3,056 matches
-
m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru cultura românească, pentru a le reaminti pășcănenilor opera marelui sciiitor” (Oana Sandu). Când ne-am Întors spre liceu, citeam regretul În ochii acestor frumoși și entuziaști elevi, regretul că evenimentul era spre sfârșite, că magia zilei Începe să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și Încrezătoare, totuși, În viitorul necunoscut, care li
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atunci lovitura o primim direct în această profunzime. Totuși, dacă omul nu l-a iubit doar pe cel ce a plecat, ci și pe Dumnezeu din el, Acesta nu rămâne dator. El vine și îți umple golul sufletesc. Poți fi destrămat cu adevărat după așa o despărțire, doar dacă nu-l ai pe Dumnezeu. Numai El poate vindeca astfel de răni. Numai El îți dă puteri să mergi înainte și nu te lasă să te oprești. El a fost Cel ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de uimit... Are senzația că doar azi o vede pentru prima oară. Are un fel de duioșie pe care nu a simțit-o până acum. O strânge în brațe cu un fel de grijă. "De ce am impresia că ți se destramă sufletul"? Apoi, pe neașteptate, își prinde capul în mâini, se răstoarnă pe spate și spune aproape cu lacrimi în ochi: "Dumnezeu mi-e martor că nu vreau să-ți fac niciun rău". Se întoarce din nou spre ea și o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să-i cânte la vioară, a cântat până a simțit că se destramă, n-o să uite niciodată melodia aceea care se ridica spre cer ca o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună, era hotărâtă să reziste până ce el o să se întoarcă, până vor pleca împreună, undeva în lume, "numai noi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prisos. Când ieșiră Ina, Alex și Mihăiță, țiganii se reîntoarseră din drum, umplând strada cu vocile lor revoltate, bulgărind amenințări și cuvinte pline de obidă din care nu lipseau sensurile periferice. În cele din urmă, grupul acestora începu să se destrame. Ina urmări cu duioșie cum Vișinel alergă spre Rafira, cuprinzându-i trupul cu brațele. În sufletul ei doldora de lacrimi, repetă pentru a nu știu câta oară: Acesta să fie copilul meu!? Oare acesta să fie copilul nostru!? Nu departe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
într-o lumină feerică! Trăi o senzație deosebit de plăcută... Când pasărea albă a dimineții bătu din aripi la ferești, își dădu seama că nu fusese decât un vis și, ca orice vis frumos, oricât ai dori să-l retrăiești, se destramă o dată cu zorii... Ina și Olga au parcurs bacalaureatul ca și cum s-ar fi urcat într-un tren, cu toate bagajele necesare. Au străbătut un traseu cunoscut, prin stații-examene având cu ele grijile firești, dar au ajuns cu bine la destinație. Eliberate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fîrșit, iar scriitorul și-a găsit salvarea În fugă)! Apoi, s-a lăsat sedus de o profesoară frumoasă, Lidia (Lika) Mizinova, deși atitudinea lui nu era cea a unui bărbat care iubește sincer. Legătura asta platonică nu va putea fi destrămată niciodată, Lika crezînd cu tenacitate că va ieși, Într-o zi, soarele erotic și pe ulița ei. Flatat de iubirea picantei femei, scriitorul nu vroia să fie univoc, și Între două ironii, plasa un surprinzător „ Te iubesc cu pasiune, ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pierderi de memorie În ultimul timp? — Memorie? Îi mai putem spune așa? Este un fluture Închis Într-un bec, iar becul pâlpâie de mult. Din scena asta dispare În fiecare zi o fărâmă. Nu mult, un fir din covor se destramă, o zgârietură a mesei se pierde În luciul din jur. Chiar și pereții, al căror model geometric ar trebui să constituie o structură de rezistență În fața uitării, se descompun. Bezna Înaintează Încet, Înghite și mestecă tacticos. Deja nici nu mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
întrucîtva predicțiile întunecate ale scriitorului mi se pare mai nimerit să apelez la niște versuri: Nu tu erai în seară și în lumină, nu Ci amintirea numai sau poate anotimpul, Abia te împlinești din ceasul cînd te știu, Și te destrami odată - aerian - cu timpul. Treci între două vieți și clipe inegale, împărțind arar și îndoielnic peste Acest minut incert al arătării tale Și nu știu dacă seară sau amintire este. Crești în cuvîntul meu și în cuvînt descrești, Precum un
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
o "piesă" care se joacă într-o cămară, cu intermezzo-uri în cer. Acolo se coace intriga, acolo se face promisiunea de fericire, pe cînd afară, "sub șirul lung de mîndri tei", e ruptura, dizolvarea vrăjii. Interiorul adăpostește, spațiul deschis destramă. Cel mai "casnic" dintre junimiști e, de departe, Slavici. Ideea de comunitate, de spațiu cu reguli și cu îngrădiri pe care o transmite nu poate exista în afara casei, care-și păstrează funcțiile și cînd e transformată în crîșmă, spațiu al
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
reacție; doar priveau, fără să se mire, fără să Înțeleagă și probabil fără să se Întrebe ce văd, pentru a Înțelege. Sau, poate, un simț tainic Îi Încredința că Înțeleg totul, dincolo de orice cuvinte, numai atîta vreme cît nu vor destrăma, prin vreo curiozitate trivială, vraja unică a acelui miracol căruia ei Înșiși Îi erau parte - dacă miracol ar putea fi numit. Miracolul e situat Întotdeauna la limita haosului și de aceea produce stupoare sau teamă, dar cei care se speriaseră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
liniștească, n are rost să puneți totul la inimă. Nu pot să-l cred nici dacă spune că o face doar în joacă, pentru distracție. Ce distracție o mai fi și asta, mă întreb, cînd tragi după tine alte persoane, destrami familii, îți iei așa răspunderi? Știu și eu? zice Poștașul, în locul dumneavoastră l aș admira, adică m-aș mîndri cu el, m-aș simți fericit că ideile mele n-au rămas doar pe hîrtie, ci au fost puse în practică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parte din esența și chiar din farmecul relației noastre este însuși faptul că este atât de tainică. — Cu alte cuvinte taina în care e învăluită face parte integrantă din ea, spuse Georgie, iar dacă ar ieși la lumină s-ar destrăma? Nu prea mă încântă ideea asta. — N-am spus chiar așa, am răspuns. Dar dezvăluirea ei, faptul că ar ști și alții au neșansa că ar altera inevitabil lucrurile. Adu-ți aminte de legenda lui Psyche și de copilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dragostea noastră. Văzând-o în această cameră și unind astfel cele două jumătăți ale vieții mele, mi s-a părut că am găsit dovada faptului că eu greșesc și ea are dreptate. Trebuia într-adevăr să alungăm minciuna definitiv: în loc să destrame împletitura sentimentelor mele pentru Georgie, o asemenea eliberare ar face iubirea mea pentru ea mai puternică, mai pură decât orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru bunătatea ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scenă a împăcării pe care și-o dorea ea. Nici nu-ți pot spune, Martin, ce bucurie, ce ușurare este pentru mine faptul că pot să stau iarăși de vorbă cu tine. Dar, de fapt, legătura noastră nu s-a destrămat nici o clipă, nu-i așa? A fost o adevărată minune că am rămas legați unul de altul. — N-a fost rău deloc, am răspuns. Iar asta numai datorită ție. Oricum, planșele de Audubon nu vor mai fi o problemă. — Iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
frigul. Lucrurile au rămas neschimbate până când m-am pregătit să plec - ca de obicei, cu vintrea Încordată de durere, Însă de data asta corpul nu mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia cu emanciparea, nu-i așa? Și după câteva zile am devenit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
multe ori, că dacă ar fi să-l văd vreodată, ar trebui să-i dau eticheta, ca să-și completeze numele cu mâna lui, asta vreau să zic. Tu n-ai face la fel? Rotocolul de fum scos de Dora se destrămă În aer ca o aură rătăcitoare, și tocmai mă pregăteam să-i răspund când adăugă pe un ton scăzut: — Nu, n-am regretat niciodată. Doctorul Îmi promisese că Îl va plasa la o familie bună. Numai el și părinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fim frați. Asta se Întâmpla Înainte să-mi propui să coborâm aici, la cafenea - Înainte să devenim, mă rog, parteneri. Dar e clar că ți-am părut prea serios, și te-ai temut să nu mă dezamăgești dacă se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am gândit la ce mi-ai zis. Și aș vrea să declar, i-am spus, că n-aș fi dezamăgit... Întunericul care se strecurase pe la geam trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
simți pentru moment acasă și nu mai mai avu nevoie de haina de blană, costumul de la Savile Row, banii sau poziția lui pentru a scăpa de complexe. Dar când ajunse la tren, se porni și vântul, corturile de abur se destrămară și el se trezi iarăși În mijlocul unei lumi ostile. Recunoscu totuși cu gratitudine la ce anume erau buni banii. Nu puteau cumpăra totdeauna curtoazia, dar asiguraseră eficiența. A fost primul trecut prin vamă și, Înainte de a sosi ceilalți pasageri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
toate petrecerile de ziua ei, și aceasta, la mijloc de septembrie, era un bal mascat. Tema era Cupluri legendare și Lauren zicea că nu conta dacă te costumai Într-un cuplu care era Încă Împreună sau Într-unul care se destrămase, Într-unul aflat În viață ori Într-unul trecut În neființă, deoarece oricum, după ea, nimeni nu-și putea aminti genul ăsta de detalii despre astfel de oameni. Îi plăcea tema ei pentru că oaspeții puteau să vină costumați ca Sylvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
locului de desfășurare a Jocurilor Olimpice arheologii au descoperit puțuri străvechi pline de blesteme pe care atleții le aruncau acolo, împotriva adversarilor. — Nu inventez nimic, zice Mona. Vrăjile menite să atragă dragostea se numeau agogai în greaca veche. Blestemele menite să destrame o relație se numeau diakopoi. Helen ridică vocea la telefon: — Curge sânge pe pereții bucătăriei? A, sigur că da, n-ar trebui să suportați așa ceva! Și Stridie zice, la telefonul lui: — Aș dori să știu numărul pentru mica publicitate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
păianjen a amintirii. Nu mi se pare necinstit așa. Când mor, oamenii sunt arși sau îngropați. De ce nu s-ar duce și cuvintele lor, o dată cu ei, acolo de unde au venit, în marea, singura bibliotecă adevărată? Un ziar aruncat în iarbă destrămându-se în ploaie. Fiul Ploii. Dacă Dumnezeu a considerat că din om trebuie să se aleagă praful și pulberea, îi va fi fiind pe plac să fie conservate cuvintele robului său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]