580 matches
-
-isis (anàlisi, crisi) sau la unele cazuri singulare (specie, lapis). Româna are aceleași forme la plural dacă singularul este în -i (ochi, rățoi), în -e (nume) și, uneori în -toare (învățătoare). Formarea pluralului în grupa vestică se realizează prin adăugarea desinenței -s: lat. annus > fr. an ans, v.prov. an ans, sp. año años, pg. anno annos; lat. femina > fr. femme femmes, v.prov. femna femnas, sp. hembra hembras, pg. femea femeas; lat. mons, -ntis > fr. mont monts, v.prov. mont
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pg. femea femeas; lat. mons, -ntis > fr. mont monts, v.prov. mont monts, sp. monte montes, pg. monte montes. În spaniolă și în portugheză, la cuvintele terminate la singular în consoană, pluralul se realizează cu ajutorul unei vocale de legătură, încît desinența devine -es: sp. ciudad ciudades, señor señores, pg. flor flores, senhor senhores. În unele limbi moderne, -s desinențial nu mai este pronunțat, în provensala modernă dispărînd și în scris, recunoașterea numărului substantivului realizîndu-se pe baza determinanților (articol sau adjectiv). În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau adjectiv). În franceză, amuțirea lui -s nu a condus la înlăturarea lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-a confundat cu întîia, iar declinarea a patra cu a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lat. glacies a devenit glacia din care a rezultat it. ghiaccia (apoi ghiaccio m.), rom. gheață, fr. glace. Cele trei declinări din latina populară tîrzie s-au transmis, fără modificări esențiale, limbilor italiană și română (limbi care au păstrat și desinențele de nominativ plural): lat. casa > rom. casă, it. casa (la declinarea întîi); lat. annus > rom. an, it. anno (la declinarea a doua); lat. canis,-is > rom. cîne, it. cane; lat. pars,-tis > rom., it. parte (la declinarea a treia). Cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
una cu terminații vocalice la singular și alta cu singularul terminat în consoană, la prima realizîndu-se pluralul cu -s, iar la cealaltă cu -es (cu cîteva excepții). Substantivele terminate în vocală se distribuie în două grupe de bază, una cu desinența -a, care cuprinde mai ales feminine și alta cu desinența -o, cuprinzînd masculine. Există însă în aceste două limbi și substantive terminate în -e, care sînt masculine sau feminine, de obicei în funcție de genul pe care l-au avut în latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
terminat în consoană, la prima realizîndu-se pluralul cu -s, iar la cealaltă cu -es (cu cîteva excepții). Substantivele terminate în vocală se distribuie în două grupe de bază, una cu desinența -a, care cuprinde mai ales feminine și alta cu desinența -o, cuprinzînd masculine. Există însă în aceste două limbi și substantive terminate în -e, care sînt masculine sau feminine, de obicei în funcție de genul pe care l-au avut în latină. Repartizarea pe genuri a substantivelor latine nu era marcată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantive terminate în -e, care sînt masculine sau feminine, de obicei în funcție de genul pe care l-au avut în latină. Repartizarea pe genuri a substantivelor latine nu era marcată de elemente specifice sub aspectul expresiei, dar, la declinarea întîi, cu desinența -a, intrau de obicei feminine, în vreme ce, la declinarea a doua, cele mai multe erau masculine. Neutrul avea o desinență precisă la nominativ și acuzativ plural, care era -a. Acordul cu adjectivul era însă diferențiat și indica în mod clar genul în toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
avut în latină. Repartizarea pe genuri a substantivelor latine nu era marcată de elemente specifice sub aspectul expresiei, dar, la declinarea întîi, cu desinența -a, intrau de obicei feminine, în vreme ce, la declinarea a doua, cele mai multe erau masculine. Neutrul avea o desinență precisă la nominativ și acuzativ plural, care era -a. Acordul cu adjectivul era însă diferențiat și indica în mod clar genul în toate situațiile. În latina populară tîrzie, a slăbit treptat marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus), încît, atunci cînd terminațiile -m și -s nu s-au mai pronunțat, aceste deosebiri au dispărut la singular. Condițiile renunțării la pronunțarea unor astfel de desinențe nu au pornit însă din zona marcării diferențelor de gen, ci din zona marcării cazului, care a devenit treptat analitic și a slăbit conștiința marcării prin desinențe a categoriilor gramaticale. Ca atare, multe dintre neutrele latinești au devenit masculine: lat.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceste deosebiri au dispărut la singular. Condițiile renunțării la pronunțarea unor astfel de desinențe nu au pornit însă din zona marcării diferențelor de gen, ci din zona marcării cazului, care a devenit treptat analitic și a slăbit conștiința marcării prin desinențe a categoriilor gramaticale. Ca atare, multe dintre neutrele latinești au devenit masculine: lat. vinum > it. il vino, fr. le vin, sp. el vino, pg. o vinho, dar rom. vinul vinurile, neutru; lat. caelum > it. il cielo, fr. le ciel, sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar rom. vinul vinurile, neutru; lat. caelum > it. il cielo, fr. le ciel, sp. el cielo, pg. o ceu, dar rom. cerul cerurile, neutru. Unele neutre latine însă au devenit feminine în limbile romanice, deorece pluralul lor se realiza cu desinența -a, omonimă cu desinența de singular de la declinarea întîi: lat. arma,-orum (plurale tantum) > arma,-ae > rom. armă, it., prov., sp., pg. arma, fr. arme; lat. pira (pl. de la pirum) > pera, -ae > rom. pară, it., prov., sp., pg. pera, fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neutru; lat. caelum > it. il cielo, fr. le ciel, sp. el cielo, pg. o ceu, dar rom. cerul cerurile, neutru. Unele neutre latine însă au devenit feminine în limbile romanice, deorece pluralul lor se realiza cu desinența -a, omonimă cu desinența de singular de la declinarea întîi: lat. arma,-orum (plurale tantum) > arma,-ae > rom. armă, it., prov., sp., pg. arma, fr. arme; lat. pira (pl. de la pirum) > pera, -ae > rom. pară, it., prov., sp., pg. pera, fr. poire. De altfel, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
uneori și la celelalte genuri, astfel încît au devenit masculine arbor,-oris (de declinarea a treia) și numele de copaci și pomi, care în latină erau de genul feminin, declinarea a doua: fagus, fraxinus, prunus etc., fenomen facilitat de existența desinenței -us, specifică acestei declinări, care cuprindea îndeosebi substantive masculine. Mai rare au fost trecerile de la masculin la feminin și nu antrenează, de obicei, toate limbile romanice: lat. panis, panis (m.) > it. il pane, fr. le pain, sp. el pan, pg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vacca. Cele mai multe diferențieri între cuvinte pentru a marca deosebirea de sex se realizează însă prin moțiune, limbile romanice recurgînd la mijloace similare, dar nu identice: rom. lup lupoaică, fr. loup louve, it. lupo lupa, sp., pg. lobo loba. Uzînd de desinențe sau de sufixe, limbile romanice realizează diferențierea dintre numele plantelor și numele fructelor pe care le produc: rom. cireș cireașă, it. cilliagio cilliegia, sp. cerezo cereza. În limbile romanice, există și numeroase substantive epicene în cazul numelor de animale: rom
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În limba română, moțiunea a dus la evitarea genului comun, care s-a mai menținut numai în cazul unor compuse: un/o pierde-vară, un/o gură-cască, un/o tîrîie-brîu. Desigur, nu ar fi fost posibilă amuțirea consoanelor finale care reprezentau desinențele și impunerea construcțiilor analitice pentru a marca funcțiile sintactice dacă asemenea construcții nu s-ar fi inițiat atunci cînd desinențele erau funcționale și dacă n-ar fi circulat un timp alături de formele sintetice. Astfel, dacă în limba latină clasică aproape
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un/o pierde-vară, un/o gură-cască, un/o tîrîie-brîu. Desigur, nu ar fi fost posibilă amuțirea consoanelor finale care reprezentau desinențele și impunerea construcțiilor analitice pentru a marca funcțiile sintactice dacă asemenea construcții nu s-ar fi inițiat atunci cînd desinențele erau funcționale și dacă n-ar fi circulat un timp alături de formele sintetice. Astfel, dacă în limba latină clasică aproape pentru fiecare din cele șase cazuri existau forme diferite și exista, deci, o mare bogăție de forme cazuale, în latina
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
șase cazuri existau forme diferite și exista, deci, o mare bogăție de forme cazuale, în latina vorbită se uza în paralel și de construcții prepoziționale cu același conținut, care au fost preferate tot mai mult și au permis renunțarea la desinențele cazuale. Ca atare, dacă genitivul arăta proveniența, descendența sau originea, aceste raporturi se exprimau și cu ajutorul prepoziției de urmate de cazul ablativ, structură care, fiind mai relevantă, s-a impus și a substituit forma sintetică. Limbile romanice au continuat această
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
băiat, sp. la espera a este muchacho; spaniola uzează deci aici de prepoziția a, specifică dativului, fenomen întîlnit uneori și în portugheză. Evoluția latinei vorbite nu a dus la același rezultat în toate provinciile, astfel încît româna a conservat unele desinențe ale cazurilor oblice, una pentru feminin singular de gentiv-dativ (case, părți), alta pentru vocativ feminin (fetițo !) și alta pentru masculin vocativ (băiete !). Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spaniola și portugheza au unele adjective cu două terminații, cîte una pentru fiecare din genuri, și altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și din provensală au cîte o formă pentru fiecare gen, femininul deosebindu-se de masculin prin desinența -e în franceză (fac excepție cele care se termină în -e la masculin) și prin desinența -o în provensală. Împreună cu unele adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se realiza sintetic, prin adăugarea unor sufixe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și din provensală au cîte o formă pentru fiecare gen, femininul deosebindu-se de masculin prin desinența -e în franceză (fac excepție cele care se termină în -e la masculin) și prin desinența -o în provensală. Împreună cu unele adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se realiza sintetic, prin adăugarea unor sufixe la forma de pozitiv, -ior sau -ius la comparativ (de la altus "înalt", altior sau altius) și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Dintre acestea, cea mai răspîndită era formula cantare habeo, din care a rezultat viitorul în limbile romanice occidentale, dar printr-o modificare importantă a formei auxiliarului și prin aglutinarea lui la infinitivul verbului de conjugat, încît a căpătat aspectul unei desinențe: it. canterò, fr. (je) chanterai, sp. cantaré, pg. canterei. În latina răsăriteană (folosită în vecinătatea limbii grecești, care realizează viitorul cu auxiliarul "a vrea"), a avut prioritate construcția volo cantare din care a rezultat în română voi cînta (o structură
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trecut, dar, în combinație cu infinitivul, habeo a redat o serie de valori modale și apoi ideea de viitor sau cea de condițional. În zona occidentală, procesul de gramaticalizare a lui habere a continuat pînă la transformarea lui într-o desinență personală. În același timp, verbul esse și-a menținut și și-a consolidat valoarea de instrument gramatical, prin extinderea prezenței lui la toate timpurile și modurile diatezei pasive, în franceză și în italiană la unele verbe pentru formarea perfectului compus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel ca în suedeză, dacă substantivul este precedat de adjectiv (circumpoziția articolului). Declinarea este simplificată, cu o singură formă pentru singular la toate cazurile, în afară de genitivul cu -s, și o singură formă pentru plural. Diateza pasivă se realizează sintetic, cu ajutorul desinenței -s. Flexiunea verbală este simplificată, în limba vorbită folosindu-se o singură formă pentru toate persoanele și numerele. Timp de trei secole, între 1536 și 1814, Norvegia a fost sub stăpînire daneză și, în acest timp, limba norvegiană nu a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]