1,125 matches
-
folosit va fi unul oarecum rebarbativ, referindu-se la universitatea-corporație și la „industria educației”. În partea a doua, voi revizita valorile academice tradiționale în contextul modernității recente și voi încerca să văd cu ce riscuri se confruntă și cât de desuete au devenit sau cât de vii mai sunt în ethosul universitar actual. 5.2. O schimbare de paradigmă: „industria educației” Dintre termenii noi care se utilizează astăzi cu tot mai mare frecvență în proiectarea și analiza învățământului superior, cei de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai mari. Ca urmare a acestor noi tehnologii ale informației și comunicării (TIC), bibliotecile se schimbă, mediile de instruire se transformă, comunicarea cu studenții se extinde. Învățământul tradițional prin corespondență și la distanță a ajuns o relicvă a unui trecut desuet, fiind înlocuite de formule de tipul e-learning, care facilitează interacțiunea instantaneu-secvențială în timp real dintre profesor și student în curs, seminarizare sau evaluare. Clădirilor universităților tradiționale li se substituie câteva camere cu computere performante ce oferă servicii similare sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
alin. (3) din Constituție, întrucât aceste dispoziții constituționale au eficacitate juridică numai în condițiile imprescriptibilității acțiunii în revendicare. Totodată, susțin că, prin efectul textului de lege criticat, dispozițiile constituționale care prevăd că averea dobândită licit nu poate fi confiscată devin desuete, iar prevederile art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate de aceasta devin "iluzorii". De asemenea, se arată că art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 încalcă prevederile constituționale ale art.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/160238_a_161567]
-
cunoaște la Paris pe Robert Delaunay și începe să fie influențat de cubism. „Lyonel Feininger: la marginea lumii” începe cu exemple ale activității sale de caricaturist pentru publicații germane dar și pentru „Chicago Tribune”. Sunt lucrări de un farmec ușor desuet, pline de umor, cu multiple elemente inspirate din viața de zi a unui târg german de la 1900. Reprezentând o revelație pentru cineva care le vede pentru prima oară, aceste desene sunt cunoscute și mai puțin, chiar și specialiștilor, decât restul
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
Aristotel și Platon, pe Hegel și Husserl. Iar curiozitatea să intelectuală merge adeseori și mai departe, pătrunzând în spațiul strategiilor militare, al concepțiilor despre organizarea administrativă, al teoriilor despre cucerirea puterii politice. În locul criticului literar cu o retorică solemnă, oarecum desueta, prin care mulți dintre noi și-l reprezintă, simplificator, pe Nicolae Balotă, se configurează imaginea unui erou al culturii. Lumină pe care o ține peste noapte aprinsă în camera lui de lucru, într-o țară scufundata în întuneric, simbolizează tocmai
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
dar distincte de formare, consacrare și declin. Debutează în 1877, nerelevant, în Ghimpele (revistă la care se făptuise cu cîțiva ani mai devreme și debutul lui Caragiale) cu o "dedicație" galantă Domnișoarei Niculescu Aman și va continua în același stil desuet neconvingător, pînă în 1880 cînd Macedonski are revelația unei poeme de factură byroniană Levante și Kalavrita. Dar, după un scurt stagiu la România liberă unde, sub fior hispanic semnează cronici pline de vervă la rubrica Palabras cu pseudonimul Don Padil
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
teatrul în ziua de azi?" să întreb: "Ce este hrana? Ce înseamnă hrana în ziua de azi?" Putem oare considera că hrana e pe cale să se demodeze? Putem pune oare întrebările: "Este hrana necesară? Hrana nu e oare o noțiune desuetă? Hrana se adresează numai elitelor?" Știm că hrana are un vast înțeles social și politic pentru întreaga omenire. Și, totuși, știm că în scurt timp vom mînca împreună. Și nu vom fi cu nimic de folos omenirii dacă vom declara
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
tiranică să se consolideze și să se mențină multă vreme. Obediența a născut lașitatea iar aceasta s-a propagat pînă-n zilele noastre, unul din efectele sale nefiind altul decît evitarea temei trecutului totalitar, politica struțului în preajma acesteia. Discursul anticomunist e desuet, nu interesează, e agasant, clamează ori măcar dau de înțeles unii, iar alții merg pînă acolo încît îl consideră echivalent cu... discursul anticomunist. Am întîlnit cu stupoare o astfel de opinie sub condeiele a vreo doi-trei juni autori, care se
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
suprapune, de exemplu, celei sartriene, o implicare ce înseamnă în primul rând încredere într-un anumit rost al scrisului ca purtător de mesaj uman, implicare în mișcarea vie, prezentă a literelor în relație cu societatea, dezavuare implicită a izolării în desuetul "turn de fildeș". "Preocupările politice", cum sună un titlu, nu sunt abandonate nici după momentul troțkist, întoarcerea din lagărele naziste (și sovietice!) ale unor vechi camarazi de crez obligă la reconsiderări majore, revelațiile lui Soljenițîn despre Gulagul comunist îl fac
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
a fi dat curs invitațiilor frivole venite dinspre colegii de "divan" de la conacul Pogor: "Creangă se ridică numai până la o anume înălțime", ceea ce înseamnă că nu caută spre exigențele pretinse de "sufletul omului modern". Cu alte cuvinte, el este cam desuet, cam depășit, nu mai face față, comparativ cu pretențiile modernității, cu evoluția prozei de la noi și a celei europene. Este o privire lucidă, în ton cu scepticismul pe un front mai larg al eruditului cărturar asupra mersului tărăgănat, în zăbavă
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
1927, plecând de la povestea cunoscută Fata babei și fata moșneagului, publicată exact cu cinci decenii în urmă25), devenită acum "legendă dramatică în 5 acte"26), operă destinată teatrului popular înființat în cadrul Ligii Culturale patronate de Iorga. Citită azi, dincolo de aerul desuet, de tenta ușor pitorească și moralizatoare, se remarcă lejeritatea idiomului arhaico-etnicist în care este scrisă piesa, diferit de cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
scrisă de criticul Dan C. Mihăilescu are, a priori, toate argumentele pentru a sugera un viitor best-seller. Pe de o parte, recunoscuta expresivitate stilistică a lui Dan C. Mihăilescu, predispoziția sa naturală către formulările spumoase, punerea în valoare a farmecului desuet al arhaismelor, sensibilitatea sa cu totul specială în fața imaginilor cu substrat paseist și, pe de altă parte, dragostea scriitorului pentru București, orașul în care s-a născut și la a cărui dinamică de dezvoltare din ultimele decenii a fost martor
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
discuri cu substanță fotosensibilă. Există un mecanism special de regenerare a discurilor, astfel încât porțiunea fotoreceptoare este înlocuită continuu la fiecare 20 de minute. Suntem depozitarii unor minuni tăcute de care nu vrem să mai știm nimic. Apologetica este cea mai desuetă dintre științe. Pentru că este o știință a corelațiilor și conexiunilor, nu a despicăturilor. A unirii, nu a despărțirii.
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
adăugați o urmă de budism indian, o umbră de budism han, plus câte o tușă de animism și daoism. Un talmeș-balmeș, ziceți? Nu, ceea ce găsim În acele temple este un amalgam pur chinezesc, o eleganță Încântătoare și În același timp desuetă, o amestecătură pestriță și magnifică ce face din China o țară care stârnește inepuizabile curiozități. Nimic nu se aruncă sau se Înlocuiește vreodată. Dacă influența unei perioade cade În dizgrație, se construiește peste ea. Vechile priveliști nu pier, ele există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu surâsul Înghețat undeva departe, În nici un caz la vedere. Autorul va spune că ar fi fost mai simplu să parodieze romanul de capă și spadă, fiindcă, nu-i așa, orice gen care a cunoscut cândva gloria a devenit acum desuet. Problema sa ar fi aceea că literatura română n-a prea excelat În ilustrarea acestui curent al literaturii populare, așa cum, de altfel, n-a avut timpul de excela În nici un alt curent. N-avem o tradiție solidă și „plictisitoare”, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al partenerei pentru a descoperi înțelesuri chiar și acolo unde ele nu sunt. Când i se pare că a sesizat un amănunt care anterior îi scăpase, solitarul încearcă un fel de satisfacție, o adevărată voluptate a durerii. Romantismul, aerul ușor desuet din Adela țin de unghiul de vedere al unui reflexiv. Totul este aici fin de siècle, elegiac, învăluit în poezie. Pentru a nu fi trecut cumva cu vederea acest aer de vechime, subliniat romantic, o „lămurire” a „editorului” (în fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
iar mama, Elisabeta (n. Marinov), traducătoare. B. a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba și Literatura Română la Universitatea din București. Debutează în anul 1968 în „Luceafărul” și în „Astra”, colaborând apoi mai ales la „România literară”. Volumul de debut, Desueta noblețe, apărut în 1975, celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor dintâi iubiri și ale descoperirii incomunicabilității în dragoste. Tonul general este dat de convingerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
simte „aleasă de Dumnezeu”, vorbește cu morții și „cu toate duhurile” cerului înstelat. Versurile par născute „din voluptatea unui chin cum apa prefăcută în vin”. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu supravegheat. SCRIERI: Desueta noblețe, București, 1975; Cavalerul din dreptul soarelui, București, 1979; Leoaica adormită, București, 1984. Traduceri: Asug Alescher, Versuri, București, 1978. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Vocație și aspirație, RL, 1975, 41; Al. Piru, Plus și minus, LCF, 1976, 10; Nicolae Manolescu, Debuturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
aspecte din istoria intelectuală a Dreptei care șochează prin brutalitatea adevărului și prin fascinația periculoasă a abisului negru a unor adevăruri și (pseudo)adevăruri interzise astăzi. 19 octombrie 2001 Vizitez, împreună cu Anna, orașul Fribourg. Oraș (aproape) bilingv, având un șarm desuet, așa cum este el cocoțat pe un imens mal de cretă deasupra râului Sarine. Clădiri și străzi vechi, de Ev Mediu, care își poartă cu demnitate firescul existenței de sute de ani. Vizită la muzeul de artă și istorie, îngropat și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Canada, dacă lucrurile evoluează în această direcție. Petre Guran publică astăzi un articol în Ziua, care se poate rezuma astfel. Biserica Ortodoxă Română se găsește într-un contra-curent istoric, mai ales cu "aniversările" sale de nuanță naționalistă, străine și desuete în raport cu spiritul vremurilor. În plus, este greu încercată de secularizarea agresivă venită din interior. Concluzia: în câteva decenii, BOR va deveni, nici mai mult nici mai puțin, o "sectă provincială". Aștept cu multă nerăbdare reacția goarnelor naționaliste și "ortodoxe" de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
intervenții ale statului În raport cu costurile lor. După ce am Încheiat această carte, mi-am dat seama că felul În care critică ea anumite forme de acțiune a statului ar putea părea, din perspectiva triumfului capitalismului de după 1989, un fel de arheologie desuetă. Majoritatea statelor cu pretenții și putere pe care le critic au dispărut sau și-au diminuat drastic ambițiile. și totuși, după cum arăt clar atunci când examinez agricultura științifică industrială și piețele capitaliste În general, societatea capitalistă este În aceeași măsură un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cea mai sinceră dorință de a avea un singur rege, o singură lege și o singură unitate de măsură”. Pentru elitele centralizatoare, sistemul metric era față de vechile practici de măsurare ceea ce era limba națională față de numeroasele dialecte regionale. Aceste „idiomuri” desuete aveau să fie Înlocuite de un etalon universal de aur, tot așa cum sistemul bancar absolutist Înlăturase monedele feudale locale. Sistemul metric era În același timp un mijloc de centralizare administrativă, de reformă comercială și de progres cultural. Academicienii din perioada
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
devenise acum condiția participării depline la cultura franceză. Logica implicită a acestei mișcări era definirea unei ierarhii a culturilor În cadrul căreia limbile regionale și culturile pe care le reprezentau erau, În cel mai bun caz, acceptate cu statutul de provincialisme desuete. În vârful acestei piramide se afla Parisul cu instituțiile sale: ministere, școli, academii (inclusiv păzitoarea limbii, l’Académie Française). Relativul succes al acestui proiect cultural a fost obținut atât prin constrângere, cât și prin persuadare. Alexandre Sanguinetti scrie că „centralizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
partidului către muncitori și se aștepta de la ele să „educe masele”, tot așa cum un profesor, ale cărei programe și planuri de lecții sunt definite de sus, transmite mai departe respectivele cunoștințe. Alexandra Kollontai critica sever partidul pentru această teorie pedagogică desuetă, ce nu lăsa loc potențialei originalități a elevilor. „Când Începi să răsfoiești paginile cu stenogramele Întâlnirilor și discursurilor liderilor noștri de marcă, ești uimit de manifestarea neobișnuită a activităților lor pedagogice. Fiecare autor de teză propune cel mai bun sistem
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
lume pragmatică și cinică în care trăim), care sparge canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară și onestă; în general, trăiește într-un alt orizont de așteptare, într-un alt spațiu axiologic, în care valorile morale, intelectuale, civice sunt riguros și definitiv așezate. Pentru orașul Huși (actualmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]