565 matches
-
lucreze pe baza acestor grupuri, mai degrabă decât pe distrugerea lor. Bolșevicii au decis totuși de la început că nu este loc nici măcar pentru forme modificate ale oricărui grup comunitatea sătească, ghildă sau cooperativă care a fost format în perioada feudalismului despotic. Însă nu toți radicalii europeni urmau viziunea marxistă asupra caracterului caduc al instituțiilor locale și de rudenie. 4. "Calea" americană În prezent, în gândirea politică americană, comunitatea implică trei tipuri: 1) comunitățile de idei; 2) comunitățile de criză de exemplu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și până moare, cuvintele: ado bani! cu felurimi de mijloace prefăcute, în auzire numai drepte" (Golescu, 1963: 50). Altfel spus, impozite aberante, plătite doar de cei săraci, nedreptate, împilare, lipsă de cultură și educație. Toate acestea pe fondul unei conduceri despotice, lipsită complet de grija pentru cei conduși, tratați mai rău decât erau tratate animalele în alte țări. Golescu simțea aceasta ca pe cea mai cumplită dovadă a înapoierii noastre. Aceasta în timp ce în alte părți vedea cum prima grijă a conducătorilor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
necesare pentru lărgirea orizontului: filosofie, sociologia și psihologia muncii, științe politice ș.a.). Iar programele să prevadă și lecții speciale în vederea cultivării ingeniozității. d. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relația sa cu elevii. Nu este deloc indicată poziția sa autoritară, oarecum despotică. Ea creează blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constrângere, pe frică, ci pe competența sa profesională, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
egalitatea extrem) este asociat) cu instabilitatea. Pentru a desprinde o analogie intern): acolo unde individualismul este extrem, unde societatea este atomist), și unde organizațiile secundare lipsesc, guvern)mintele tind fie s) eșueze în anarhii, fie s) devin) extrem de centralizate și despotice. În condiții de extrem) egalitate, perspectiva de a oscila între cei doi poli a fost bine descris) de c)tre Tocqueville și ilustrat) de Hobbes, în timp ce evitarea ei a fost urm)riț) cu bun) credinț) de autorii care au alc
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
contrariam opinionem valere quia ita populus censet: duorum vota et calculor uni praevalere. În 1673, Clerul s-a declarat încă o dată de acord cu această bună sentință; dar în 1682 și-a contrazis Părinții. Clerul numit regal sub un rege despotic precum Luis al XIV-lea a devenit conducător; atunci galicanismul a îmbrăcat toate formele cele mai reglementare și a triumfat. Dar unde a condus această conjurație a puterii supreme și a poporului împotriva Statului și a Bisericii? A dus regele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
reușit. Artistul „eșuat“ e satisfăcut dacă poate să-i domine, să-i controleze și chiar să-i tiranizeze pe studenți. Un „profesor“ de acest fel poate distruge de la Început creativitatea oricărui tânăr, arătându-se În mod inutil rigid, insensibil și despotic. O relație justă Între profesor și student e asemănătoare cu aceea dintre un părinte și copilul său. Când un părinte Își iubește copilul, Îl observă atent, Îl studiază ca să-l Înțeleagă așa cum e, ca În cele din urmă să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
organizare, pentru același tip de organizare politică a unei colectivități umane. Statul antic se caracteriza prin confuzia între monarhul ereditar și prerogativele sale de conducere pe care le deținea ca bunuri personale, prin centralizarea excesivă a puterii și prin metode despotice de guvernare. Statul grec antic și Imperiul Roman de Apus au dispărut. Statul roman a decăzut în secolul al V-lea sub presiunea atacurilor succesive ale unor puternice popoare migratoare foarte bine organizate din punct de vedere militar, dar inferioare
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
i se aducă pe tavă un apéro, aici pe biuroul pe care eu scriu acum. A!, copii, copii, ce grea și sălbatică e depărtarea și despărțirea. Fără să vreau mă tânguiesc, dar, credeți-mă, nu e nici egoism, nici dorința despotică de a-mi continua viața, tangibil, văzând trăind pe Monica, ci o boală adâncă cu rădăcini dureroase în mine: dorința inassouvie să te văd, să te aud; mi e groază uneori că nu pot realiza imediat dulcele tău chip, atât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mihai Viteazul care a „Îndrăznit” această unire pentru câteva luni. Și nu numai procentul majoritar demografic românesc ce a atârnat În 1918 la Trianon când harta Europei de mijloc și răsăritene a fost „re-desenată”, născându-se din franjurile uriașului și despoticului imperiu habsburgic cele trei noi țări, națiuni: Cehoslovacia, Iugoslavia și România! Dar... șocul acestei visate și nesperate - atît de curând! - „mari uniri” când numai cu un an sau doi Înainte România, cu regele și guvernul refugiate la Iași și ocupată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
principatele muntean și moldovean. Uneori puterea acelor vremuri a recurs la persecuții împotriva ortodocșilor din Transilvania care frizează teroarea, numai pentru a-i determina pe românii din aceeastă parte a imperiului să treacă la catolicism. O pagină sângeroasă a modului despotic în care sau purtat autoritățile o scrie generalul Bukow care în anul 1761 incendiază, bombardează cu tunurile și distruge până în temelii aproape toată salba de mânăstiri și schituri de rit ortodox din țara Oltului, între care și mânăstirea de aci
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
au doar o valoare instrumentală. Oamenii, susțin ecologiștii, sunt o parte a naturii. Atitudinea de simplă folosire și stăpânire a naturii este produsul combinației între antropocentrismxe "„antropocentrism" și modernizarexe "„modernizare". Comportamentul uman, în aceste condiții, a fost unul hegemonic și despotic, de stăpâni absoluți ai tuturor celorlalte specii și ai resurselor naturale. Ca rezultat al aplicării științei moderne sub auspicii antropocentrice, oamenii au creat un univers artificial în care văd naturaxe "„natură" ca pe o simplă resursă de care pot profita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
perioadei de 106 ani de stăpânire țaristă este, de fapt, un omagiu adus de membrii asociației noastre în memoria celor care au fost supuși la încercări abuzive și umilitoare de către acea stăpânire din dorința lor nu doar de a domina despotic provincia, dar și de a suprima specificul românesc din Basarabia. Masele largi ale populației, care a constituit esența societății basarabene în tot acest timp au rămas fidele sie însăși, prin păstrarea particularităților etnografice, dragostea de limba maternă și o puternică
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
iar femeile înregimentate în organisme ale dictaturii și subordonate scopurilor statului fascist 2. Pe de altă parte, dictatura sovietelor, care a acordat, teoretic, cele mai largi drepturi civile și politice femeilor, s-a dovedit în realitate a fi un sistem despotic, de înrobire a lor în statul totalitar, incapabil să le asigure un nivel minim de subzistență. În acest context internațional, în anii care au urmat crizei economice din 1929-1933, s-a accentuat procesul de pulverizare a forțelor politice ale țării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
toate celelalte luate împreună. (John Stuart Mill, 1994, p. 136) Nimeni nu trebuie să aibă libertatea de a face ce-i place, atunci când acționează în numele altcuiva, sub motivația că treburile celuilalt sunt propriile sale treburi. Aici, Mill remarcă tocmai puterea despotică a soților asupra soțiilor. Familia este un cadru prin care se instituie dominația unor oameni asupra altora, pe considerentul că interesul este comun. Pe de altă parte, relațiile de familie sunt recunoscute ca fiind deosebit de importante pentru realizarea unei stări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tradiție a Iluminismului european. Ce se ascunde în spatele acestui fenomen? O veche strategie de a demonstra inferioritatea Celuilalt, determinarea lui istorică, genetică și culturală (ne-apusean, irațional, neajutorat, incapabil să se auto-con-ducă, lipsit de o cultură autentică, războinic, cu tendințe despotice înscrise în genele sale etc.) pentru a justifica necesitatea intervenției civilizatoare sau indiferența totală pentru o cauză pierdută. În concepția lui Benedict Anderson, începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, instituțiile puterii care au reconfigurat geografia ierarhizărilor culturale, au fost
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
sistemului comunist, România anilor '80 poate fi caracterizată mai degrabă ca stat neostalinist, în sistemul politic global s-a apreciat că avea multe caracteristici ale statelor neo-patrimo-niale"307. Ipostazele extreme ale statelor neo-patrimoniale sunt denumite "sultanate" de către analiști ai statelor despotice 308. Sultanatele constau în regimuri intens personalizate, impuse în state insuficient modernizate și "caracterizate prin menținerea unei persoane la putere și a autorității statului prin intermediul unei extinse rețele conduse personal și nu prin ideologie sau legi personale"309. Autorii consultați
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
-l asemui pe Ceaușescu modelului neo-patrimonial, Siani-Davies îi citează pe Kenneth Jowitt, Ronald Linden și Mary Ellen Fischer 310. H. E. Chehabi și Juan J. Linz consideră însă că regimul lui Ceaușescu a fost "sultanistic". Deși aceste definiții ale modelului despotic premodern, de tip oriental, au unele caracteristici comune cu regimul dictatorial al lui Ceaușescu, totuși, sunt ne-cesare nuanțări legate de contextele istorice și politice diferite, nu atât influența despotismului oriental fiind la baza instaurării regimului totalitar în Europa de Est, deci și
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
regimul dictatorial al lui Ceaușescu, totuși, sunt ne-cesare nuanțări legate de contextele istorice și politice diferite, nu atât influența despotismului oriental fiind la baza instaurării regimului totalitar în Europa de Est, deci și în România, ci "modelul țarist" impus prin intermediul unui model despotic cu altă față, cel al stalinismului. Revenind la reprezentările britanice despre România stalinistă și neostalinistă, nu insist asupra unor detalii din epoca stalinistă, ca de pildă descrierea condițiilor materiale excepționale ale scriitorilor la Lindsay, dându-l ca exemplu pe Zaharia
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
de a figura în fruntea dicționarului giruetelor. În prezent se agățase de norocul ce-i surîdea profesorului Iorga, dar personalitatea acestuia, făcută din mari calități și din formația sa de universitar, dar alterată de accese de vanitate bolnăvicioase și ieșiri despotice, se izbea de tendințele dominatoare ale ministrului său de finanțe care obținuse interimatul la Interne și tindea să le întindă și la celelalte ministere spre a le impune vederile sale și legea sa. Duelul său cu Primul-ministru urma să coste
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
redactorilor ziarului lui Panu.Conservatorii încep să-și dea repede sufletul pe față. Oameni cari au tunat ani de zile în contra despotismului lui Ion Brătianu, nici n-au ajuns decât cu un picior la putere și încep să ceară măsuri despotice împotriva adversarilor. Astfel, l’Indépendance Roumaine publică în nr. său de la 15 aprilie: „D-l prefect de poliție știe ce s-a petrecut astă-noapte la d. Ion Brătianu? Ni se semnalează că toată noaptea a fost o neîncetată intrare și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ideile reformatoare ale absolutismului luminat, ce purtau numele de iosefinism în Monarhia de Habsburg. Calea reformismului austriac, "revoluționară" la acea vreme, i-a părut potrivită aspirațiilor sale iluministe, precum și temperamentului său dinamic. La acea dată, față de regimul corupt, înapoiat și despotic, pe care Poarta otomană îl exercita prin intermediul domnilor fanarioți, în Principatele Române, în încorporarea Bucovinei în "luminatul" Imperiul habsburgic, aflat în plin proces de modernizare, Balș vedea posibilitatea realizării mai lesnicioase a pasului necesar pe calea progresului și civilizației pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Iosif al II-lea. Modul său de a conduce provincia a dat naștere unor puternice nemulțumiri și reclamații, mai ales din partea reprezentanților stării nobiliare, care acuzau faptul că șeful Administrației Bucovinei oprimă nobilimea și guvernează în spirit arbitrar și despotic, aidoma domnilor fanarioți din Moldova 216. Totodată, nobilimea funciară bucovineană reclama eforturile lui Balș în favoarea ridicării condiției țăranului și intransigența sa împotriva sporirii numărului de zile de clacă datorate de podani stăpânilor de pământ 217. În condițiile în care căpitanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Încă din faza II, gânditorii critici au avansat ideea potrivit căreia consumul spectacular trebuie înțeles ca o „organizare sistematică a precarității facultății de a întâlni pe cineva”, ca o „comunicare fără răspuns” care dă naștere unui „autism generalizat”21. Ordinea despotică a consumului nu-i alta decât cea care instituie unilateralitatea comunicării, o relație socială abstractă care interzice orice formă de reciprocitate între ființe: astfel, televiziunea este „certitudinea că oamenii nu-și mai vorbesc, că ei sunt definitiv izolați în fața unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu face decât să se alinieze la ideologia triumfătoare a drepturilor omului, a moralității minimale ori a ecologiei? Controlul brandingului asupra culturii? Suntem departe de asta, publicitatea nu exaltă decât ceea ce e acceptat prin consens 23. Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nu sunt chiar atât de sigur. Suntem îndreptățiți să asimilăm valul uriaș al idealului de împlinire cu o patologie modernă, cu „pervertirea celei mai frumoase idei din câte există”9? Suntem, într-adevăr, martorii înlocuirii dreptului democratic cu o constrângere „despotică”? Adevărul este că avem de-a face nu atât cu un „mecanism pervers”, cât cu o dinamică implacabilă bazată tocmai pe dezvoltarea dominației individului și a pieței. Când individul e statuat ca valoare primă, fericirea se impune dintr-odată ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]