376 matches
-
tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a șifonierului, scoase umerașe întregi de rochii de seară, unele vechi, brodate migălos, groase ca brocartul, altele de mătase ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb, cu înflorituri negre și roșii, pardesiurile, cel galben-citron și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăgea în ținta aceea, i-am înțeles pentru prima oară popularitatea. Diletantismul ei o făcea să arate ca ceva desenat pe zidul unui closet public; amintea de mirosul puturos, lumina palidă, rezonanța umedă și refugiul în intimitatea respingătoare a unei despărțituri dintr-un closet public... Se făcea ecoul fidel al stării sufletești a omului aflat la război. Desenasem mai bine decât am bănuit. Kraft, ignorându-mă pe mine și blana mea de leopard, s-a apucat iar să tragă. Folosea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bucurie este fără viață, fără viitor, că a ieșit în afara izvorului de viață? Și totuși, ai încă în tine gândul bucuriei, semnul ei de viață, fără să mai ai și puterea de a-i da viață! Există un hiatus, o despărțitură între izvorul bucuriei și izbucnirea ei ca act. Bucuria cere oricum o putere mai mare decât simpla nevoie de bucurie. Și dacă știi că nu mai ai putere să te bucuri, de unde poți totuși să știi că ceea ce nu ai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu mici atenții pentru copii și pentru Ana. Telefonează acasă, află că totul e bine și pleacă spre hotel. Primul lucru pe care pune mîna cînd deschide geanta sînt diagramele de la institut. Le aruncă pe patul vecin. Răscolește hîrtiile din despărțitura capacului și găsește însemnările făcute la discuția cu regizorul. Lasă apoi sacoul pe spătarul fotoliului și se întinde pe pat. Ce păcat că nu-i acasă acum! O poartă în suflet pe femeia aceea, care va fi toată frumusețea filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
urmă, i-a venit o idee. S-a apucat urgent de lucru. Aseară, cînd Mihai i-a telefonat, recitea ultima parte din scenariul refăcut după ideea avută. Azi, pînă spre prînz, Mihai a luat magazinele la rînd. Acum, într-o despărțitură a dulapului de haine stau cîteva pachete mari. A găsit de toate, chiar și cizmulițe pentru Ana. Ei? întreabă regizorul nerăbdător, imediat ce intră în cameră. Nu-mi place hotelul! face imediat un gest în jur. Deși-i de lux, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la aceste culcușuri se gândise de dimineață. Noaptea trecută dormise pe canapea. Dar pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe ambele canapele. Cum-necum, culcușul fu pregătit; se apropie de prinț, îl luă de mână cu duioșie și exaltare, îl ajută să se ridice și îl conduse la perne; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-o atrag În descoperirile mele. Seara era plăcută, dar, cum ar fi scris Belbo În fișierele lui, istovit de literatură, nu se simțea nici o adiere de vânt. Ne permiseserăm un hotel bun, dincolo de fereastră se zărea marea, iar din despărțitura rezervată bucătăriei, Încă luminată, Îmi surâdea reconfortându-mă, un coșuleț cu fructe tropicale cumpărate de dimineață la piață. „Zice aici că În 1614 apare În Germania o scriere anonimă, Allgemeine und general Reformation, sau Reforma generală și comună a Întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Julia, strigă ea, ești gata? Coborîră și ieșiră În stradă. Casa lor făcea parte dintr-o locuință Înșiruită de la Începutul secolului al XIX-lea și În față era o grădină. Era albă - acel alb londonez, mai curînd gălbui-cenușiu; canelurile și despărțiturile fațadei În stucatură erau Înnegrite de cețuri, funingină și, mai recent, de praf de cărămidă. Toate casele din zonă aveau uși și porticuri monumentale - probabil că pe vremuri fuseseră locuințe de marcă, poate ale curvelor de rangul doi din Regency
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de scrumieră. În cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora șase și jumătate, Viv era În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-o despărțitură a toaletei, vomînd În closet. Vomă de trei ori, apoi se Îndreptă, Închise ochii o clipă și se simți minunat de liniștită și de bine. Dar cînd Îi deschise, văzu cocoloșul cafeniu pe care Îl dăduse afară - un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vorbește ca unei ființe umane. Totul s-a terminat de acum. Lucrurile vor merge spre bine. Doar o cotitură în viața lui. Hainele. Foșnetul mătăsii. Un văl greu i se așază pe față. Vede lumea, nouă și extraordinară, printr-o despărțitură a vălului. Sunt haine purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu se ivește cu urgență în dreptul ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni și un râs gingaș de femeie, dar lui Pran nu i se dă voie s-o ia în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mort, își aminti brusc Pran. Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei și copii, care probabil stau aici de zile întregi. Fiecare familie și-a demarcat un spațiu, uneori prin despărțituri improvizate din covorașe sau așternuturi, separându-se de ceilalți. Ca din instinct, aceeași pornire europeană de a segmenta lumea, de a repartiza și ordona spațiul. Fiecare familie are un mic teritoriu rozaliu desenat pe harta gării din Amritsar. Par morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
această stare de spirit, se adaugă mulțimii care intră pe stadion să urmărească spectacolul public, grandios, al Imperiului. Nu sunt prea mulți spectatori. Mici ciorchini de oameni punctează pe alocuri stalurile și se trezește așezându-se din proprie voință, o despărțitură de beton separându-l de cea mai apropiată persoană. Pe scenă cântă o formație militară, apoi un bărbat cu cravată neagră vorbește în microfon, vocea sa amplificată reverberând în spațiul acela vast. „Aceasta“ zice el, este o petrecere de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
perete, cam la trei metri deasupra lui, În unghiuri drepte, și efectul stereo era astfel anulat. Un scaun stătea Întors cu spătarul la amplificator. Încercînd să se scuze, pe motiv că locuiește singură, femeia o luă spre bucătărie printr-o despărțitură a draperiei. Cred că s-a dus să pregătească ceaiul. CÎnd a trecut pe lîngă mine, adierea provocată de mișcarea ei risipi mirosul de petrol lampant, dar o mireasmă de cosmetice mai dăinuia În jur. Imaginea ei Însă Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar pica bine un saké cald ? — Nu te mi amăgi! Scopul cîrnatului nu este doar umplerea mațelor, spuse cel mai În vîrstă dregîndu-și glasul și scuipind. Ce-i mai bun de vînzare e dincolo de tejghea... Știi ce se află dincolo de despărțitura din autobuz ? Un dispozitiv fantastic... o pernă de șezut cu o gaură În mijloc... — De ce? De ce să aibă perna gaură? Întrebă cel tînăr șugubăț, lăsîndu-se pe vine ca la closetul public. Umbra lui lungă și Întunecată, dată de lumina de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de față precum o batistă umedă. Chiar Înaintea ochilor mei se găsea un ecran despărțitor Înălțat pînă În tavan. De el era prins cu pioneze un orar de autobuz, tipărit În două culori. Am privit spre stînga, de-a lungul despărțiturii. N-am văzut decît un birou vechi, demodat, și ceva care aducea a observator. În spatele biroului răsări un cap de fată tunsă băiețește, iar sub birou doi genunchi albi, rotunzi, strîns lipiți. Bună seara, am zis, mai voios decît ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dacă scotoceam doar după fapte nu mă alegeam cu altceva decît cu disperarea clientei. Mă tot Învîrt de la distanță În jurul unor fapte, fără sens, Încercînd să explic inexplicabilul. Deodată, studenta din stînga mea se lăsă mult peste pupitru, pînă dincolo de despărțitura dintre noi și, aplecată mult În față, Începu să decupeze o fotografie cu o lamă de ras. Fără să vreau, m-am aplecat și eu mult să văd ce face și apoi, jenat, mi-am văzut mai departe de raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei se întindea de-a latul patului, sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o despărțitură strâmtă pentru pipetă, culmea, trăistuța era din parchet albastru cu bleu, fusese făcută din resturile de material rămase de la rochia Elenei, își încărca pipeta și, depărtându-și pleoapele între degetul arătător și cel mijlociu, lăsa să cadă pe globul ocular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții de orice fel, măriri. Tot el, tatăl era acela care a doua zi sau numai câteva ore mai târziu, privind la femeia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și celelalte, de altfel, ori va fi ignorată sau uitată. Acum altceva este mai important. Ca de obicei, bătrâna doamnă Marga Pop a scotocit îndelung în geanta roasă la colțuri după cheia pe care niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă becul culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce anume vedea - poate un film făcut acasă, În Anglia, Înainte de căsătorie, șezînd pe una dintre pajiștile acelea luminate de soare, care păreau să acopere Întrega țară. Jim presupunea că tocmai acele pajiști asiguraseră terenuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
săptămâni. — Atunci trebuie să mergi chiar astăzi în fabrică, admise cu entuziasm șeful de birou. Domnul Gonzalez își îndreptă privirea plină de speranță spre Ignatius, dar nu obținu nici un răspuns. Ignatius își puse pardesiul, fularul și șapca într-una dintre despărțiturile pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Andy Thompson, de la contabilitate. Logan se strâmbă. — Au. Asta a fost tare. Gary cel Mare ridică din sprâncene. — Crezi? Eu mereu am fost de părere că nevastă-sa e destul de apetisantă. Un cap chel și mustață stufoasă se ivi din spatele despărțiturii care separa biroul de recepție de mica zonă administrativă din spate, și Îl privi pe Logan În ochi. — Sergent, zise Eric - cealaltă jumătate a cuplului Gary și Eric - fără prea multă căldură În glas. Putem discuta ceva la mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]