1,902 matches
-
natura disciplinei. Nu spusese Maurice Blanchot: „Criticul, cum îl arată numele - a critica înseamnă a separa, a disjunge - este un distructiv”? Chiar trebuie să luăm lucrurile la propriu? Semantica firească a cuvântului ne duce la multe înțelesuri, între care a despica (eventual, firul în patru) sau a certa, ba chiar a cârti, înțelesuri greu de legat de ceea ce vrea să fie „Facultatea de a judeca”, cum sună tema colocviului menționat mai sus. Dacă în regimul comunist criticul nu avea nume bun
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
inundații: Declarații "politice" ale PNL Mihăiță Calimente, deputat PNL, s-a amuzat, joi, comparându-l pe șeful statului cu Moise. Calimente a spus că Traian Băsescu s-a dus la inundații pentru că a crezut că poate opri inundațiile cum a despicat Moise apele. Devenind apoi mai serios, național-liberalul a declarat că nu a înțeles motivul pentru care președintele s-a dus la inundații din moment ce i-a dojenit pe sinistrați și nu i-a încurajat. Deputatul nu a uitat nici de Elena
Elena Udrea purta "DolceandGabbana" la inundaţii: Declaraţii "politice" ale PNL () [Corola-journal/Journalistic/49946_a_51271]
-
zi din viața mea fără durere își surprinde cititorii prin eterogenitate, cuprinzând interpretări literare, analize filosofice îndelung argumentate, texte care se desfășoară pe zeci de pagini ori tablete condensate în câteva rânduri. Autoarea se arată când prin vocea specialistului care despică, precis, idei și concepte, când prin confesiuni la limita insolită dintre stilul poetic și cel diaristic. Pe scurt: totul respiră stilul puternic individualizat al Martei Petreu. Această nouă carte nu face decât să clădească, printr-un strat proaspăt, opera deja
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
care tocmai începuse să pulseze de-a lungul și de-a latul cerului. Ozzie îngenunche și se lăsă cu toată greutatea pe trapa încuiată. Era convins că umărul rabinului Binder putea s-o deschidă în orice moment cu o izbitură, despicînd lemnul în așchii ca șrapnelul, în urma cărora trupul lui avea să se catapulteze către cer. Dar trapa nu se mișcă din loc și de sub ea auzi doar un tropăit de pași, mai întîi puternic, apoi slab, ca tunetul rostogolindu-se
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
producea mobilă. Torționarul lui Goma Una dintre victimele regimului de represiune aplicat de Istrate la Gherla a fost poetul Paul Goma. "Știam de la alții că Istrate e în stare să-ți dea cep burții cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus, și, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-și înfășoare mațele pe degete și să le tragă afară, centimetru cu centimetru - rămânând calm, politicos, bine crescut", scria despre Constantin Istrate, Paul Goma. Octavian Bjoza, președintele
Constantin Istrate, al cincilea nume din lotul torționarilor identificați de IICCMER by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/46720_a_48045]
-
de către fostul adjunct al comandantului penitenciarului din Gherla a fost și poetul Paul Goma, care îl descria astfel pe torționarul său: "Știam de la alții că Istrate e în stare să-ți dea cep burții cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus, și, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-și înfășoare mațele pe degete și să le tragă afară, centimetru cu centimetru - rămânând calm, politicos, bine crescut".
Torționarul Constantin Istrate, despre cum l-a bătut pe Octavian Bjoza by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/45470_a_46795]
-
latura ei sacră, negînd-o pe prima: de la o zare la alta, „prin porți de lumină”, oamenilor „buimăciți” li se arată un Ierusalim plutitor, vîrtos închegat, ca în Psalmi (122, 3) și în Apocalipsă (21, 10): „«Priviți!» strigă cineva. Zarea se despicase și un cerc plutitor de lumină albastră se deschidea ca un oraș fantomatic printre nori. Draperii de fum se dădeau deoparte, zidurile de ceață se năruiau. O cetate scînteia în soare cu acoperișuri de metal, cu suliți și scuturi ridicate
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Sigur că a fost greu, imposibil, după chestia aia... greșeala aia, fuseseră cuvintele colegei. Zornăitul lanțurilor cu care era târât monumentul dictatorului pe caldarâmul Tiranei îi domina din când în când amintirile. Era evenimentul care, mai puternic decât un cataclism, despicase totul în două. Și toate lucrurile imposibile au devenit posibile, precum cuvintele lui la o săptămână după ce se cunoscuseră, la cină, într-un oraș din Europa Centrală, unde el o invitase pentru trei zile. Ea nu spusese nimic. Doar își
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
am salutat de la distanță. Mi s-a părut foarte sobru și asta mi-a plăcut. Ceea ce mi-ar fi displăcut într-o asemenea situație ar fi fost să-l văd jubilând. Era o zi cețoasă, cu ploaie. Avionul părea că despică cu greu norii. Eram complet absentă. La un moment dat mi s-a părut că această călătorie nu se va sfârși niciodată... Ba chiar mi-a venit să mă ridic de pe scaunul meu, să merg să-mi pun capul pe
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
dai seama de tonul crescând, ridicând săpăliga - Stăpâne mata care niciodată - Tată mata care întotdeauna - Stăpâne din supunere, din obișnuință, bunicul luându-te în râs - Era și timpul fără să-i vină să creadă și tăcând atunci când săpăliga i-a despicat un umăr, celălalt umăr, un picior, insistând - Stăpâne încă din supunere și din obișnuință, bunicul - Ce-nseamnă asta? și calul legat de belciug agitându- se din pricina mirosului de oase, bunicul îngenuncheat în curte, bunicul culcat - Idiotul tucanii în debandadă, unul
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
din deșerturi cînd l-am părăsit pe Adam El rătăci încoace și încolo, își pierdu desăvîrșirea. Eu l-am coborît pe pămînt și am aprins pentru el floarea de smochin. Sînt Lilith secretul degetelor care stăruiesc. Străpung cărarea, destăinuiesc visele, despic cetățile bărbatului prin potopul meu. Nu adun două făpturi de același fel pe arca mea. Mai degrabă mă preschimb eu, pentru ca sexul să se purifice de orice puritate. Eu, verset al mărului, cărțile m-au scris chiar dacă voi nu m-
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
îndrăgostit, Gradul zero al scriiturii (ultimele trei în mai mică măsură), rămân textele lui cele mai cunoscute publicului românesc. Dacă îl aleg însă pentru o radiografie pe sărite este pentru că Barthes nu e proful acru care ne spune cum să despicăm un text literar, nici de ce iubim cărțile și lectura. Ceea ce are el să ne spună nu e foarte diferit de ceea ce voiau să ne spună ceilalți „maeștri” filozofi francezi, însă felul în care alege să o facă face parte din
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
care se lasă « sinucis» proiectîndu-și imagini de natură, în sunetele Simfoniei Pastorale. Binomul astfel constituit, de multă vreme, - priveliștile firii și construcția sonoră beethovenian complexă - traversase, trebuie spus, o contestare curioasă, un text polemic al lui Debussy încerca să-l despice provocator: Muzicienii n-ascultă decît muzică scrisă de mîini îndemînatice; niciodată aceea înscrisă în natură», pretindea personajul său, Monsieur Croche. «Să vezi un răsărit de soare e mai util decît să asculți Simfonia Pastorala». Dar entuziasmul pentru natură era, la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
croit dintr-un eter descărnat, care umple spațiul imponderabil al unei erudiții snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni oculte de subtilă origine celestă, volumul e un joc cu mărgelele de sticlă, o masoretică rafinată ce despică distincții fine, scoase din texte vechi. Cîți intelectuali mai simt azi imboldul de a-l urma pe Culianu în tipul acesta de efort exegetic? Probabil că niciunul, de vină nefiind lipsa de înzestrare nativă, ci atrofia unui tip de sensibilitate
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
privatizarea CFR Marfă, că este "un eșec de etapă", de care nu se fac vinovați nici actualul ministru al Transporturilor și nici fostul ministru. "Salut decizia curajoasă și fermă a ministrului actual al Tranporturilor, Ramona Mănesscu, care, fără a mai despica firul în patru, a aplicat foarte strict condițiile contractuale și legea", a comentat Crin Antonescu. Potrivit liderului PNL, "chiar dacă va exista o întreagă dezbatere și se va discuta despre eșecul acestei privatizări, este un eșec de etapă, pentru care nu
Antonescu o felicită pe Ramona Mănescu pentru decizia referitoare la CFR Marfă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34734_a_36059]
-
Andrei Moisoiu (Google) Crin Antonescu a comentat, marți, eșecul privatizării companiei CFR Marfă. ”Salut decizia ministrului Ramona Mănescu care fără a mai despica firul în patru a aplicat strict legea și condițiile contractuale. Este un eșec de care nu este de vină nici actualul ministru, nici fostul. Din punctul de vedere al ministrului trebuia respectată legea și Ramona Mănescu a făcut asta”, a
Cine este vinovat de eșecul privatizării CFR Marfă, în viziunea lui Antonescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34743_a_36068]
-
parșiveniile secolelor / spintecate de barbarii ne-ntrerupte.// La un colț de stradă plouă cu frunze galbene / înnebunite de flăcări leproase./ Ea mă așteaptă / cu dragostea de altădată, / nespusă niciunei vrăbii. // Merge înaintea mea / o apucă pe cărări umbroase / cu arbori bătrîni / despicați de amintiri ascunse. / Se oprește întro mică biserică unde odată ne-am cununat. // Stăm îngenuncheați o vreme, / aerul dulce și calm din preajmă se colorează cu miros / de smirnă și mir. Stăm un timp uitați, uitați. Uitînd./ Ieșim apoi și
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
dar și cu o mare durere pentru scumpele sacrificii ale tineretului din Timișoara, București, Cluj, Sibiu... Cu mari speranțe, care se clatină acum în fața necunoscutului. Ne întrebăm și așteptăm. Culegem în fiecare zi câte o știre din presă și o despicăm până la miez, ca să vedem nu numai ce spune, dar și ce ascunde. Și așteptăm să ne tot pice de la prieteni câte o gazetă românească, ca să ne spună mai de-a dreptul ce cred și ce simt românii de toate tendințele
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea aceea fixă și înjumătățită care aducea mai degrabă cu aceea a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și cap deodată, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de un icnet pe care, auzindu-l și
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Comorovski făcea de fapt o analiză foarte subtilă, chiar dacă nu întotdeauna explicită, a celor expuse. Nu o interesau datele erudite și cultura în sine, ci „pietrele pentru templu”. Pleca întotdeauna de la un fapt, de la un text concret, pe care „îl despica în patru”, arătându-ni-l deodată în bogăția conotațiilor sale. Ovidiu Drimba spunea odată (catedra pregătea pe atunci o antologie de literatură universală): „Neli are acest dar nemaipomenit: pare că radiografiază textul”. Am avut parte de aceste „radiografii” - vii însă
Lamento pentru o profesoară by Ileana Bucurenciu () [Corola-journal/Journalistic/3619_a_4944]
-
transcendențe abia bănuite: „Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
fost eu la Slatina, așa sunt de naivă, așa pățesc. Noi suntem niște oameni relativ modești, chiar dacă lumea spune altceva. Nu aveam nevoie de bani. Nu aveam nevoie de o astfel de sumă. Dacă intru în amănunte și încep să despic firul în patru, ar însemna să o iau razna și vreau să fiu cu picioarele pe pământ și vreau să depășim acest moment. Nu știu de când a început șantajul. Știu doar că a existat o presiune imensă din partea lor (n.r.
Soția lui MIRCEA BĂSESCU, PRIMA REACȚIE după reținerea lui Mircea Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29234_a_30559]
-
Swan, primul roman din ciclul În căutarea timpului pierdut, peste care a trecut un secol de receptare. Vreți un Proust postmodern? Citiți-l pe François Bon. Vreți să vă dați de partea erudiților? Citiți-i pe Pradeau sau Wickers, care despică, argumentat, firul în patru. Îl vreți pe Proust la lucru, vreți picanterii biografice, sau să-l vedeți în mijlocul prietenilor? Sunt destule cărți care vă pot satisface curiozitatea. O receptare mai mult decât diversă, în toate felurile, pentru toate gusturile. Concluzia
Anul 1913 () [Corola-journal/Journalistic/3279_a_4604]
-
Emil Brumaru Fără-ndemn intrăm în toamna Cîntecului plin de frică. Nici o aripă de înger Aerul nu-l mai despică. Mîna spre pămînt se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Șerpi clociți prelingu-și zeama Ce-o sorbim c-o poftă veche Pînă mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Sufletului plin de frică...
Clipa cea lentă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15902_a_17227]
-
descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă Ispita pe când coboară lumina tăinuită tăcernice cununi să lase pe cuvinte mă prind uitări - plecările aminte și sete mi-e de sacra cădere în ispită mereu uitată, iarăși dornic regăsită ispita de-a despica tăcerile și gândul din rana jertfei un sclipăt să se'nchege în sinea lui cuvântul cuprinzându-l dar cine fi-va oare sortit a înțelege cuvântul frăgeziu atunci ivitul suflând rostirii începutul și sfârșitul? Logodna fără timp pești argintați din
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]