14,288 matches
-
mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
acestei cărți vine, cred, din importanța, din greutatea cu care se înfăptuiesc gesturile, treburile cele mai simple, mai banale. Din minuțiozitatea profundă, ceremonioasă, a (de exemplu) culegerii perelor. , ca fiece pară pe care, c-o grijă infinită, domnul director, o desprinde fericit de pe crenguța ei. El va muri... „Să caute ea în dulapul unde îmi țin lucrurile de școală, trebuie să fie acolo niște hîrtie albastră de îmbrăcat caietele”. Și iar mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne prăbușim... ca o transă înlesnind justificările noastre să se desprindă fără efort la orice înfremătare a îndoielii... o fi una să te îndoiești de divin și cu totul altceva să te îndoiești de tine?... această luciditate al cărei teritoriu e însuși perisabilul încît, de nu te vei îndura să apleci
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
din orice ar întreprinde... o lume, căreia i-am ucis sunetul genuin... unde om și dumnezeu pășesc pe culoare paralele...” - zăceam lîngă el, toropit de curgerea apei... și oricît de fragile mi se păreau vorbele, o vrajă, ce parcă se desprindea din ființa lui contopită cu podul și undele lovea departe în mine năruind surmenări iscate de netrăire... parcă primenind... „...cum îndelungă vreme, nu m-a părăsit imaginea unui tablou al unuia de-al vostru, obsedîndu-mă pînă în vis... în ultima
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
majoritatea comentatorilor, el socotește Amândoi, drept unul dintre cele mai subtile romane prin caracterul său detectiv, dar și prin satirizarea acestei formule. Ne amintim cu ce admirabil simț al plasticității l-a caracterizat pe josnicul parvenit Pirgu. Acele considerații păreau desprinse dintr-un context mai larg și acesta îl reprezintă chiar cronica despre Craii de Curtea-Veche. Mateiu Caragiale i se înfățișează lui Vladimir Streinu, “ca cel mai bizar scriitor român”, individualizându-se prin “imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
închisă buzele strânse. Mereu aceeași vedere. Spirală Dincolo de Gară începe vidul locul unde toate trenurile sunt trase în jos de o forță obscură așa cum și tu tragi după tine toate-zilele-toate nopțile- toate diminețile. Acolo câini de oțel își dispută oase desprinse din scheletul verii, copiii rostogolesc cercuri de fum cărămizi de la facerea lumii. Trec câteva minute apocaliptice saturate de extaz și posomorâtă grație; Apoi ani la rând nu moare nimeni de dorul nostru până-ntr-o seară când sus, în Crucea
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
unui lampadar din acelea sacrificîndu-se mereu pentru întîlnirile altora, asta însemna că după ce i-aș fi văzut umbra, ar fi apărut și el într-un tîrziu, venisem liniștit, forfecarea sacadată a picioarelor reușise, nu-mi dau seama cum, să se desprindă de corp și să mă poarte pînă acolo. tocmai cînd priveam uimit cum strada, înclinată (sub greutatea luminii ?) alunga din gîndul meu, rînd pe rînd, orice explicație aș fi încercat să găsesc faptului că toate rămîn nemișcate, la locul lor
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră de umor. Da, tu ești, îi răspund cu aceeași, simetrică, lipsă de umor. Vernisaj, 1995, cu ale mele Uși ieșene celebre. Din asistență se desprinde necunoscutul care e nelipsit din mai toate pozele vernisajelor. Ar fi, cică, unul din foștii lectori de la Școala de partid de pe fosta Karl Marx, azi Lascăr Catargi. Mi se-apropie de ureche și-mi susură prin galbena-i placă dentară
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui. Prea am luat-o pe coarda reveriei! Realitatea e că din dintele din față, și-așa rupt, mi s-a mai desprins ieri o bucată. Rînjesc oribil în oglindă, aproape satisfăcut de cît de hîd arăt! * Există și o constipație a sufletului, cînd nu mai poți plînge. Lacrima scremută, întărită ca o căcărează, taie cu muchiile ei fine carnea, îți însîngerează scîrbos
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
antitetică: prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea sa străbună Iudita, Rașelica nu-și pierduse firea, își desprinsese părul din mâinile calde încă ale mortului, se îmbrăcase cu îngrijire și netulburată se dusese la comisarul de poliție să ceară să ia măsuri pentru ridicarea leșului"8, dar din punctul nostru de vedere comparația cu figura Iuditei, în contrast cu cea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
alta călcînd cu singurătatea/ pe dragoste pururea grec - și în uitare/ pururea tînăr cu vinul - cu zeul/ în limbile flăcării împreună cu vinul/ pentru împreunările trecătoare/ cu zeul străin. cîntîndu-te, pe tine, eurydike... cîntare-a cîntărilor/ în cuvinte din împreunare s-au desprins frumusețea și vlaga în tăcere trupul împreunării s-a făcut an. eurydike, pierdută deodată și moartă cu mult înainte - cîntec cu cîntec cuvînt împreună - împreună cu vîntul inimă-albastră - pe inima goală am cîntat, eurydike frumusețea și vlaga... prea omenește/ prea pieritoarele
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
cearșaful de plajă băteam cale lungă până la golfuleț unde îmi găseam un loc, mă dezbrăcam gol pușcă și intram cu delicii în marea lustrală, deja călduță. Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de căldura moleșitoare a amiezii, mă răsturnam ori pe burtă ori pe o rână, privindu-le cu luare aminte
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
asupra grupului de tineri poeți din jurul revistei Insula: În concepția mea scria Busuioceanu poezia, într-un înțeles modern, nu este pur și simplu literatură, ci cunoaștere. Orice activitate a spiritului de natură creatoare se caracterizează prin efortul de a se desprinde de realitatea imediată și de tirania logicii raționale, pentru a dobândi libertatea revelatoare a irealului, a iraționalului sau, dacă vreți, a acelei prezențe abstracte și ascunse pe care o presimțim, dar care rămâne inaccesibilă cunoașterii logice, raționale. Rațiunea poetică are
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
poem strâns și rece ca un pumn de oțel și fiindcă eu respir de acum pentru doi fiecare gură de aer îmi arde plămânii iar viața mi-o scuipă în subsoluri mustind de alcool astfel sub o lună cât craniul desprins de corp al unei maimuțe în mine se strâng nebuni și copii ca într-un clopot de sticlă prin care moartea privește - întotdeauna altfel decât cum se obișnuiește să vezi - un tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
lui, era considerat ca fiind unul dintre cei mai mari actori ai lumii. I-am cunoscut, apoi, pe actorii germani, de asemenea de renume mondial, Paul Wegener și Alexander Moisi - am fost foarte bun prieten cu amîndoi. D. T.: - Puteți desprinde din acest bogat evantai al aducerilor-aminte vreo amintire la care să țineți în mod deosebit și pe care - să zicem - s-o purtați ca pe un talisman? V. E.: - Actorul Moisi căzuse prizonier la francezi. Prin intervențiile mele a fost
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul străzii pînă cînd fetița se apropia și niciodată n-am să știu cum reușea să o desprindă de acolo iar misterul și melancolia ce odată demult fuseseră închise după fațadele acelei străzi se răspîndiseră ca puful de păpădie și umpluseră o viata întreagă o viață care acum o pornise la vale înghițind mereu alte străzi alte și
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
argumentează cu volumul lor ";À tue tête"; Jean-Jacques Nattiez susține că nu, și argumentează cu lucrările (devenite clasice) pe care le-a realizat în cursul ultimilor 40 de ani, ba chiar cu o tentativă de a consemna concret ";modele" muzicale desprinse din piesele volumului oponenților săi. - În al treilea rând volumul captivează prin compoziția sa neobișnuită. O jumătate din el e ";pură" literatură - iată și motivul pentru care prezentarea sa își găsește locul în paginile acestei reviste. Mai exact: fiecare capitol
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Marin, în ciuda diferenței de vîrstă care ne despărțea, îmi era foarte aproape și îmi aducea poezie. Mă amuza uneori că se conforma atît de tipic clișeului romantic, desuet, al poetului: aeriană, imagine clasică al acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească; inocentă, de o inocență și o puritate ce frizau, uneori, naivitatea. Și dăruită, o dăruire totală, caldă și tandră, în tot ce făcea, în poezia ei - marea ei poezie despre care nu vorbea
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
poetică a romanului, o poetică axată pe conceptul de umbră: "Dar umbrele?", scrie el într-un pasaj crucial al cărții, " Nu cele care întovărășesc niște contururi, și pe care nimeni nu le bagă în seamă, ci acelea care s-au desprins de niște ființe vii și nu pot căpăta contur. ... A scoate pe om din starea de umbră înseamnă de cele mai multe ori a-i răpi din farmec..." Și chiar, pînă la urmă, a-i răpi din "realitate", din acea "realitate" imponderabilă
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
se pare d-tale că te faci mai catolic decît Papa? Timpul de după Caragiale Întrebarea cu care încheiam recenzia de mai înainte era, firește, din Caragiale. I-o pune Tipătescu, supărat, lui Farfuridi. Dar nu din O scrisoare pierdută am desprins-o, ci dintr-un calendar Caragiale pe care o să vi-l prezint acum. Nu vă așteptați la un calendar de festivități dedicate scriitorului. Ideea a fost tocmai opusul unui astfel de gest și cei trei autori ai lui, Călin-Andrei Mihăilescu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de care - cu voie sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în afară de inversiunea între dreapta și stînga. Oglindirea dublează și stă la baza paradoxurilor legate de motivul fantastic al dublului, care poate fi imaginat (obsesiv, anxios) ca devenind independent și intrînd într-o relație competitivă cu originalul din care s-a desprins. Acest mister al oglinzii se regăsește în artă, în pictură (referințele picturale sunt abundente în Remember) unde imaginea reflectată durează după ce realitatea care a prilejuit-o a dispărut de mult. Un portret este o potențială stafie. (Fotografia și moartea e
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
își întrebă vecinul dacă din stînga lui nu venea vreun ordin. Acesta își holbă ochii de o mirare fără margini și porni automat în direcția indicată. Repede și Ilie ghici răspunsul după mișcarea lividă a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe nici el prea bine ce urmărește, se ridică în picioare și vru să apuce încotrova. Se petrecu atunci un lucru ciudat. Fricosul se agăță de el cu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
recunoscut. Profit de ocazie și îmi iau tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate, așteptând să se care un grup de cheflii. Ora 6.00: Ajung acasă, cu genunchii juliți, hainele pline de noroi și mustața desprinsă pe jumătate, cu doar câteva minute înainte să se pornească spre serviciu vecinii mai matinali. Înainte să mă bag în pat, îmi pun lentile de contact albastre și gene false. Ca să nu se ducă naibii, în timp ce dorm, tot secretul pentru
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
adevarat protestatarii. Ghyka, Schaumburg-Lippe, Oișteanu, Ghinea, anticapitaliști cu toții și hipsteri pe deasupra... Te umflă râsul. Vlad Mixich, unul dintre jurnaliștii care insistă se se documenteze înainte de a scrie, a creionat mai multe portrete ale celor ieșiți în stradă, din care se desprind atât coloratura pestrița a mișcării, cât și trăsăturile comune: protestatarii, zice Mixich, sunt “tineri din aia pe care i-ai lua imediat cu autostopul”. Așa mi se par și mie. Dacă vrei să te convingi, vino duminică seară la marș
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]