596 matches
-
părinților, iar El m-a purtat aproape pe brațe, deși nu mi-au fost străine nici 199 oboseala, foamea, setea, căldura dogorâtoare, momentele de solitudine dureroasă, ispitele, tentațiile. Experiența mea ca om, ca simplu om, confruntarea cu umanitatea mea, nudă, despuiată de orice mască sau artificiu, m-a apropiat mai mult de mine, creatură simplă, umilă, fragilă, și totuși puternică datorită inteligenței și voinței cu care Dumnezeu m-a înzestrat, dar mai mult încă datorită harului de sus. Sunt convins că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai există, sunteți condamnați... La moarte sau la captivitate... De multe ori însă moartea este preferabilă captivității... Colonelul s-a oprit din nou din vorbire. A privit lung la fiecare. Părea că îi drămăluiește. De fapt asta și făcea. Îi despuia de toate ale lor. Din lunga lui experiență știa să-și aprecieze subordonații după felul cum priveau și cum își țineau pușca... Acum - nu avea îndoieli - toți cei din front erau capabili să înfrunte dușmanul... Când a ajuns la Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
civile. Dezgustat de lăcomia lor, Bibescu însuși a cerut a se comunica guvernului condițiile arendării, pentru a le uniformiza la toate mănăstirile, dar și pentru a pune capăt <jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falsul nume de egumeni, și despoaie fără teamă și fără mustrare de cuget, mănăstirile, precum și pe țărani, locuitorii lor care cu toate acestea nu le sânt robi>. De-a lungul anilor se statornicise obiceiul ca domnii și boierii avuți să facă danii mănăstirilor, nu numai în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
râme. Doamnelor, domnilor, și frați țărani fermieri! Mă întreb și vă întreb: Cine are interesul să deposedeze poporul acesta de însemnele sale străvechi, neaoșe și majoritar tradiționale ?! Cine vrea și dorește cu tot dinadinsul să ne fure obiceiurile, să le despoaie de încărcătura lor milenară, dacă nu chiar multi și mai și ? Noi! Noi, ca popor de daci și romani cu recunoscute tradiții și realizări zootehnice, am zidit în Panteonul Sportului, al Olimpismului românesc, alături de leapșa, țurcă, mijoarca și . . . BÂZZA. Poate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. Mihaela nu rămase la clasicii francezi, trecu la Byron, dar fu silită să renunțe căci i se cerea să traducă versurile în românește, fapt care despuia recitarea de orice farmec. Coleșiu, plutind în admirație, o întrebă: ― Scumpă majoră, cum de-ai învățat pe de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o: dădeam în vileag intervenția Alexei înlăturînd până și ultima frântură de nădejde ce mai rămăsese în picioare. Pe de altă parte, gestul n-ar fi părut că pornea din inițiativa mea proprie, ci îndemnat, chiar impus din afară., adică despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca să prăbușesc singura șansă de înțelegere. Dar ceea ce mă contraria mai mult era faptul că Mihaela nu-mi pomenise încă nimic de sarcina ei. Își ascundea taina cu o mândrie uluitoare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moștenirea lui. 18. Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el pentru ca nici unul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui!" 19. M-a dus pe intrarea de lîngă poartă, în odăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic nu atenua duritatea ruinelor. Acesta a fost, deci, palatul lui Agamemnon? Războiul troian îmi apărea acum despuiat de orice aură; un conflict între regi provinciali și impulsivi care n-au cunoscut, se pare, altă lege decât aceea a forței. Ca pentru a-mi întări această impresie, nenumărați maci stropeau cu pete de sânge pietrele și trebuia să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit de stabilopozi și-și întindea cearșaful foarte aproape de mare. Apoi se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și ale pescărușilor, căci numai goală putea fi cu adevărat înțeleasă și descrisă. Și mereu rămânea o vreme doar în chiloți, albă ca laptele și linsă de briza din larg, și-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deschise apa caldă de la cadă. Reglă termostatul și, până să se dezbrace, reveni în cameră în căutarea unui dispozitiv mecanic capabil să producă un sunet ritmic. Nu găsi. Neplăcut; totuși, cu un pic de ingeniozitate ar ieși din impas. Se despuie și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
deschise apa caldă de la cadă. Reglă termostatul și, până să se dezbrace, reveni în cameră în căutarea unui dispozitiv mecanic capabil să producă un sunet ritmic. Nu găsi. Neplăcut; totuși, cu un pic de ingeniozitate ar ieși din impas. Se despuie și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
magazinul de arme din Glay. CAPITOLUL XIX NU ÎNCETA să se mire de tot ce i se întâmplase. Această organizație mare și fascinantă fusese întemeiată aici, în însăși inima unei civilizații necruțătoare, o civilizație care, doar în câteva săptămâni, îl despuiase de tot ce poseda. Cu un efort de voință își opri acest nou șuvoi de gânduri. Fața lui virilă se încreți când spuse: - Jude... judecătorul... Fara șovăi în privința numelui. Se încruntă din nou supărat pe sine însuși, apoi continuă... Judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul. care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa, comună. Când i-am auzit, să-mi vină rău, de ciudă că nu-mi trecuse și mie asta prin minte. Firește că propunerea lor a fost acceptată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altfel decât cea dinainte și nu-mi lăsa dreptul la nici o amăgire: mă considerau primejdios. Adevărul amenința să-i lase singuri și de aceea nu-mi iertau atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li se spună că Dumnezeu a murit. Ce mai, mergeam din uimire în uimire. Printr-o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se hotărască ce să facă. In poziția aceea, cu cămașa de noapte din flanelă roșie în jurul pieptului și burta masivă revărsată peste saltea, se gândea cu oarecare tristețe că, după optsprezece ani, această îndeletnicire devenise un simplu act mecanic, despuiat de zborul fanteziei și al inventivității cu care reușea cândva să o împodobească. Existase o vreme în care aproape o transformase într-o formă de artă, practicând-o cu priceperea și fervoarea unui artist și filozof, a unui savant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa comună. Când i-am auzit, să-mi vină rău, de ciudă că nu-mi trecuse și mie asta prin minte. Firește că propunerea lor a fost acceptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât cea dinainte și nu-mi lăsa dreptul la nici o amăgire: mă considerau primejdios. Adevărul amenința să-i lase singuri și de aceea nu-mi iertau că atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li se spună că Dumnezeu a murit. Ce mai, mergeam din uimire în uimire. Printr-o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
evreilor din Constantinopol pentru că sunt persecutați, iar aceștia răspund: „Preaiubiți frați Întru Moise, dacă regele Franței vă obligă să vă faceți creștini, faceți asta, pentru că nu puteți face altfel, dar păstrați legea lui Moise În inimile voastre. Dacă ei vă despoaie de bunurile voastre, faceți ca fiii voștri să devină negustori, așa Încât, puțin câte puțin, să-i despoaie pe creștini de ale lor. Dacă se atentează la viețile voastre, faceți-i pe fiii voștri să devină medici și farmaciști, astfel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
obligă să vă faceți creștini, faceți asta, pentru că nu puteți face altfel, dar păstrați legea lui Moise În inimile voastre. Dacă ei vă despoaie de bunurile voastre, faceți ca fiii voștri să devină negustori, așa Încât, puțin câte puțin, să-i despoaie pe creștini de ale lor. Dacă se atentează la viețile voastre, faceți-i pe fiii voștri să devină medici și farmaciști, astfel ca ei să le ia creștinilor viețile. Dacă vă distrug sinagogile, faceți-i pe fiii voștri canonici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el Însuși și de fosta lui nevastă. Nimeni nu rîde. Grupul se adună pentru Încă o țară. Japonia a ales să aștearnă pe lotul ei un frumos și gol Oraș al femeilor, care ignoră pur și simplu arhitectura. Sub copacii despuiați de iarnă sînt așezate panouri fotografice prezentînd chipul aceleiași femei. Imaginile sînt răspîndite la mare distanță pe suprafața largă, așa că sînt nevoiți să facă slalom printre ele. Fața nu este nici frumoasă, nici teribil de expresivă. Plutește În goliciunea zen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stația de mașini. Casa mea - în stația de mașină; mașina mă lua din stație, mă lăsa în poartă. Și era consignația lângă noi și trecea numai fete, c-acolo era numai oameni mari, numai una și una. Și eu eram despuiat complect, cum m-a făcut mama, și toate se uita la mine, râdea de mine. Hă, hă, hă! Și-am avut noroc tot cu șeful ăsta de-am fost, cu Enache. C-ăsta m-a scăpat. Dacă nu mă scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup. Credeam că-s - muguri - și-au să înflorească. Te-am întîlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai, dar n-am voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
culori se mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri. Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte, să intru-n picioare în cada cu grâu, cufundat pîn' la gură în boabe de aur. Pe umeri simțeam o povară de râu. Și-acuma, în timpuri târzii, când mai vad Câteodată grămezi de semințe pe arii, anevoie
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]