580 matches
-
un/o pierde-vară, un/o gură-cască, un/o tîrîie-brîu. Desigur, nu ar fi fost posibilă amuțirea consoanelor finale care reprezentau desinențele și impunerea construcțiilor analitice pentru a marca funcțiile sintactice dacă asemenea construcții nu s-ar fi inițiat atunci cînd desinențele erau funcționale și dacă n-ar fi circulat un timp alături de formele sintetice. Astfel, dacă în limba latină clasică aproape pentru fiecare din cele șase cazuri existau forme diferite și exista, deci, o mare bogăție de forme cazuale, în latina
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
șase cazuri existau forme diferite și exista, deci, o mare bogăție de forme cazuale, în latina vorbită se uza în paralel și de construcții prepoziționale cu același conținut, care au fost preferate tot mai mult și au permis renunțarea la desinențele cazuale. Ca atare, dacă genitivul arăta proveniența, descendența sau originea, aceste raporturi se exprimau și cu ajutorul prepoziției de urmate de cazul ablativ, structură care, fiind mai relevantă, s-a impus și a substituit forma sintetică. Limbile romanice au continuat această
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
băiat, sp. la espera a este muchacho; spaniola uzează deci aici de prepoziția a, specifică dativului, fenomen întîlnit uneori și în portugheză. Evoluția latinei vorbite nu a dus la același rezultat în toate provinciile, astfel încît româna a conservat unele desinențe ale cazurilor oblice, una pentru feminin singular de gentiv-dativ (case, părți), alta pentru vocativ feminin (fetițo !) și alta pentru masculin vocativ (băiete !). Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spaniola și portugheza au unele adjective cu două terminații, cîte una pentru fiecare din genuri, și altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și din provensală au cîte o formă pentru fiecare gen, femininul deosebindu-se de masculin prin desinența -e în franceză (fac excepție cele care se termină în -e la masculin) și prin desinența -o în provensală. Împreună cu unele adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se realiza sintetic, prin adăugarea unor sufixe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și din provensală au cîte o formă pentru fiecare gen, femininul deosebindu-se de masculin prin desinența -e în franceză (fac excepție cele care se termină în -e la masculin) și prin desinența -o în provensală. Împreună cu unele adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se realiza sintetic, prin adăugarea unor sufixe la forma de pozitiv, -ior sau -ius la comparativ (de la altus "înalt", altior sau altius) și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Dintre acestea, cea mai răspîndită era formula cantare habeo, din care a rezultat viitorul în limbile romanice occidentale, dar printr-o modificare importantă a formei auxiliarului și prin aglutinarea lui la infinitivul verbului de conjugat, încît a căpătat aspectul unei desinențe: it. canterò, fr. (je) chanterai, sp. cantaré, pg. canterei. În latina răsăriteană (folosită în vecinătatea limbii grecești, care realizează viitorul cu auxiliarul "a vrea"), a avut prioritate construcția volo cantare din care a rezultat în română voi cînta (o structură
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trecut, dar, în combinație cu infinitivul, habeo a redat o serie de valori modale și apoi ideea de viitor sau cea de condițional. În zona occidentală, procesul de gramaticalizare a lui habere a continuat pînă la transformarea lui într-o desinență personală. În același timp, verbul esse și-a menținut și și-a consolidat valoarea de instrument gramatical, prin extinderea prezenței lui la toate timpurile și modurile diatezei pasive, în franceză și în italiană la unele verbe pentru formarea perfectului compus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel ca în suedeză, dacă substantivul este precedat de adjectiv (circumpoziția articolului). Declinarea este simplificată, cu o singură formă pentru singular la toate cazurile, în afară de genitivul cu -s, și o singură formă pentru plural. Diateza pasivă se realizează sintetic, cu ajutorul desinenței -s. Flexiunea verbală este simplificată, în limba vorbită folosindu-se o singură formă pentru toate persoanele și numerele. Timp de trei secole, între 1536 și 1814, Norvegia a fost sub stăpînire daneză și, în acest timp, limba norvegiană nu a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în română, dar, cînd substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (fenomenul circumpoziției): det stora skeppet "nava mare" (unde, skepp [(εp] "navă, vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt însoțite uneori de alternanțe fonetice (umlaut). Relațiile cazuale se exprimă analitic, cu ajutorul prepozițiilor, iar flexiunea adjectivală are două aspecte, tare și slabă, ca în daneză și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (fenomenul circumpoziției): det stora skeppet "nava mare" (unde, skepp [(εp] "navă, vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt însoțite uneori de alternanțe fonetice (umlaut). Relațiile cazuale se exprimă analitic, cu ajutorul prepozițiilor, iar flexiunea adjectivală are două aspecte, tare și slabă, ca în daneză și în olandeză, însă cu forme mai puține decît în germană. Diateza pasivă se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exprimă analitic, cu ajutorul prepozițiilor, iar flexiunea adjectivală are două aspecte, tare și slabă, ca în daneză și în olandeză, însă cu forme mai puține decît în germană. Diateza pasivă se poate realiza analitic (cu auxiliarul blive), dar și sintetic (cu desinența -s). Ca atare, o formulare precum "eu sînt chemat" se poate reda prin jag kallas sau prin jag blir kallad, în primul caz verbul kalla [΄kal:a] "a chema", fiind la prezent cu desinența -s, iar, în al doilea, la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
auxiliarul blive), dar și sintetic (cu desinența -s). Ca atare, o formulare precum "eu sînt chemat" se poate reda prin jag kallas sau prin jag blir kallad, în primul caz verbul kalla [΄kal:a] "a chema", fiind la prezent cu desinența -s, iar, în al doilea, la participiu trecut și precedat de auxiliar. Persoana verbală este marcată prin pronu-mele personal, forma verbului rămînînd neschimbată. Timpurile verbale sînt marcate, uneori, ca în toate limbile germanice, de schimbarea morfemelor interioare, vocalice sau consonantice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
hotărît este enclitic, dacă substantivul este nedeterminat, dar devine proclitic, dacă are o determinare adjectivală (skib "navă", skibet "nava", det store skib "nava mare"). Diateza pasivă se poate exprima, la fel ca în suedeză, atît sintetic, cît și analitic, cu desinența -s sau cu auxiliarul blive [bli:ə / bli / ΄bli:və]. În daneză se întîlnesc și celelalte trăsături ale limbilor scandinave (precum lipsa desinențelor personale) sau ale limbilor germanice în general (precum fenomenele umlaut și ablaut). Primele inscripții runice în limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mare"). Diateza pasivă se poate exprima, la fel ca în suedeză, atît sintetic, cît și analitic, cu desinența -s sau cu auxiliarul blive [bli:ə / bli / ΄bli:və]. În daneză se întîlnesc și celelalte trăsături ale limbilor scandinave (precum lipsa desinențelor personale) sau ale limbilor germanice în general (precum fenomenele umlaut și ablaut). Primele inscripții runice în limba daneză datează din secolul al IX-lea, dar limba literară care se va dezvolta după secolul al XIII-lea, îndeosebi prin textele juridice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
număr redus de forme flexionare la substantiv (chiar morfemul de genitiv, -s, fiind rar folosit) și la verb, dar în fonetică și în sintaxă este mai aproape de limba germană. Persoana verbală se marchează prin pronumele personale antepuse, dar și prin desinențe, care însă sînt reduse la trei. Diateza pasivă se formează numai analitic, uzînd de auxiliarul worden [΄wordə] "a deveni", iar viitorul se formează tot analitic, de obicei cu auxiliarul zullen [΄zülə] "a vrea; a trebui". Limba literară neerlandeză s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este structurat simetric și dă impresia unei anumite simplități. Structura gramaticală se relevă ca fiind puternic flexionară, cu o flexiune nominală foarte bogată la toate clasele morfologice: substantiv, articol, adjectiv, pronume. Exprimarea numărului la substantiv este uneori redundantă, atît prin desinențe, cît și prin alternanțe fonetice în rădăcină (umlaut). Adjectivul cunoaște o declinare tare, una slabă și una medie, prin raportare la alți determinanți ai substantivului, dar este invariabil dacă are funcția de nume predicativ. Limba germană are un sistem foarte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exprimate cu ajutorul verbelor semiauxiliare: dürfen "a avea voie", können "a putea, a fi capabil", müssen "a trebui, a fi necesar", mögen "a plăcea", wollen "a vrea", wissen "a ști". În flexiune, verbul este însoțit de pronumele personale, dar are și desinențe de persoană. Numeroase verbe sînt formate cu prefixe care exprimă diferite valori semantice, unele dintre ele fiind separabile în timpul conjugării. Limba germană, la fel ca neerlandeza, are o topică ce urmează alte reguli în propoziția principală și în propoziția secundară
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care semnifică aceste două puncte. Acest tip de transformări se înscrie într-un grup mai extins de modificări fonetice denumit metafonie și marchează, în plan sincronic, anumite opoziții morfologice care se pot corela cu alte mijloace flexionare (de obicei cu desinențele, așa cum se întîmplă la umlaut). Metafonia poate avea însă și o perspectivă diacronică, atunci cînd vizează situații precum it. uscio (lat. ostium) și biscia (lat. bestiam), în care s-a produs închiderea vocalei accentuate sub influența lui i următor. Ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la un tip, în vreme ce la adjectiv declinarea este tare, slabă sau mixtă în funcție de existența altor determinanți în componența structurilor atributive, încît un adjectiv poate ilustra contextual oricare dintre cele trei tipuri. Distribuirea substantivelor la cele trei declinări se realizează în funcție de desinențele de la genitiv singular și de la nominativ plural, unele dintre substantivele de declinare tare cunoscînd la plural și fenomenul umlaut. La verb, repartizarea la conjugarea tare sau slabă are drept criteriu modul în care realizează imperfectul și participiul trecut, verbele tari
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a marca funcțiile sintactice ale substantivelor și ale pronumelor) relevă, la limbile germanice, aceeași tendință spre analitism ca la romanici, încît doar islandeza a păstrat sistemul complet din limba-bază, iar germana, deși are o flexiune bogată, cu patru cazuri, numărul desinențelor atașate substantivului sînt puține (la singular, genitivul masculin și neutru cu -s și, la plural, dativul feminin și neutru cu -n), existînd numeroase cazuri de sincretism. Articolul însă are desinențe cazuale mai nu-meroase și la fel adjectivul cînd urmează declinarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germana, deși are o flexiune bogată, cu patru cazuri, numărul desinențelor atașate substantivului sînt puține (la singular, genitivul masculin și neutru cu -s și, la plural, dativul feminin și neutru cu -n), existînd numeroase cazuri de sincretism. Articolul însă are desinențe cazuale mai nu-meroase și la fel adjectivul cînd urmează declinarea tare și, nefiind precedat de un articol sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile articolului hotărît, ajunge în situația de a reda cazul. În asemenea condiții, germana are suficiente mijloace
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
așa cum se întîmplă în limbile romanice occidentale. Prin urmare, dintre limbile germanice importante, doar germana are o declinare bogată, cu patru cazuri, celelalte, la fel ca idiomurile romanice, recurgînd la prepoziții pentru indicarea funcțiilor sintactice, la genitiv folosind însă și desinența -s, alături de exprimarea analitică, încît există două posibilități de marcare a valorilor acestui caz, precum ideea de posesiune, de exemplu, în engleză: the friend's bicycle / the bicycle of the friend "bicicleta prietenului". Acest paralelism este pe punctul de a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un gen comun (utrum) și să se opună împreună neutrului. Din punctul de vedere al mărcilor de gen, engleza și germana prezintă două tipuri extreme. Limba engleză se remarcă printr-un număr foarte redus de mijloace flexionare pentru marcarea genului (desinențe și sufixe), iar articolul și adjectivul, fiind invariabile, nu pot indica nici ele această categorie în cadrul enunțului. În aceste condiții, distincția de gen este remarcabilă formal doar în cazul heteronimelor, care realizează opoziția masculin-feminin prin cuvinte diferite (man-woman, brother-sister, boy-girl
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a genului este realizată prin mijloace lexicale și contextuale, iar nu flexionare. În cazul limbii germane însă, mijloacele flexionare (sintetice) de marcare a genului sînt mult mai numeroase, deși situații de nedeterminare formală sînt și aici. În această limbă, există desinențe și sufixe specifice care repartizează sub-stantivele la unul dintre cele trei genuri, dar, în cazul masculinului ele sînt în multe cazuri de origine latino-romanică: -er (der Teller), -el (der Artikel), -en (der Regen), -ismus (der Idealismus), -ist (der Journalist), -ent
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-er (der Teller), -el (der Artikel), -en (der Regen), -ismus (der Idealismus), -ist (der Journalist), -ent (der Student), -ant (der Aspirant), -än (der Kapitän), -loge (der Biologe), -or (der Professor) și altele cîteva. Pentru genul feminin, sînt uzuale mai multe desinențe și sufixe germanice propriu-zise, precum cel mai important sufix moțional -in (der Freund die Freundin "prieten prietenă"), la care se adaugă -heit [xait] (die Krankheit), -keit [kait] (die Geschwindigkeit "iuțeală"), -schaft [∫aft] (die Botschaft "ambasadă"), -ung (acesta specific abstractelor verbale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]