelegea cum îl ajutaseră ierburile celea netrecute pe la icoana din tinda casei?! Luându-și seama, fata își continuă preumblarea prin inima adâncă
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
se retrage din lume precum soarele în apus. Ori precum speciile de viețuitoare pe cale de dispariție, de la Darwin cetire, care din disperare spre a mai supraviețui fie și o scurtă vreme se ascund hăituite tot mai adinc în întunecimea și desișul umbros al pădurii, pana cand și pădurea dispare, pînă cînd și lacul din pădure se evaporă și pășunea cu floră și fauna deopotrivă dispar, fir de iarbă după fir de iarbă, protozoar după protozoar. Vom trebui să-i imploram pe
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
iubirii, Deși am devenit o amintire neștearsă, luminând a ta viață, Căldură pentru o inimă înțeleaptă. Mă vei pierde, din lumea aceasta mare, Cu sentimente mult prea banale. Mă voi ascunde din hibernările decimale, Nu vreau, să mă pierd în desișul amorțit, plin de tăceri. Când eu te caut, inima îmi este plină, Cerul îi senin, deși viața îmi este un chin, Mult prea mult, pentru o iubire așa mare. DOR DE ȚARĂ Mi-e dor de lacrima visului, de glasul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
permit un zbor mai puțin rapid, însă cu o mare manevrabilitate, liliecii respectivi fiind capabili de a efectua cu ișurință rotiri și întoarceri rapide (Norberg și Rayner, 1987). Aceste însușiri le sunt utile la vânătoare în spații închise și în desișuri, sepciile de Plecotus, Rhinolophus și altele cu o formă a aripilor asemănătoare, precum Barbastella barbastellus, Myotis nattereri, fiind tipice pentru această categorie de lilieci. 2.1.6. Hibernarea În regiunile temperate, liliecii depind de un de un tip de hrană
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Köln. Cu un aspect elegant (copertă ilustrată, hârtie cretată, format mare, 24 pagini) și un substanțial conținut, orientat pe cele două coordonate anunțate în subtitlu, C. ambiționează să depășească „insatisfacția de cititor” care i-a determinat constituirea. „Peregrinarea asiduă prin desișurile publicațiilor de limba română din Occident - se spune într-un Pro Domo. Intenții și temeiuri, publicat în primul număr - ne-a lăsat nu o dată, în ciuda excelenței atâtor reviste dedicate, cu senzația unui gol și a unei absențe, cu speranța mereu
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
fluierat de locomotivă a răsunat în depărtare. Răsunetul lui domolit de aerul cald al serii aducea cu un suspin, cu un vaiet. Între clădirea în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gesturi ale Istoriei. Se spunea că păduricea era minată. Asta îi descuraja chiar și pe cei mai viteji dintre noi, care ar fi vrut să se aventureze în acel no man’s land zăvorât asupra comorilor lui ruginite. Chiar în spatele desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-un maiou pătat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmbrățișa trupul acela, de a pipăi cu degetele mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane, instalată la marginea unei păduri. Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și ne vom Întâlni În poiană, la Izvorul vitelor. Dacă unul dintre voi va da ochii cu dușmanul, vom da semnalul: trei focuri de armă, trase unul după altul. Cei trei s-au despărțit. În câteva clipe au dispărut În desișul pădurii, fiecare urmându-și drumul dinainte stabilit. Gheorghe Olaru, unul dintre ei, Înainta voinicește, cu pușca la umăr, pe poteca ce șerpuia pe marginea pârâului. Din când În când, se oprea și cerceta cu privirea locurile tainice ale desișurilor. Nimic
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
În desișul pădurii, fiecare urmându-și drumul dinainte stabilit. Gheorghe Olaru, unul dintre ei, Înainta voinicește, cu pușca la umăr, pe poteca ce șerpuia pe marginea pârâului. Din când În când, se oprea și cerceta cu privirea locurile tainice ale desișurilor. Nimic deosebit. În Împrejurimi era o liniște deplină. Nu se auzea decât freamătul ușor al frunzelor copacilor. În depărtare Însă, dinspre Brașov, se deslușeau Împușcături, semne ale unor bătălii. Soarele se ridicase deasupra munților, poleind cu razele sale de aur
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
vilișoare sau blocuri mari, populare, zugrăvite în „culori dragi și-ngrozitoare”, care înaintau adânc în zona rurală: imediat după capul de linie al tramvaielor sau al autobuzelor începeau întinderile de grâu, canalele cu șiruri de plopi sau de soci, ori desișurile minunate și inutile de salcâmi și mure. Satele din câmpiile verzi, din vârful dealurilor străvechi sau de malurile micilor râuri încă își mai păstrau forma intactă. Lumea purta haine grosolane și sărăcăcioase (nu conta că pantalonii erau peticiți, era de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
binelui, spre lumină și spre înălțimi etc. Cu timpul, poetul devine mai puțin optimist, are sentimentul zădărniciei luptei sale, al imposibilității de a salva „gloata bolnavă, bezmetică și oarbă”, își percepe propria viață ca fiind „crudă și pustie, rătăcită în desișuri de mulțime”, se simte tot mai blazat, mai descurajat. În versuri a realizat și câteva traduceri din literatura rusă - Pușkin, Lermontov, A.A. Fet ș.a. Proza lui H. a apărut în periodicele pe care le-a condus și este, în
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
mezinului, București, 1952 (în colaborare cu C. Rădeanu); O. Havkin, Mereu împreună, București, 1952; Janka Brâli, Se luminează la Zabolotie, București, 1953; A. G. Malâșkin, Oameni dintr-un fund de țară, București, 1954; N. Fere, Dascălul meu, București, 1954; M. Prișvin, Desișul de catarge, pref. Irina Vlad, București, 1956 (în colaborare cu Lidia Bimbulov); Volodea Teitelboim, Sămânță în nisip, pref. Leon Sărățeanu, București, 1961 (în colaborare cu C. Duhăneanu și Paul Teodorescu); Nagy István, Spre tabăra din pădure, București, 1961 (în colaborare
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
semințe , un colier de efect. În actul createi întinzi mâinile și cuprinzi Creația Universală: munții cu pădurile și aerul tare ce îți înfioară plămânii, pajiștile înrourate în forța dimineților curate, păsările în zborul nemărginit, întreg cuprinsul de ape, gâzele, fiarele desișurilor, cerul înstelat și miresmele pământului. Copilul adună la sânul său toată perfecțiunea Creatorului, ca mai apoi, cu dar divin, să-i desfășoare întreaga-i poezie lumii întregi. A fi creator înseamnă a avea acces la izvorul infinit de forță și
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]