1,067 matches
-
lipsă de tact din partea Scaunului papal. Creștinii eterodocși, mai ales cei de confesiune catolică, au fost în toate timpurile nu numai tolerați, ci chiar și îmbrățișați pe pământul românesc. Vechea episcopie a Milcovului o singură dată a fost amenințată, sub Despot Vodă Hercalidul, care nu era de legea țării (ci calvin), s-a bucurat însă totdauna de protecția Domnilor pământeni ai Moldovii. Tot astfel episcopia catolică din Târgoviște. De - asemenea guvernul imperial austriac, luând măsuri pe la începutul secolului trecut pentru strămutarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de judecător suprem. Nu e mare diferență, iar noi, ca să fim sinceri, avem și dezavantajul de a opera cu clonele propriilor noștri strămoși. Și mai e ceva, dacă lucrurile merg în felul ăsta, mi-e teamă, că Dumnezeul Oksanei sau despotul tău luminat n-o să mai aibă pe cine să conducă, zise Johansson privind spre Șestov. Planetele cad una după alta. Fu rândul Oksanei să râdă. - Știi bine că putem stopa procesul ăsta. Am fost de acord că înfrîngerea e inevitabilă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o strategie mediatică • Instrumentele universalității • Sfaturi publicitare • A transmite înseamnă a organiza: utilitatea interfețelor • O instituție exemplară • Biserica îl creează pe Dumnezeu Să vorbim la modul practic. Filosoful întreabă: care este forța spiritului? Teologul schimbă: care sînt efectele Duhului Sfînt? Despotul traduce: cîte divizii are papa? Transpunere civică a unei teme dragi etnologilor aceea a eficacității simbolice. Mediologul ar dori să o clarifice la rîndul lui, întrebîndu-se: în ce condiții acționează "spiritul"? Cu o condiție: să se înarmeze cu un instrument
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
convinse că articolele, cărțile, strigătele și manifestele au o valoare, nu s-ar putea explica nici cenzura, nici surîsurile, nici pîrjolurile, nici invitațiile la cină, omagii aduse de Prinți "puterii materiale a cuvintelor" (Edgar Poe). Trebuie să-i acuzăm pe despoți de idealism, pe cei care, luîndu-i pe făcătorii de idei drept potențiali incendiatori, îi plasează fie la Curte, fie în închisoare? Trei mii de ani de neliniște și de controale pentru nimic? E greu de crezut că Cetățile, Principii și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care le-au adus și interpretat. O civilizație se evaluează (spunea Lucien Herr) după gradul său de cosmopolitism. Dezrădăcinarea trezește rațiunea fiindcă provoacă la comparație, început promițător. Stalin și Mao lipsesc de la apelul exilului. La fel și Kim-Il-Sung. Autohtoni, autocrați. Despoții social-feudalismului au suflet sedentar. Stalin nu a ieșit (practic) niciodată din Rusia, nici Mao din China (decît pentru a se duce pînă la Moscova, unde se închidea în reședința sa ca să nu vadă nimic din lumea de afară). Ca o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
anulează în propria lui agitație, tărăboiul veștilor le amortizează impactul, cartea se îneacă în propriul ei deznodămînt, așa cum o atestă insensibilitatea în creștere față de ropotele de mitralieră cu care este atacat publicul occidental. Numai semnalul de alarmă tras de către un despot oriental în fața unei cărți blasfematoare, publicată în Occident și care-l privește, a unei emisiuni scandaloase, a unei publicații care atentează la demnitatea poporului x sau y, mai aprinde din cînd în cînd scînteile stinse ale scandalului. Sînt acolo tulburări
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
partide, state din meditațiile lor... Sau din alocuțiunile lor. Căci, în secolul nostru, zăcămintele de limbaj convingător au migrat spre sud, la cei sărmani, la țărani. Mao, Stalin, Enver Hodja își pregătesc dinainte discursul pe care-l vor ține: acești despoți semiasiatici mai fac, prin asta, figură de occidentali, aberante vlăstare ale Literei și ale Epocii Luminilor. Gandhi, ca și pandit81-ul Nehru, Nasser, Peron, Sukarno, Castro, Khomeyni, Kadhafi nu fac parte din aceeași familie: ei se exprimă oral. Acești mari semănători
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vedere că fiecare autor vede în tiranie negarea anumitor valori, pentru fiecare dintre ei fundamentale, valorizarea unora în detrimentul altora duce la un subiectivism, care oferă explicația acestui vocabular variat în folosirea sinonimelor cuvântului „tiranie”: de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de un despot”; cf. Georges Habra, Iubirea și senzualitatea, Ed. Amarcord, Timișoara, 1994, pp. 78, 80. Și cum altfel, apoi este citat Platon (urmat de Ioan Hrisostom). Cf. Banchetul, 216e. Cf. ibidem, 217a-219e. Cf. ibidem, 217a, trad. Petru Creția. Un text din Sollers
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
neîntrerupt din 1866 până în prezent. Încercări de a înființa în Țările Române „academii” sub forma unor societăți care să grupeze învățați în litere și științe sau ca înalte instituții de învățământ superior au existat încă din secolul al XVI-lea. Despot Vodă (1561-1563), în Moldova, a plănuit cel dintâi să creeze, cu ajutorul unor învățați aduși din Grecia, Germania și Franța, un colegiu înalt de rang academic la Cotnari (Schola latina), precum și o „academie” la Suceava, proiecte nefinalizate însă. Ideea înființării unei
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
imposibilității de a concepe o societate organizată mai mult sau mai puțin stabil fără o elită conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există o clasă guvernantă, chiar și acolo unde avem de-a face cu un despot; dar formele sub care apare aceasta sunt diferite. În guvernările absolutiste în scenă apare numai suveranul; în guvernările democratice apare parlamentul. Dar cei care joacă un rol important în guvernarea efectivă se află în culise (Pareto, 1916, § 2253). Continuarea argumentației
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Piso despre acest subiect într-o lucrare pe care o scrie în versuri. în mod clasic, în epicurism, textul recuză atât democrația, cât și tirania: nici puterea majorității inculte, nici cea a autocratului. înțelepciunea întoarce spatele atât maselor, cât și despoților. Soluția, măsura intermediară, se află în monarhie - puterea unui singur om, care pare mai ușor de făcut mai bun cu ajutorul filosofiei. Astfel, citindu-l pe Homer și reflectând la ceea ce-l poate defini pe cel mai bun cârmuitor, Philodemos schițează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideile mele sunt confuze. Apoi îmi atribuie o serie de contradicții confuze, născute însă din capul lui. De exemplu: întâi afirmă că „am evitat... raționamentele lombrosiene cu privire la relația dintre dimensiunile craniului și activitatea politică”, apoi spune că, după părerea mea, „despoții creștin-democrați nu seamănă cu tovarășii lui Mussolini, ci de-a dreptul cu cei ai lui Hitler”. Deci, dacă mai întâi evit o analiză fizionomică, iar apoi folosesc o comparație fizionomică, mă contrazic. Realitatea este următoarea: pentru mine, e important limbajul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dintre ele este ordonarea administrativă a naturii și a societății, adică tocmai simplificările și transformările descrise mai sus. Singure, acestea sunt doar unelte ale statului modern, la fel de importante pentru menținerea bunăstării și libertății noastre ca și pentru planurile unui eventual despot. Ele stau la baza conceptului de cetățenie și a asigurării protecției sociale, dar pot fi și un instrument al politicii de asimilare a minorităților nedorite. Cel de-al doilea element este ceea ce eu numesc ideologia modernismului extrem. Cel mai bine
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
realizare de sine stătătoare. Trebuia Îndeplinit dintr-o mișcare, fixat și „Înghețat” pentru vecie, ca și cum ar fi fost munca de-o clipită a unor spirite din O mie și una de nopți. Un asemenea plan are nevoie de un arhitect despot, care să slujească unui monarh absolut și care să trăiască suficient de mult pentru a-și vedea viziunile Împlinite. A schimba acest tip de plan, a introduce elemente noi, dintr-un alt stil, Înseamnă a-i altera Însăși esența estetică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
interesează aici, ci acel gen de autoritate implacabilă pe care Le Corbusier se simte Îndreptățit să și-o aroge În numele adevărurilor științifice universale. Credința sa extrem-modernistă nu este exprimată nicăieri atât de ferm - sau de amenințător - ca În următorul fragment: „Despotul nu este un om. Este Planul. Este planul corect, realist și exact, cel care va da soluția o dată ce problema a fost expusă clar, În Întregime și În indispensabila sa armonie. Acest plan a fost elaborat departe de agitația din biroul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unui ingenios sistem de concepte, mai prețios pentru minte decât pentru viața Însăși. Prima funcționează folosind și «materialele celorlalțiș, dându-le poate o orientare, dar recunoscându-le În primul rând existența și Înțelegându-le scopul. Cea de-a doua, caracteristică despotului baroc, insistă asupra legii, ordinii și societății acestuia și este impusă de o singură autoritate competentă, ce acționează sub comanda tiranului” (The City in History: Its Origins, Its Transformations, and Its Prosects, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1961, p. 394). Preferința
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
petrecute între 1834 și 1835 în Țările Române. Privirea scrutează mai întotdeauna relieful uman, ca în Dincolo de zbuciumul veacului (1939), unde autorul selectează din învolburatul Ev Mediu românesc destine grandioase și tragice, așa cum îl reînviase și pe cel al lui Despot (Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
Petrovski, Cheia vieții, București, 1989 (în colaborare cu Carolina Ilica); Falanga. Lirică macedoneană, pref. trad., Chișinău, 1990 (în colaborare cu Carolina Ilica); ed. Chișinău, 1993; Rade Silian, Zidirea umbrei, București, 1992; Dina Cuvata, Sfânta speranță, București, 1992; Sande Stoicevski, Poezia Despot, București, 1992; Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1993; Eftim Kletnikov, Poezii, București, 1993; Miloș Lindro, Poezii, București, 1993; Vesna Ațevska, Caussa Sum, București, 1993; Esad Bayram, Divan, București, 1993; Justo Jorge Padron, Cercurile infernului, București, 1995; Antologia poeziei chineze
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
1941]; Studii de istorie literară, pref. Mihai Gafița, București, 1970. Ediții: Nicolae Bălcescu, Manualul bunului român, introd. edit., București, 1903, Mișcarea românilor din Ardeal la 1848 și Puterea armată și arta militară la români, pref. edit., București, 1920; V. Alecsandri, Despot Vodă, București, 1908, Scrisori către Ion Ghica, București, 1911; Mihail Kogălniceanu, Acte, scrieri din tinerețe, București, 1908, Autobiografie, București, 1908, Scrisori (1834-1849), pref. edit., București, 1913; C. Negruzzi, Poezii, București, 1908, Nuvele, București, 1918; Alecu Russo, Scrieri, pref. edit., București
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
îngroparea aici a Mariei, doamna lui Radu cel Frumos, a lui Paisie cel Scurt, a duhovnicului Bolsun Andonie și a lui Bogdan III. Sub semnul informațiilor inedite stau urcarea în scaunul mitropoliei a lui Teoctist în vremea lui Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, precum și ajutorul dat de Radu cel Mare, voievodul Țării Românești, lui Ștefan în bătălia din Codrii Cosminului. Și sbornicul de la Sankt Petersburg, din care face parte Letopisețul de la Putna, mai conține letopisețul lui Macarie și pe cel al lui
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
moldoveancă, să-și omoare bărbatul)”; „până l-au băgat în Ciceu, cetatea lui [a lui Petru Rareș], unde era doamnă-sa Elena, cu fiii lui, Iliaș și Ștefan, și fiică-sa Ruxanda...”; „Și doamnă-sa Elena, fiind sârbă, fată dă despot sârbesc, cu mâna ei au scris carte la împăratul Suliiman, în umilință rugându-se să-l erte...”; „și prinzând pre Joldea, i-au tăiat nasul și l-au călugărit și au luat Alexandru [Lăpușneanu] pe Ruxanda”; „și au rămas doamnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bălenilor: „întru aceste vremi și muma lui Bogdan vodă, doamna lui Ștefan vodă, fata Radului vodă [Maria Voichiță], din țara Românească, dentru această lume s-au petrecut”; „carele [cneazul Vasili Ivanovici] au fost născut din greacă, anume Sofiea, fata Tomii Paliologul, despotul de la Moreea...”; „că feciorii lui Neagoe vodă [Basarab], Theodosie și altul, au fost mici, rămași cu muma lor Dospina”; „am eșit unul de au mărturisit că au auzit den gura mitropolitului ce să pristavise mai nainte, că Petru Majariul [Rareș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sultana”7) și prepară, pentru vremea veche, „căsătoria împărătească” (N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlăstarul Craioveștilor, unul dintre „marii bastarzi” ai veacului al XVI-lea8, s-a însurat cu Milița, descendentă a neamului sârbesc al Brancovicilor, o Despină („fiică de despot”) prin urmare, care își va da fetele, Stana și Ruxandra, după Domni ai Moldovei și ai țării Românești. Tot cu o sârboaică, Elena-Ecaterina, fiică și ea de despot (tatăl ei era Iovan Brancovici) și nepoată a Miliței, s-a însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Milița, descendentă a neamului sârbesc al Brancovicilor, o Despină („fiică de despot”) prin urmare, care își va da fetele, Stana și Ruxandra, după Domni ai Moldovei și ai țării Românești. Tot cu o sârboaică, Elena-Ecaterina, fiică și ea de despot (tatăl ei era Iovan Brancovici) și nepoată a Miliței, s-a însurat și Petru Rareș (el mai fusese căsătorit o dată cu o anume Maria) și din această însoțire se vor naște viitorii Domni (Iliaș, ilustru mai ales ca renegat, și Ștefan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]