481 matches
-
cuvinte frumoase, să știm a plivi, să putem a ne coase o zdreanță, să știm a da „bună ziua”, să ne închi năm, să fim oameni... Din ghemul amintirilor ei, adesea încâlcite în ultima vreme, răsucite în gânduri, selecționează și le despletește nod cu nod, o salbă, care deșirată ne spun acel ași lucru, să fim și să rămânem oameni... Din crâmpeiele ei de lumină culege alte și alte amintiri, din vremurile când ea, ca și noi, a fost copil. Își amintește
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Măricuța Șuta, soția lui Ludovic, ambii refugiați ca și noi din nordul Ardealului după diktatul de la Viena, s-a recunoscut la rându-i în acea „doamnă Veturia”, care, „aflată la băi la Călimănești, unde, pe bolovanii încinși de soare își despletea bogatul, grandiosul ei păr” și, fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mirosul de carte, dar ceea ce numește el forță vizuală e adesea doar eclatanța vulgară a picturii de gang : eroina lui McEwan citind scrisorile iubitului ei pe malul mării, sub un cer dramatic ; eroina lui Jane Austen pozînd pe o stîncă, despletită în bătaia vîntului. Asta nu e literatură, dar nu e nici cinema. E ce-a făcut publicitatea din cinema. Dilema Veche, februarie 2008 Vînători Nu există țară pentru bătrîni/ No Country for Old Men (SUA, 2007), de Joel și Ethan
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un tei222, la rându-le, ținându-le isonul, izvoare spun povești 223. Între cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist izvorul/ Unde mi-i crăiasa oare?/ Părul moale despletindu-și/ Fața-n apa mea privindu-și/ Să m-atingă visătoare/ Cu piciorul?224 Element omogenizator al ritmurilor cosmice și al poemelor eminesciene, o stare plenitudinară în sine, izvorul dă o armonie cu totul specială și stărilor sufletești (Un cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
semnificativ sau luând gros-planuri pentru a o reda cât mai fidel: Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantajul vieței, acea pieliță caldă, dulce, netedă care lăsa urme dac-o atingeai. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fost cuprinsul amorului lui cât ar fi trăit. "Ah! zâmbi el c-un fel de dureroasă beție, de-aș putea s-o sărut, o dată! pare-că n-aș mai voi nimic în lume... ori să-i dezmierd mînile, ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii! Îngerul meu! El trimisese scrisoarea. Sta în fereastră neliniștit, pare-că aștepta sentința de moarte, nu știa ce să gândească, nici gândea ceva, era un amestec fără șir de icoane turburi, îmbătătoare. Ah! el ceruse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței, acea pieliță caldă, dulce, netedă care lasa urme dac-o atingeai. S-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apei albastre, un glob de omăt tradînd un corp de [alabastru ]. Începuse a-nsera și ea iar se lăsă amorului ei cu mare[a], iar surâdea în fața mărei cu acea intensivă și dulce voluptate, își golise gâtul ei de ninsoare, își despleti părul pe umerii rotunzi, își dezveli sânii, acești doi munțișori de zăpadă cari se susțineau drepți și numai se-nălțau * și [se] retrăgeau încet sub răsuflările ei, mișcîndu-și acele două pete fragede care sunt ca două grâne de tămâie gata
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței. S-aruncă în mare și începu să-noate, puindu-și drept țel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsă amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței, acea peliță caldă, dulce, netedă care lasă urme dac-o atingeai. S-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu fața slabă și muiat în lungi și strălucite haine negre, cu {EminescuOpVII 211} mînile unite pe piept: el plutea pin aerul aureu [cu] ochii mari îndreptați în sus și plini de lacrimi. Eu îl cunoșteam... Acel păr negru și despletit eu îl văzusem, acea tristeță adâncă și sublimă eu o văzusem, acea desperare fără margini a cărei unică stea e Dumnezeu îsi gravase trăsurele ei adânci într-o față [ce] dinaintea mea și eu o văzusem. Cerul era senin și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din vârful unui copac din zare până la luntrea mea se țese o pânză subțire și diamantină si că pe acest năvod * minunat* coboară, îmbrăcată-n alb, o fată tânără, foarte frumoasă și foarte blondă... Cum pășea încet, își netezea părul despletit cu mâna dreaptă și venea încet, parecă ar fi dormind... Veni lângă mine și-mi zise: - Să vii mâni la noi și să-ntrebi de mine... și să știi că mă cheamă Maria... {EminescuOpVII 314} Era era cu mult mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la Negrea, spre pădurea cu același nume, coboram voios printr-o rariște spre Valea Mare. Era în acea zi un soare prietenos, ca de primăvară, care bătea puternic. Mai erau pâlcuri de zăpadă pe ici, pe colo, care se topeau despletind pârâiașe zglobii pe versanții dealurilor. Susurând printre crengile moarte ale lăstărișului doborât peste iarnă, pârâiașele acelea erau atât de limpezi, încât lesne ți-ai fi putut face o idee despre limpezimile neasemuite ale cristalului pur. În liniștea înaltă și aerul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva lui Romilde. A tăcut, și doi kavhani au scos-o din cortul regal pe trădătoare și au adus-o lângă rege. Îmbrăcată doar într-o cămașă lungă, cu părul despletit pe spate, își ținea privirea în pământ, rușinată nevoie-mare. - Femeia aceasta, a continuat regele, mi-a smuls câteva promisiuni. Voi veți fi cruțați. Veți veni cu noi până la hotarele noastre ca ostatici, iar acolo veți fi eliberați și veți putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase sfere de-armonie în jurul regelui de foc se nalta. Bucuria femeii e moartea celui mai drag iubit al ei 350 Care din Dragoste pentru ea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
rugăciuni, iar boierii stau de veghe ziua și noaptea” - De la Croix), plânsete și bocete (Doamna văduvă, soțiile boierilor - la care călătorii străini au observat o decență a durerii tradusă într-o tăcere a mâhnirii: „despre femei și fete, ele își despletesc părul fără să plângă, nici să bocească zgomotos și păstrează o ținută demnă și cumpătată. Când episcopul sau preotul se pregătește să citească evanghelia deasupra mortului care se află pe năsălie, femeile și fetele tinere vin să îngenunche sub evanghelie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-n zarafir îmbrăcată”), care îi ducea fiului merinde la temniță 451, „muma strinului” („Cea mumă bătrână/ Lu strinu ești mumă!”452), mama din Păcurari străin („Și vi-ți întâlni/ O mamă bătrână,/ Cu cârpă de lână,/ Lacrimi lăcrămând,/ Păru-și despletind,/ Noroc blestemând,/ De fiu întrebând...” 453) își împlinesc funcțiile ce derivă dintr-o maternitate acaparantă. (Dar nu numai. Văduva poate să fie - ca în balada Ion ăl Mare - o gazdă căutată de haiduci: Iar Călin ce mi-și făcea? Când
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lunii Pă aripa șubii 466. Ori: Pre munții cei mari Sunt trei păcurari [...] De cumva veți mere Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poate susține și că acestea sunt rodul sensibilității proprii, exprimată ca uimire și extaz juvenil în fața miracolelor cosmosului și ale vieții. Simbolul cu cea mai mare pondere ce apare aici, soarele (cu o întreagă constelație izotopică: cerul, zborul, aripa, părul despletit în vânt), se încarcă de semnificații personale: „memoria de iulie” se va clarifica ulterior ca temă majoră a poeziei spațiului ancestral al autoarei. Vertebra lui Yorick (1970) afirmă a doua temă structurantă a universului poeziei scrise de B., feminitatea, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
face autorul american este ca, desi atunci a fost foarte eficientă, astăzi ea nu numai că și-a pierdut din utilitate, dar și poate fi interpretată ca un blocaj în ceea ce privește promovarea culturii liberale contemporane. Prin urmare, ar fi oportun să despletim firul liberalismului de cel al scientismului și să încercăm să facem credibilă cultural liberală prin alte mijloace persuasive decât cele oferite de rețeaua retorica a metafizicii, ba chiar să încercăm să construim metaforele și termenii specifici ei. Așa cum ne lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
și era un desen mediocru, fără vreun merit anume; nici măcar nu semăna cu originalul, dar ei i-a plăcut cel mai mult. - Ăsta e foarte bun. Ce frumoasă e! Mi-a înapoiat mapa, și-a scos agrafele și și-a despletit părul, și-a desfăcut picioarele și s-a așezat iarăși picior peste picior și a întrebat în șoaptă: - Mama e tot în baie? - Nu știu. - Trebuie să ne grăbim. Dacă nu mă vede în pat, face o criză. Își umezi
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
concurență cu plăsmuirea lirică, dar nu prin bruscarea conceptuală a ultimei, ci prin integrarea "competiției" în materia acesteia, pe care o îmbogățește prin concretul învestit cu o funcție metaforică, așa cum am arătat: "Dar mai frumoasă decît poezia, fetele se chiar despleteau în/ ochii noștri, albastre ape/ întinderi în care ne scăldam, parșivi, dar ca niște îngeri/ gata să le apărăm de roadele bogate ale țapinelor. Acolo, pe/ cîțiva metri patrați, s-ar fi putut întîmpla cea mai frumoasă/ poveste, am fi
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
de a miza pur și simplu pe farmecul și pe muzicalitatea lor sau pe înțelesuri relevate prin repetiții, reluări sau chiar mici refrene, transpune din multe versuri, iar acestei îndrăzneli poezia îi răspunde cu armonii care cuceresc instantaneu: "când îți despleteai părul se făcea sâmbătă în fiecare marți/ când mă sărutai se făcea miercuri în fiecare vineri;/ numai în brațele tale era tot timpul joi" (Zilele trupului). Iulian Tănase nu rezistă tentației de a strecura în poeme umorul fin à la
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
și el continuă: Pentru aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva Romildei. Tăcu și doi kavhan o scoaseră din cortul regal pe trădătoare și o aduseră lângă rege. Îmbrăcată doar într-o cămașă lungă, cu părul despletit pe spate, își ținea privirile în pământ, rușinată nevoie mare. - Femeia aceasta, continuă regele, mi-a smuls câteva promisiuni. Voi veți fi cruțați. Veți veni cu noi până la hotarele noastre ca ostateci, iar acolo veți fi eliberați și veți putea
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]