377 matches
-
pe care îl conducea "învață și se inspiră din tezaurul bogat de experiență al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, detașament de frunte al mișcării comuniste internaționale" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, dosar 41, f. 5). 4.8. Concluzii: capcanele destalinizării și gestația național- comunismului Studiind relația dintre "radicalitatea" unei "mișcări revoluționar-populare" ("mass-movement regime") și statutul său politic, Robert Tucker ajunge la concluzia că cele două sunt invers proporționale: cu cât mișcarea (în acest caz, un partid comunist) este mai puternică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
față de obiectivul revoluționar. Pentru că acțiunea revoluționară nu poate decât să pericliteze poziția unui partid care a atins o aderență de masă, o birocrație, o trezorerie, și o rețea de interese financiare și morale extinsă asupra întregii țări" (Tucker: 1969, 187-188). Destalinizarea reprezintă deci, conform formulei avansate de istoricul american, o "deradicalizare" a mișcării bolșevice clasice, a cărei existență ajunsese să fie pusă sub semnul îndoielii în urma epurărilor staliniste (Tucker: 1971, 132-135). Utilizând tipologia propusă de către Kenneth Jowitt în lucrarea sa de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sfârșit, în etapa incluziunii, regimul încearcă să integreze societatea, nu invers, și să îi imprime dezideratul revoluționar în măsură cât mai mare cu putință, înaintând astfel împreună, tot mai indistinct, înspre "construirea socialismului", respectiv a comunismului. Se poate observa că destalinizarea inițiată de Moscova afectează profund interesele și obiectivele comunismului românesc. În timp ce Uniunea Sovietică încerca să avanseze, prin platforma ideologică a Congresului XX al PCUS, din faza de consolidare în cea de incluziune, RPR și celelalte "democrații populare" se aflau de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
românesc. În timp ce Uniunea Sovietică încerca să avanseze, prin platforma ideologică a Congresului XX al PCUS, din faza de consolidare în cea de incluziune, RPR și celelalte "democrații populare" se aflau de abia la începutul procesului de consolidare a propriei puteri. Destalinizarea a fost defazată deci în raport cu situația și prioritățile statelor comuniste est-europene, periferia nefiind nici pe departe pregătită să facă față provocărilor incluziunii în care centrul, considerându-se suficient de consolidat, se lansase. Pot fi interpretate satisfăcător din acest unghi evenimentele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
creditat ca reprezentând principala forță a luptei pentru înfăptuirea societății fără clase dar, nefiind atât de dezvoltate ideologic ca regimurile autonome, cele "derivate" se bazează pe mijloace de legitimare mai tradiționale, cum ar fi charisma și imaginea liderului de partid. Destalinizarea s-a încheiat, de facto, prin 1958, după ce Hrușciov reușise în anul precedent să elimine membrii proeminenți ai facțiunii conservatoare a PCUS, Viaceslav Molotov, Lazar Kaganovici și Dmitri Shepilov, cărora li se alăturase și fostul premier Gheorghi Malenkov. Personalitatea lui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
scurtul dezgheț sovietic se încheiase. Rolul conducător al partidului era afirmat cu fermitate în toate domeniile vieții sociale, iar drepturile acordate până atunci minorităților naționale în plan cultural și mai ales lingvistic erau treptat retrase (Mendel: 1961, 371-486). În RPR, destalinizarea s-a încheiat înainte de a fi început. Până în decembrie 1989, comunismul românesc a fost, exceptând câteva scurte perioade de semi-liberalizări strategice, esențialmente dogmatic. Retragerea Armatei Roșii a fost urmată de o intensă campanie represivă împotriva populației. Constrângerile juridice au crescut
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai avea nimic în comun. Să nu uităm însă că fundamentele acestei orientări au fost schițate în ultimii ani ai regimului dejist, și au apărut ca o reacție profilactică la consecințele intersistemice ale avatarului ideologic contrariant al centrului moscovit. Capcanele destalinizării au fost surmontate în final de către RPR, la fel ca și provocările leninismului pre-europenizat. Criza de legitimitate a regimului nu a fost depășită însă niciodată. Dovada o constituie faptul că, de-a lungul întregii sale existențe, regimul nu a reușit
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și de politica externă riscantă și lipsită de succese a lui Nikita Hrușciov, atât în ceea ce privește lumea occidentală, cât și tabăra socialistă îl va debarca pe acesta în toamna anului 1964, înlocuindu-l cu mult mai conservatorul și ternul Leonid Brejnev. Destalinizarea lansată la începutul anului 1956 permisese descentralizarea latentă a lumii comuniste astfel că, treptat, pozițiile autonome și, în cazul Chinei, independente în raport cu Moscova începuseră să își facă simțită prezența. Pe cale de consecință, politica externă impetuoasă, nesistematică și caracterizată de tot
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Chiar dacă "generalissimul" nu a fost condamnat direct decât trei ani mai târziu, cu ocazia Congresului XX al PCUS, până atunci fiind culpabilizați exclusiv subalterni ai săi cu funcții de conducere în cadrul NKVD-ului, ca Lavrenti Beria sau Viktor Abakumov premisele destalinizării se configurează tot mai clar în perioada post-stalinistă sau a leninismului pre- europenizat, cu care totuși nu se confundă. Confruntată în 1954 cu perspectiva integrării Germaniei Federale în NATO, insecuritatea Moscovei se amplifică. Încă de la divizarea teritoriului german ca și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
urmează să vedem, conflictul sino-sovietic. 5.3. "Ăștia sunt mai ai dracu' decât iugoslavii". Evoluția poziției române în cadrul conflictului sino-sovietic Conflictul sino-sovietic a fost unul dintre cele mai complexe evenimente care au afectat lumea comunistă, cel puțin la fel de important ca destalinizarea inițiată de către Nikita Hrușciov în februarie 1956. A avut o enormă influență negativă, prin amploarea și vehemența sa, asupra prestigiului, imaginii și în definitiv puterii comunismului internațional. Deși s-a desfășurat simultan pe mai multe paliere, dimensiunea ideologică (foarte greu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fundamentală: atât China cât și Uniunea Sovietică au încercat fiecare să își impună propria accepțiune asupra leninismului, disputându-și acerb rolul de centru al lumii comuniste (Tucker: 1969, 212; Copilaș: 2009c, 97-111). Aflată în plin avânt revoluționar, China maoistă recuza destalinizarea asociind-o cu o concesie făcută inamicului "imperialist" în războiul ideologic dus împotriva acestuia. Nu era de acord nici cu coexistența pașnică, considerând că o abordare mai combativă la adresa capitalismului global, aflat în "descompunere", ar fi avantajat mișcarea comunistă internațională
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninist. Chiar și Stalin ținea cont de PCUS, chiar dacă numai atunci când discuta despre "linia corectă" a partidului. În plus, leninismul se constituise ca ideologie înainte de 1922, când acesta a ajuns la conducerea Uniunii Sovietice. Nu în ultimul rând, fenomene ca destalinizarea sau critici aduse "cultului personalității" sunt inconceptibile în cadrul fascismului (Jowitt: 1993, 8). În plus, elitismul fascist este exclusivist, tratând condescendent "masele" lipsite de ideal și de eroism. Leninismul, pe de altă parte, poate fi considerat un tip de elitism inclusivist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de care a dat dovadă, nu le-a învățat niciodată. Asemănările între comportamentul politic al lui Ceaușescu, respectiv Hrușciov în primii ani de după preluarea puterii sunt departe de a se fi epuizat. Reabilitările primului au fost cu siguranță influențate de destalinizarea demarată în 1956, cu ocazia Congresului XX al PCUS. Chiar dacă la nivele diferite, ambele au jucat, din punct de vedere politic, același scop, contribuind la solidificarea poziției noului lider și a acoliților săi, în detrimentul camarilei precedentului conducător. Ideologic însă, destalinizarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
destalinizarea demarată în 1956, cu ocazia Congresului XX al PCUS. Chiar dacă la nivele diferite, ambele au jucat, din punct de vedere politic, același scop, contribuind la solidificarea poziției noului lider și a acoliților săi, în detrimentul camarilei precedentului conducător. Ideologic însă, destalinizarea a fost mai importantă. Completând tranziția de la leninismul post-revoluționar la leninismul europenizat, destalininzarea a marcat apariția unei noi forme de leninism a cărui consecințe la nivelul lumii comuniste au fost cel puțin majore. Reabilitările din mai 1968, pe de altă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noi agresiuni germane. Stalin a decis însă comunizarea Cehoslovaciei utilizând același tipar ca în restul Europei de Est: lovitură de stat, teroare, subminare progresivă a opoziției. Odată devenită "țară frățească", Cehoslovacia a experimentat la rândul ei leninismul post-revoluționar și, ulterior, destalinizarea. A cunoscut, la fel ca ceilalți sateliți sovietici, conflicte politice, procesele "spectacol" de la sfârșitul anilor '40, copiate după modelul marii terori, destalinizarea și, de-al lungul tuturor acestor etape, o ineficiență economică accelerată. La începutul anilor '60, Partidul Comunist Cehoslovac
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
subminare progresivă a opoziției. Odată devenită "țară frățească", Cehoslovacia a experimentat la rândul ei leninismul post-revoluționar și, ulterior, destalinizarea. A cunoscut, la fel ca ceilalți sateliți sovietici, conflicte politice, procesele "spectacol" de la sfârșitul anilor '40, copiate după modelul marii terori, destalinizarea și, de-al lungul tuturor acestor etape, o ineficiență economică accelerată. La începutul anilor '60, Partidul Comunist Cehoslovac (PCC) va admite explicit eșeul măsurilor economice pe care le pusese în practică prin renunțarea la cel de-al treilea plan cincinal
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
generalizate a bunurilor de larg consum. De asemenea, presiunile slovacilor pentru câștigarea unei autonomii decizionale mai mare în cadrul sistemului politic au intensificat la rândul lor propensiunea pentru reformă. Oricât de reticent se arăta secretarul general al PCC, Antonin Novotny, față de destalinizare și de reforme în general, s-a văzut nevoit să recurgă la acest gen de compromisuri în încercarea de a-și salvgarda poziția politică (Golan: 1971, 7-21). Regimul leninist cehoslovac se afla în impas, și o recunoscuse public. Între 1962
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nou; acesta nu era însă pentru "export". Liderii PCC nu aveau intenții subversive în sensul destabilizării "lagărului socialist" prin reformele pe care le aplicau; dimpotrivă, le considerau mai mult sau mai puțin locale, înțelegându-le ca o formă proprie de destalinizare (Stanciu: 2011, 142) și, în plus, nu au manifestat nici cea mai vagă aluzie la neutralitate și la părăsirea OTV și/sau a CAER-ului. Experimentul cehoslovac a creat însă temeri justificabile în "țări frățești" ca RDG, Polonia și bineînțeles
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
eurocomunism, fără a renunța însă integral la fidelitatea față de centrul moscovit (Kriegel în Schwab: 1981, 150-151). În sprijinul caracterizării PCIt drept cel mai eurocomunist partid din tripleta mai sus menționată, acesta fiind de altfel partidul care a inițiat, în perioada destalinizării, noua tendință ideologică, se poate cita un fragment din "Declarația programatică" din 1956 a partidului, în care admirația și încrederea în capacitatea democrației "burgheze" a Occidentului de a asigura o tranziție "revoluționară" pașnică este convingător enunțată: Instituțiile democratice pot fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale activității politico-ideologice a P.C.R., București, Secția de propagandă a CC al PCR, pp. 113-120. Mironov, Alexandru-Murad (2006), "În vâltoarea "contrarevoluției": mărturia unui membru de partid român", în Cătănuș, Dan, Buga Vasile (coord.), Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 471-509. Mocanu, Marin Radu (1995), România și armistițiul cu Națiunile Unite. Documente, vol. II, București, Arhivele Statului din România. Mocanu, Marin Radu (1996), România în anticamera Conferinței de Pace de la Paris. Documente
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Biroului Politic și ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R., vol. IV, 1950-1952, (partea II), București, Arhivele Naționale ale României. Moraru, Constantin (2006), "Iunie 1956 Tito la București", în Cătănuș, Dan, Buga Vasile (coord.), Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 186-200. Nagy, Imre (1991) "Reform communism", în Stokes, Gale (ed.), From stalinism to pluralism. A documentary history of Eastern Europe since 1945, New York, Oxford University Press, pp. 82-87. Nagy, Imre (2004), Însemnări
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Editura Partidului Muncitoresc Român. Stănescu, Florin; Zamfirescu, Dragoș (1998), Ocupația Sovietică în România. Documente, 1944-1946, București, Editura Vremea. Tudor, Alina, Cătănuș, Dan (2000), Amurgul ilegaliștilor. Plenara PMR din 9-13 iunie 1958, București, Editura Vremea. Tudor, Alina, Cătănuș, Dan (2001), O destalinizare ratată. Culisele cazului Miron Constantinescu Iosif Chișinevschi, 1956-1961, București, Editura Elion. U.R.S.S. S.U.A: să justificăm speranțele popoarelor lumii (1987), București, Buletin de presă al ambasadei U.R.S.S. în România. Vizita de stat a președintelui Nicolae Ceaușescu în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
țara noastră", în Probleme ale desăvârșirii construcției socialiste în R.P.R., București, Editura Științifică, pp. 266-298. Baeva, Iskra (2006), "1956 in Bulgaria a year of reforms and adjustment", în Cătănuș, Dan, Buga Vasile (coord.), Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 64-85. Balík, Stanislav, Holzer, Jan (2006), "Czechoslovakia in the year 1956: the roots of the silence and the distance" în Cătănuș, Dan, Buga Vasile (coord.), Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 64-85. Balík, Stanislav, Holzer, Jan (2006), "Czechoslovakia in the year 1956: the roots of the silence and the distance" în Cătănuș, Dan, Buga Vasile (coord.), Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 86-108. Ball, Terrence, Dagger, Richard (2000), Ideologii politice și idealul democratic, traducere de Monica Marchiș, Romana Careja, Olivia Rusu-Toderean, Iași, Polirom. Banu, Florian, (2004) Asalt asupra economiei României. De la Solagra sa SOVROM
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
blestem al istoriei, traducere de Doina Jela-Despois, Brândușa Palade, București, Editura Humanitas. Békés, Csaba (2006), "Could the Hungarian Revolution have succeeded in 1956? Myths, legends and illusions", în Cătănuș, Dan, Buga Vasile (coord.), Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 317-339. Belli, Nicolae (1976), "Corelația dintre noua ordine economică internațională și creșterea economică a țărilor în curs de dezvoltare", în Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu despre noua ordine economică internațională, București, Editura Politică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]