1,081 matches
-
Dan Constantin Ioan Popescu-Nasta (n. 6 ianuarie 1919, București, România - d. 15 septembrie 2015, București) a fost un actor și regizor român de teatru și film. A rămas cunoscut prin rolurile titulare interpretate în piesele „Despot Vodă” de V. Alecsandri, „Egmont” de Goethe, „Hamlet” și „Richard al III-lea” de Shakespeare. În afară de activitatea artistică, a fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă. provenea dintr-o familie de aromâni (Derra de Moroda
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]
-
de infanterie din Țara Românească, numărând 1-2.000 de infanteriști conduși de Basarab cel Tânăr-Țepeluș. La 13 octombrie Ali Hogea își așază tabăra pe Câmpul Pâinii, undeva între Șibot și Orăștie. Armata transilvăneană era condusă de István Báthory, Pavel Cneazu, despotul sârb Vuk Branković, și Basarab Laiotă cel Bătrân, fiind apreciată la 12.000 până la 15.000 oameni. Bătălia principală a avut loc într-o locație aflată între Șibot și Orăștie. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
așează pe tronul regelui înconjurat de un întreg lux, dar Dionisos aranjează ca o sabie imensă să fie agățată deasupra tronului al cărei mâner atârna doar de un fir de păr din coada unui cal. Damocles sfârșește rugându-l pe despot să fie scutit de această experiență deoarece nu își mai dorește să fie atât de norocos. Dionisos a reușit sa transmită prin această parabolă starea constantă de teamă, datorată responsabilităților și riscurilor, în care marii oameni trăiesc. Cicero s-a
Damocles () [Corola-website/Science/327538_a_328867]
-
îi transmisese în 1294 drepturile și teritorile casei de Anjou, administra moștenirea angevină a Epirului și revendica în numele regelui Neapolelui suzeranitatea asupra principatelor france din Grecia și chiar din Thessaalia. El își asigura posesiuni epirote prin căsătoria cu Thamar, fiica despotului Nikepfor și în 1295, epiroții îi vor ceda și orașele din Etolia. Puterea statelor grecești separatiste scădea mai rapid decât cea a Imperiului bizantin. Se adăuga și o puternică tensiune între Epir și Thessalia, care se traducea prin întâlniri armate
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
cu Thessalia), unde pretențiile lui Philip la suzeranitate provocau o mare nemulțumire. În anul 1295, fiii sebastocratorului Ioan atacau despotatul, epiroții apelând la împăratul bizantin. Evoluția statelor separatiste grecești părea a lua o turnură favorabilă pentru Bizanț, în 1296 murind despotul Nikephor al Epirului și vechiul inamic al Bizanțului, sebastocratorul Ioan de Thessalia, in urma cărora prințesa bizantină Anna, o nepoată a lui Mihail al VIII-lea, prelua regența în Epir în numele fiulii său minor Thomas (partida favorabilă bizantinilor ajungând la
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
și Brussa, răpită de turci Planurile amtibizantine se conturau din nou. Philip de Tarent, care căuta să-și extindă pozițiile în regiunea Epirului și Albaniei, se alia cu albanezii catolici și intra în posesia orașului Dyrrachion. Dar campania contra Annei, despotul bizantofil al Epirului, nu avera nici un rezultat (1306). Era și mai pericuolos că Despotul Romaniei și Seniorul regatului Albaniei, cum se numea acum Pfilip de Tarent, era Carol de Valois. Acest prinț fără țară, lucra cu ardoare la resuscitarea planurilor
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
care căuta să-și extindă pozițiile în regiunea Epirului și Albaniei, se alia cu albanezii catolici și intra în posesia orașului Dyrrachion. Dar campania contra Annei, despotul bizantofil al Epirului, nu avera nici un rezultat (1306). Era și mai pericuolos că Despotul Romaniei și Seniorul regatului Albaniei, cum se numea acum Pfilip de Tarent, era Carol de Valois. Acest prinț fără țară, lucra cu ardoare la resuscitarea planurilor de cucerire ale lui Carol de Anjou și tindea către coroana imperială a constantinopolului
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
el a fost obligat să se retragă în Asia Mică, pentru ca să înăbușe o serie de revolte izbucnite in teritoriile pe care le controla. El s-a reîntors în Tracia după ce i-a învins pe rebeli și s-a aliat cu despotul Serbiei Ștefan Lazarevici împotriva lui Mûsa. Armatele celor doi frați s-au ciocnit pe câmpia Chamurli (Samokov, Bulgaria), în apropierea frontierei sudice a Serbiei. Hassan, Hassan, aga ienicerilor lui Mehmed, a încercat să-și determine subordonații să-și trădeze comandantul
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
subliniind individualism și promovând gândirea științifică , scepticism și schimb intelectual. Scopul iluminismului era să reformeze societatea prin intermediul rațiunii ,prin idei științifice în contradicție cu tradiția și credința. S-a superstiției și intoleranței Bisericii Catolice . Unii filosofi iluminiști au colaborat cu despoți luminați , care erau conducători absoluți și au încercat să implementeze unele dintre noile idei guvernamentale în practică.Ideile iluminismului au avut un impact major pe termen lung cu privire la cultura și politica lumii occidentale . Iluminismul a fost declanșat în 1650-1700 , de către
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
romană Moesia. În antichitate, Dobrogea era cunoscută sub denumirea de Sciția Mică (Scythia Minor, denumire romană). Începând cu secolul XX, unii istorici au început, sub influența naționalismului romantic, să folosească și denumirea anacronică de Dacia Pontica. Numele actual vine de la despotul bulgar Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
logothetēs", o dregătorie ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
să fie uciși sau ferecați în lanțuri chiar și parlamentarii și solii lui Cantacuzino. În anul 1342, după asediul nereușit al Thessalonicului, Ioan VI a suferit câteva înfrângeri serioase și a plecat, cu rămășițele armatei sale, în Sebia, sub protecția despotului Ștefan Dușan. Amestecul în războiul civil bizantin răspundea perfect planurilor de expansiune ale regelui Serbiei și aristocrației sârbești. Regele și regina Serbiei primeau cu mari onoruri la Priștina pe împăratul latin rival (iulie 1342). Tratativele lui Cantacuzino cu Dușan și
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Philippopolis și Stanimachos, dar nu-și oferea concursul guvernării care consimțise la această enorme concesie. Momtchilo își întemeiase un principat în sudul Rhodopilor. De aici, acest aventurier îndrăzneț, căruia Cantacuzino îi acordase titlul de sebastocrator, iar împărăteasa Anna, cel de despot, jefuia toată regiunea până când Omur îl va zdrobi (1345). În ciuda faptului că o parte din forțele turcilor au fost atrase în războiul maritim, început atunci de papa Clement VI împotriva musulmanilor, la începutul verii anului 1345, guvernul Annei de Savoia
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
mai multe ori în decursul existenței. Componența etnică a populației a fost mixtă și a cuprins pe lângă români, bulgari și tătari (aceștia din urmă, sosiți în 1224) și greci, armeni sau genovezi (în porturi). În 1357, Dobrotici s-a declarat despot. În același an însă, a pierdut Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), care au fost recucerite de împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul. Dar doi ani mai târziu în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
Amedeus a cucerit unele cetăți din sud, Dobrotici a negociat pacea eliberându-l pe împărat și căsătorindu-și fiica cu Mihail, fiul acestuia. Dobrogea a intrat în 1391 sub stăpânirea Țării Românești (astfel că Mircea cel Bătrân se va declara despot al ""Țării lui Dobrotici"") și s-a menținut în cadrul acesteia până la cucerirea otomană din anii 1418-1422, când a intrat în componența eyaletului Özi (în care românii și bulgarii vor fi asupriți până în sec. XIX). Acesta a avut sediul la Silistra
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
la 1821, caracterizată printr-un interes scăzut și limitat al elitei conducătore, boierești și ecleziastice, de a dezvolta instituții de învățământ de calitate și durabile. Cu câteva excepții de marcă (cum au fost cazurile lui Vasile Lupu sau Iacob Heraclid Despotul) domnii Țărilor Române nu au acordat practic nicio atenție creării de școli și academii pentru educarea tineretului țării. În toată această perioadă, populația formațiunilor statale românești a fost practic analfabetă în cvasi-totalitatea ei. Începutul procesului de formare a statului român
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
ajutată de un fizic avantajos , se datora îmbinării trăirii interioare cu expresia și vorbirea scenică, studiului profund și scrupulos al textului. Manolescu a realizat o interpretare expresivă, sobră, convingătoare în rolurile variate din repertoriul clasic național și universal, dintre care: Despot, Ovidiu din piesele lui Vasile Alecsandri, Răzvan din „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Ion în „Năpasta” de Ion Luca Caragiale (în 1879 a jucat și în premiera comediei acestuia, „O noapte furtunoasă”), în „Don Carlos” de Friedrich Schiller, în
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
mongolilor. Baiazid, care se afla în centrul frontului, s-a trezit înconjurat de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind distruse în timpul luptei. Resturile armatei otomane a fost salvată de la o distrugere totală de atacul cavaleriei grele sârbe conduse de despotul Ștefan, care a reușit să spargă încercuirea Armata otomană, însetată și vlăguită, a fost practic zdrobită. Musa a fost luat prizonier, Mustafa a dispărut pe câmpul de luptă, iar Baiazid a reușit să fugă în regiunea muntoasă din apropiere, protejat
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
se referă la diferite regiuni și zone ale țării, însă cele mai multe privesc Moldova istorică și Basarabia, deosebit de importante fiind actele de cancelarie emise în vremea lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Chior, Petru Rareș, Despot Vodă, Petru Șchiopul, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Ștefan al II-lea Tomșa și a altor domni moldoveni, sau cele privind evenimente fundamentale privind istoria țării, cum ar fi Revoluția din 1848, pregătirea și înfăptuirea Unirii din 1859 și
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
numele Mircea cel Mare. În timpul lui , Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura pompoasă (care încludea și titlul de despot „al țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică. Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana și pe Mircea, cu doamna Calinichia. Asupra originii acesteia din urmă există mai multe păreri între istorici. Între principalele
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
pădurile basarabene (lăsând astfel lagunele în stăpânirea lui Mircea), în est Marea Neagră (până undeva în zona limanelor Sasic ori Șagani - Albei). În 1388, în timpul conflictului dintre armatele otomane ale lui Ali bei și cele creștine ale țarului Șișman și ale despotului Ivanco, Mircea trimite trupe muntene care ocupă unele cetăți dobrogene, însă acțiunea acestora este respinsă de către otomani. Însă, după plecarea oștii turcești, în anul următor, Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei. Mircea păstrează organizarea locală (dovada existenței
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
anul următor, Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei. Mircea păstrează organizarea locală (dovada existenței "chefaililor", funcționarii de tip balcanic) însă va face donații de pământ dobrogean boierilor săi și mănăstirilor. Sub stăpânirea voievodului muntean (intitulat în acte "despot al țării lui Dobrotici"), comerțul dobrogean va cunoaște prosperitatea economică, dovadă fiind numeroasele tezaure monetare aparținând lui Mircea ori lui Petru Mușat, găsite la Niculițel, Enisala și Ecrene. Deosebit de activitatea comercială efectuată pe mare, economia locală se baza pe bogăția
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
fiul Mihail. La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Pantalonii sunt strâmți, iar încălțămintea are vârful ascuțit. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui Neagoe Basarab, după vechiul model. Mircea capătă coroana mare din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cimier acvila cruciată. Câmpul plin al scutului este marcat deseori cu diverse sigle servind ca indicații de emisiune și de ateliere monetare. În cronica lui Ulrich von Richental (copia de la Aulendorf, din 1483) se află și o stemă atribuită „principelui Despot al Țării Românești”, care prezintă un scut de argint încărcat cu un leu negru încoronat, profilat spre dreapta. Tot în această copie (căci originalul s-a pierdut) se regăsește și stema voievodului Valahiei Mici (Olteniei) (ori a boierului Dobromir după
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
de Constantinopol pe de o parte și cu regii Ungariei, Andrei al II-lea (1205-1235) și Béla al IV-lea, pe de altă parte, l-a determinat pe Ioan Asan al II-lea să încheie, în 1235, o alianță cu despotul de Niceea, alianță condusă de Ioan al III-lea Doukas Vatatzes, împotriva Latinilor din Constantinopol și implicit împotriva autorității pontificale de la Roma. Despărțirea Țaratului Valaho-Bulgar de Biserica Romano-Catolică a însemnat o lovitură dată autorității spirituale a Romei în regiune. Cum
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]