766 matches
-
pesimism, care este negarea vieții (...), ci acea forță ce a putut întotdeauna să frângă orice lanț.250 După război poetul a fost înscris, pentru un timp, în Partidul Comunist. Au urmat O poetica (1950) unde cititorul poate revedea cunoscută declarație: desișul meu este Sicilia, o aluzie directă la Infinitul; nu în ultimul rând, Discurs despre poezie, în care marile nume sunt invocate pentru a susține nouă poezie cu mesaj social menită, în viziunea sa, să refacă omul: Dante, Petrarca, Foscolo, Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
limitat nelimitat, trecut prezent între care interioritatea își defulează întreaga durere a înstrăinării de insula copilăriei. Exilul în spațiu și timp alimentează dorința de a se reîntoarce într-o zonă afectiva plăsmuita de imaginație, pornind de la imaginea insulei natale, Sicilia: desișul meu este Sicilia declară poetul, evocând Infinitul leopardian: Dintotdeauna mi-a fost dragă această / colina însingurata și desișul ( Infinitul). Declarația lui Quasimodo continuă astfel: un desiș ce închide străvechi civilizații și necropole și cariere de piatră și telamoni zdrobiți în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spațiu și timp alimentează dorința de a se reîntoarce într-o zonă afectiva plăsmuita de imaginație, pornind de la imaginea insulei natale, Sicilia: desișul meu este Sicilia declară poetul, evocând Infinitul leopardian: Dintotdeauna mi-a fost dragă această / colina însingurata și desișul ( Infinitul). Declarația lui Quasimodo continuă astfel: un desiș ce închide străvechi civilizații și necropole și cariere de piatră și telamoni zdrobiți în iarbă, și mine de sare și sulf și femei ce își plâng de veacuri fiii uciși și manii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reîntoarce într-o zonă afectiva plăsmuita de imaginație, pornind de la imaginea insulei natale, Sicilia: desișul meu este Sicilia declară poetul, evocând Infinitul leopardian: Dintotdeauna mi-a fost dragă această / colina însingurata și desișul ( Infinitul). Declarația lui Quasimodo continuă astfel: un desiș ce închide străvechi civilizații și necropole și cariere de piatră și telamoni zdrobiți în iarbă, și mine de sare și sulf și femei ce își plâng de veacuri fiii uciși și manii înfrânate sau dezlănțuite, fugari de dragoste sau de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici rotire de stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul vântului și desișurile sunt imagini leopardiene, preluate de Quasimodo din primele versuri ale Infinitului: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și-mi amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / și de-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tradiția literară precum și felul în care i se raportează. După toate aparențele aceasta îi vorbește răspicat ermeticului prin vocea lui Leopardi. Căutând să se distingă, el a încercat, pradă meprizei poetice, să nege și să respingă înrâurirea predecesorului: foșnetul vântului, desișul, motive leopardiene prin excelență nu mai au, declară poetul în versurile citate, puterea de a modifica și afecta universul fabulos al pădurilor înlănțuite cu funii aurite, asadar nu mai pot influența universul sau imagistic.296 Ermeticul minimalizează rolul poeziei lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sunt de sorginte pascoliano-leopardiană: căutarea ce-nchideam în tine (...) se schimbă-n dor de moarte. Alături de cele amintite, sintagma ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii este vento profondo. Prin ea autorul dorește să redea cunoscută epifanie a vântului prin desiș. Singularitatea evenimentului și singurătatea poetului ce asculta propriile-i dinamici interioare sunt consonante cu opera maestrului; de asemenea, ambele experiențe sunt trăite în spații geografice foarte personale: colina leopardiană și Tìndari cea domoala. În vreme ce în Infinitul foșnetul vântului, imagine centrală
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îi rămâne doar singurătatea fundamentală, stearpa, pe care o proiectează asupra naturii și a divinității (anche îl cielo è solo). O imagine asemănătoare, ce confirmă faptul că efectul reprezentărilor romantice s-a atenuat, se regăsește în Forme de arbori chinuite: Desișurile se apleacă / în umbre. // Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor (Forme de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
inclusiv prin mijloace sintactice. Este esențial și faptul că funcția pozitivă a vântului s-a modificat radical. Pierzându-și trăsătură de blândețe, acesta nu mai stimulează imaginația și nu mai parcurge trasee simple, liniare, aducătoare de claritate. Motivul leopardian al desișului (siepe), care în Infinitul împiedica privirea și filtra vântul venit din exterior cu scopul de a aprofunda cunoașterea nu este folosit de Quasimodo cu aceleasi funcții. Păstrând în minte substratul oferit de maestru, imaginea: desișurile se apleacă, vântul coboară, poate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de claritate. Motivul leopardian al desișului (siepe), care în Infinitul împiedica privirea și filtra vântul venit din exterior cu scopul de a aprofunda cunoașterea nu este folosit de Quasimodo cu aceleasi funcții. Păstrând în minte substratul oferit de maestru, imaginea: desișurile se apleacă, vântul coboară, poate fi interpretată ca limită ce a pierdut funcția de filtrare, ce nu mai dă glas vântului care, în consecință, nu mai adâncește experiență cognitivă. Învestirea motivelor leopardiene cu noi valente dezvăluie efortul quasimodian de reelaborare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
remarcă și în clasicitatea cuvintelor preferate de el, în vădita lor simplitate și în rezonanță lor metaforica: unele sintagme alcătuiesc un discurs care amintește de cel leopardian ce, la rândul său, le datorează mult anticilor: curbez ceruri și dealuri, si desiș albastru, pauze de frunză, silabe de umbra, clopote ce scufundă semitonuri de arbori și vânt.481 Cuvântul simplu, pur, nealterat și limpede ce îl atrăsese și pe romantic spre poezia vechilor greci reprezintă una dintre pietrele de temelie ale poeticii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al vântului. S-a observat că în poezia Vânt la Tìndari epitetul ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii este vânt adânc vento profondo. Prin acesta creatorul ermetic a introdus în propria creație cunoscută epifanie sonoră leopardiană a vântului prin desiș. Solitudinea eului care ascultă ritmurile propriei interiorități, dar și experiența cu totul singulară, în urma căreia ființă depășește limitele spațiului și timpului, pășind într-o lume a armoniei, au confirmat, prin netăgăduita asemănare cu Infinitul, faptul ca poetul ermetic reformulase în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
feminine din trecutul personal. La el proiecția trecutului se contopește cu visul și dă naștere unui univers al evadării din timp, unui adăpost aducător de tihna. Din sfera motivelor spațiale el îl preia direct de la scriitorul romantic pe cel al desișului. Această limită a vizualului, care în Infinitul împiedica privirea și filtra vântul, determinând aprofundarea cunoașterii, este folosit de Quasimodo cu alte funcții. Păstrând în minte substratul leopardian, motivul menționat din Forme de arbori chinuite (se apleacă / în umbre, vântul se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
funcții. Păstrând în minte substratul leopardian, motivul menționat din Forme de arbori chinuite (se apleacă / în umbre, vântul se prăvălește) poate fi interpretat ca limită ce și-a pierdut funcția centrală, sonoră și cognitivă din Infinitul. În versurile scriitorului modern desișul nu mai dă glas vântului, care se prăvălește crolla nestăvilit, arătând, încă o dată felul rebel în care sicilianul își însușește rimele maestrului. Metodă cantitativa de cuantificare a termenilor-pol leopardieni din opera lui Quasimodo a prilejuit câteva observații referitoare la arta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
XX pentru a contracara vocea unui D'Annunzio au fost integrate de Quasimodo în opera să originală nu ca atare, ci printr-un joc al descompunerii și recompunerii. Poetul nou a zăbovit atât asupra locurilor arhicunoscute ale poeziei recanatezului, precum desișul, colina, vântul, naufragiul, cât asupra unor tehnici de tratare a timpului și spațiului. Intertextul leopardian, în urma succesivelor fragmentari la care a fost supus, a constituit matricea multor versuri quasimodiene care, în termenii lui Gerard Genette din Palimpsestes, ar putea fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lor. Zăpode Zăpode este cătunul cel mai Îndepărtat de centrul comunei (circa șase km). Toponimul vine din limba slavonă veche, zapodŭ. Slavii numeau cu acest cuvânt o vale străjuită de două dealuri Înalte care se termină În amonte cu un desiș de pădure. Cam așa este și această vale lungă de vreo zece kilometri. Un pârâiaș, al cărui șopot abia se aude vara, Își adună apele rând pe rând de la mai multe izvoare și, după ce-și unește firul destul de firav
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
din Toplița un pluton Înarmat să ne dea de urmă? N-aveți grijă, eu cunosc locul pe aici. O luăm spre Valea Găinii și până la Troci nu ne mai oprim. Nu Îndrăznesc ei să vină pe o așa vreme prin desișurile astea. Către unsprezece noaptea, treceau Hotarul Muntelui și se opriră toți la Troci. Acu ne putem trage sufletul și să ne răcorim puțin la izvor și apoi urcăm dealul. După aceea vom mai vedea. Într-o jumătate de ceas urcară
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de natură să influențeze În bine populația daco-romană și nici pe dacii liberi. Prin secolul al VI-lea vin slavii puțin
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În bine populația daco-romană și nici pe dacii liberi. Prin secolul al VI-lea vin slavii puțin mai pașnici. Pe aceștia Îi asimilăm și cu ei facem și agricultură. În Toplița erau daci liberi, dar și aceștia se retrag În desișurile Munților Călimani și Gurghiului unde au rămas izolați În munți cu turmele lor. După ce au coborât pe albia Mureșului și pe șesul Ditrăului, Gheorgheni, Remetea, Lăzarea și În localitățile Învecinate, au Început să facă și aici puțină agricultură, ocupația lor
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în grup, un informator, un ofițer de securitate sub acoperire, misiunea lui fiind să informeze și, eventual, să-l ucidă pe Baltă. ...Seară de iunie, la câteva zile după, Înălțarea Domnului... Preț de un ceas, poate două, Baltă după un desiș, aștepta... De acolo se uita ca în palmă spre Poiana Teiului, la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți și înalți până la cer, plantați la nașterea lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rele. Alistar, noul venit în grupul lor, avea o privire ciudată și, părea puțin agitat. Un vreasc cu dop de rășină, trosni ca o pușcă, împroșcând scântei din spuză. Apoi, un fâșâit de animal de pradă, se strecură printr-un desiș din apropierea lor. Toți traseră cu urechea... ca vietățile pădurii, la pândă..toți erau oameni de munte... și, vânători încercați. „ - Un jder.. un jder după pradă !”, zise cu nepăsare, Sofronie. „ - Ori, poate o vulpe.. sau un râs..!”, interveni Căruntu. „ - Nu !.. jder
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
punctul de observație, de unde s-au auzit împușcăturile. Căpitanul Baltă, încruntat, cu o privire în ochi înfricoșătoare, îsi frământa mintea... Ceva nu înțelegea... ceva nu-i era clar. Peste puțin.. Ion Cârțu, om din cale-afară de voinic, apăru de după un desiș, cu Neagu în spinare... „Filologul” avea pieptul zdrobit, străpuns din spate cu o baionetă... Era uimitor, că după lovitura mortală primită, mai supraviețuise. Căpitanul Baltă, îi luă capul în brațe, și, o mână într-a lui. „Filologul” cu o voință
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna Bruescu, scotocind până-l iau toate transpirațiile prin desișul ăsta de cărnuri, Însă probabil că alta mai de Doamne-ajută n-ar fi stat de vorbă cu mine cât ea. — Asta e, domnu’ Golea. Io mai mult de-atât nu pot să vă spun. — Știu, doamna Bruescu, doar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spune" (Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv), așa încât "Trebuie înțeles ceea ce nu se spune în ceea ce se spune" (Singurătatea scriitorului). Exploratoarea se avântă în pădurea de simboluri ca într-o selva oscura, convinsă că nu se va rătăci în desișurile de încifrări câtă vreme are cu sine, tras din propria ingeniozitate, "firul Ariadnei". Iar dacă vreun impas se va ivi, va ști să folosească prompt și eficient "cheia labirintului". E o aventură pasionată în căutare de "pagini unice", care înfrâng
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și mai mult, cu cele "științifice" exploatate în literatura științifico-fantastică ori "miturile publicitare" ale societății de consum, sondate, printre alții de către intransigentul Roland Barthes? Orice încercare de investigație în câmp mitologic se izbește inevitabil de cantitatea imensă de informație, de desișul semantic și conceptual, de multitudinea abordărilor și nu în ultimul rând de existența a peste 500 de definiții și accepțiuni ale mitului 7. S-ar putea ridica problema utilității, a sensului sau chiar a fezabilității unui astfel de demers. Dincolo de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]