2,495 matches
-
se mai conformează suprafețelor asociate cu unitățile abaterii tip și cu valorile Z ale distribuției standard normale. De exemplu: suprafața pentru o unitate de abatere tip dinainte de medie într-o distribuție oblic pozitivă este mai mare decât suprafața pentru o deviație standard de dinainte de medie; 95,44% din suprafața distribuție standard normale este între +2 și -2 unități de abateri tip. Oblicitatea extremă va reduce cu aproximativ 75% această suprafață. Oricum, efectul unei oblicități ușoare este neglijabil. Kurtosis se referă la
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
6.15. Curba distribuției normale Es eroarea standard a mediei 2% 13,5% 34%34% 13,5% 2% -3Es -2Es -1Es M 1Es 2Es 3Es Se pot măsura axele orizontale în abaterile standard ale mediei. Toate variabilele cuprinse între -3 deviații standard și +3 deviații standard se distribuie simetric în jurul mediei. Valorile caracteristice curbei normale dau proporția în care crește și descrește curba de la poziția axelor orizontale. Caracteristicile distribuției normale Distribuția normală are următoarele caracteristici: este în formă de clopot, cu
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
normale Es eroarea standard a mediei 2% 13,5% 34%34% 13,5% 2% -3Es -2Es -1Es M 1Es 2Es 3Es Se pot măsura axele orizontale în abaterile standard ale mediei. Toate variabilele cuprinse între -3 deviații standard și +3 deviații standard se distribuie simetric în jurul mediei. Valorile caracteristice curbei normale dau proporția în care crește și descrește curba de la poziția axelor orizontale. Caracteristicile distribuției normale Distribuția normală are următoarele caracteristici: este în formă de clopot, cu observațiile cele mai frecvente
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
și formă, mediile și abaterile tip diferă în funcție de valorile variabilelor reprezentate de distribuție. Modelul se bazează pe presupuneri teoretice, că axa x este o scală infinită și o variabilă dată este localizată pe o anumită porțiune a axei. Diferențele în deviația standard influențează înclinația curbei. O deviație standard mică indică faptul că observațiile sunt dispuse mai mult în jurul mediei. O deviantă standard mare apare atunci când majoritatea observațiilor sunt la distanță de medie, spre marginile distribuției, producând o curbă mai înaltă. În ciuda
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
diferă în funcție de valorile variabilelor reprezentate de distribuție. Modelul se bazează pe presupuneri teoretice, că axa x este o scală infinită și o variabilă dată este localizată pe o anumită porțiune a axei. Diferențele în deviația standard influențează înclinația curbei. O deviație standard mică indică faptul că observațiile sunt dispuse mai mult în jurul mediei. O deviantă standard mare apare atunci când majoritatea observațiilor sunt la distanță de medie, spre marginile distribuției, producând o curbă mai înaltă. În ciuda diferențelor de medii și abateri tip
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
fluctuează de la o variabilă la alta. Din fericire pot fi evitate erorile de calcul prin transformarea valorii variabilelor empirice într-o scală standard. 6.5. Scorurile Z Când o serie de scoruri este transformată astfel încât media are valoarea 0 și deviația standard are valoarea 1, scorul este cunoscut ca scor Z. Avantajul scorului Z este că ne spune unde este scorul relativ față de medie: un Z negativ ne arată că scorul este sub medie; un Z pozitiv ne arată că scorul
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
putem folosi media eșantionului pentru a estima media populației. Dacă suntem în situația fericită de a avea un eșantion mare din populație, care în plus este și reprezentativ la nivelul populației respective, media eșantionului va putea forma o distribuție normală. Deviația standard a acestei distribuții se poate afla considerând deviația standard a eșantionului și divizându-l în rădăcini pătrate ale lui n, numărul în eșantion. Aceasta este eroarea standard. Erorile standard permit calcularea unei probabilități cu care adevărul despre populație se
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Dacă suntem în situația fericită de a avea un eșantion mare din populație, care în plus este și reprezentativ la nivelul populației respective, media eșantionului va putea forma o distribuție normală. Deviația standard a acestei distribuții se poate afla considerând deviația standard a eșantionului și divizându-l în rădăcini pătrate ale lui n, numărul în eșantion. Aceasta este eroarea standard. Erorile standard permit calcularea unei probabilități cu care adevărul despre populație se află între limitele specificate. Din proprietățile distribuției normale se
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
despre populație să se afle între +/aproximativ 2 erori standard ale eșantionului. Pentru a înțelege mai bine să presupunem că am luat un eșantion de 100 subiecți dintr-o populație. Pentru acest eșantion vom găsi media eșantionului de 50 și deviația standard de 15. Eroarea standard este de 1,5 (15/). Se poate spune atunci, respectând aceeași terminologie, că adevărul despre populație are 95% probabilitate să se afle între limitele de 50 +/2 erori standard = 50 +/-3; i.e. între 47 și
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
nivel de interval sau raport Coeficientul r a lui Pearson se folosește pentru a testa relațiile dintre două variabile cantitative. , unde: xi, yi reprezintă valorile celor două variabile, , reprezintă mediile celor două variabile n reprezintă volumul eșantionului σx, σy reprezintă deviațiile standard ale celor două variabile. Acest coeficient are valori în intervalul [-1;+1] și cu cât valoarea coeficientului este mai îndepărtată de valoare zero, cu atât există o relație mai puternică între cele două variabile. Figura nr. 7.8: Coeficientul
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
dreapta lui ) și avem nevoie să aflăm valorile lui z. Tabelul arată că lui 0.4750 îi corespunde un z cu valoarea de 1.96. Aceste valori sunt folosite pentru a determina regiunea de respingere: = limita inferioară; = limita superioară, unde: = deviația standard a distribuției si = media populației. Să presupunem că media populației pentru competență în sociologie este 100 și deviația standard este 15. Astfel, pentru ca rezultatul să fie considerat semnificativ eșantionul trebuie să ajungă la o medie a rezultatului competenței în
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
z cu valoarea de 1.96. Aceste valori sunt folosite pentru a determina regiunea de respingere: = limita inferioară; = limita superioară, unde: = deviația standard a distribuției si = media populației. Să presupunem că media populației pentru competență în sociologie este 100 și deviația standard este 15. Astfel, pentru ca rezultatul să fie considerat semnificativ eșantionul trebuie să ajungă la o medie a rezultatului competenței în sociologie fie mai mică de 70.60, fie mai mare de 129.40: -1.96 (15) + 100 = 70.60
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
TESTS/ 1 SAMPLE K-S, unde poate fi testată atât distribuția normală, cât și cea uniformă și cea de tip Poisson. Atenție însă aici nu se aplică corecția Lilliefors, iar testul în varianta inițială este mult mai puțin tolerant la deviații de la normalitate (respectiv ipoteza de nul este respinsă mai ușor). * Un alte test de concordanță folosit în cazul datelor nominale este Hi pătrat (), disponibil în meniul ANALYZE/NONPARAMETRIC TESTS/CHI SQUARE. Ca și K-S, Hi pătrat poate testa nu
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
față. VIF (variance inflation factor) este inversul toleranței și deci valorile mari (>4) vor indica probleme de acest gen. În tabelul de mai jos sunt prezentate cazurile extreme (aberante) pentru care valoarea prezisă se situează la mai mult de 3 deviații standard de valoarea medie. De obicei aceste cazuri sunt excluse din analiză sau pentru ele se construiește un model de regresie separat. Următorul tabel conține informații despre valorile reziduale (valorile prezise minus cele observate) și măsurile influenței unui caz asupra
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Distance ,000 ,014 ,001 ,001 1212 Centered Leverage Value ,001 ,026 ,005 ,004 1212 a. Dependent Variable: IOPD Printr-o inspecție a graficelor de mai jos se verifică dacă este satisfăcută condiția ca valorile reziduale să aibă o distribuție normală. Deviațiile ușoare sunt acceptate, regresia fiind o metodă robustă. Se verifică, prin graficul de mai jos, condiția de egalitate a dispersiilor valorilor reziduale și normalitatea distribuției reziduurilor. Ideal această bandă ar trebui să fie perpendiculară pe Oy. Distribuția reziduurilor se abate
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
o uzină; stilul de muncă - pe exemplul conducerii concrete a unei instituții socioculturale; amplasarea optimă a unei construcții - pe cazul concret al unui edificiu; sistematizarea optimă a unei localități - pe exemplul pozitiv al unui oraș, al unui cartier, sat etc.; deviațiile comportamentale- pe cazul cunoscut al unor persoane cu abateri de la disciplina muncii și a vieții colective etc. Actuala dinamică a curriculumului școlar, expresie a dinamicii dezvoltării cunoașterii științifice și progreselor tehnologice, dar și a vieții socioculturale și economice, În general
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
științifice, tehnice, organizatorice, manageriale. c) Tipologia proiectelortc "c) Tipologia proiectelor" Proiectul poate lua forme variate, În funcție de natura activității, de gradul de complexitate a temei, de vârsta școlară etc. Se pot efectua: - proiecte de investigație-acțiune: anchete, culegeri de folclor, studii asupra deviației cuvintelor locale de la forma literară, studii privind istoricul școlii, dezvoltarea unei unități economice, a unei instituții socioculturale etc., sub formă de mici monografii etc.; - proiecte de acțiune ecologică: de protecție a mediului natural, a bogățiilor naturale, de luptă Împotriva poluării
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
b) Punându-l pe Solon să afle istoria despre Atena arhaică și Atlantida de la preoții egipteni, Platon explică cezura produsă de „trecutul apropiat” și uitarea care s-a așternut peste „trecutul îndepărtat”: la anumite intervale, au loc catastrofe determinate de „deviația corpurilor” cerești și o mare parte din omenire piere, dar mai ales pier elitele culturale și politice. Doar Egiptul, grație Nilului, ar fi scăpat de asemenea dezastre, ceea ce a făcut ca vechile tradiții autentice ale omenirii să fie păstrate numai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
naturale (phtora) de care au parte toate formele fizice care au o geneză, o creștere și o decădere, registrul de discuție a „declinului” fiecăreia dintre ele nu este nicidecum natural. „Există trei forme pentru constituțiile unui polis și tot atâtea deviații în calitate de degenerări ale celor dintâi.” Termenul parekbaseis, prin care Aristotel caracterizează constituțile deviante, se referă la o alunecare alături care are loc în maniera unei ieșiri din limite în felul unei hipertrofii, așa cum am remarcat deja. Condițiile de eroziune sunt
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu aparțin modelului platonician centralizat au avut aplicare în realitate, fiind desigur niște aberații politice; altele au făcut obiectul textelor de teorie politică. Trebuie spus că modelul propus de noi nu schimbă poziția exercițiului politic autentic, ci face loc unor deviații pe care Platon, probabil, nu le putea imagina (în primul rând, metoda sa nu i-ar fi permis o astfel de construcție care include elemente ce nu fac parte din genul proxim). Pe lângă clasele descrise anterior din prima diagramă, mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
euristică, capacitatea de transformare a seturilor de date și capacitatea de operare cu date calitative și concepte științifice. Există și modele ce vizează domeniul artistic. Johnson-Laird (1988), de exemplu, a dezvoltat un program de improvizare în muzică jazz în care deviațiile inovatoare de la secvențele standard ale arpegiilor de jazz sunt controlate prin reguli armonice stricte (sau prin principiile implicite ale jazzului) alese la întâmplare mai multe când se permit anumite direcții în improvizație. Perspective sociale și de personalitate asupra studiului creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nivel ridicat de dinamism. Pentru înțelegerea conceptului de creativitate, Gruber și colaboratorii săi (1981, 1988; Gruber și Davis, 1988) au avansat un model de dezvoltare a sistemelor evolutive. De-a lungul timpului, scopurile, cunoștințele și afectivitatea unei persoane evoluează, amplifică deviațiile individuale și stimulează producția creativă. Transformările evolutive ale sistemului de cunoștințe au fost atestate de cazuri celebre, precum cel lui Charles Darwin și al concepțiilor sale despre evoluție. Scopurile se referă la o serie de obiective interdependente care evoluează, la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
concepția lui Freud (1995, p. 220). În realitate, destul de mulți autori au anticipat aspecte ale viziunii freudiene fără a surprinde structura alcătuită de Freud. În 1877, Jevons susține că geniul este „fundamental creator” și se manifestă acolo unde există o „deviație de la tiparele tradiționale de gândire și acțiune” (Becker, 1995, p. 225). Unii pot vedea aici o anticipare a teoriilor lui Guilford (1950), Mednick (1963), Wallach și Kogan (1965), care au exploatat ulterior noțiunea de gândire divergentă. Numai din lucrările lui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rolul explicativ și reglator al schiței inițiale. Felul în care creatorul reușește să stabilească un echilibru între cele două roluri trebuie distins în fiecare situație în parte. Majoritatea sistemelor homeostazice reprezintă sisteme de feedback negativ: controlul corector ajută la eliminarea deviațiilor de la valoarea stabilită (similar temperaturii sangvine de 37°C). Însă sistemele creative necesită feedback pozitiv: când apare o deviație semnificativă de la normă, sistemul răspunde prin detectarea, recunoașterea și amplificarea ei (Maruyama, 1963). Este o problemă centrală a cercetării studiilor de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
roluri trebuie distins în fiecare situație în parte. Majoritatea sistemelor homeostazice reprezintă sisteme de feedback negativ: controlul corector ajută la eliminarea deviațiilor de la valoarea stabilită (similar temperaturii sangvine de 37°C). Însă sistemele creative necesită feedback pozitiv: când apare o deviație semnificativă de la normă, sistemul răspunde prin detectarea, recunoașterea și amplificarea ei (Maruyama, 1963). Este o problemă centrală a cercetării studiilor de caz - modul de recunoaștere și elaborare a invențiilor - care abia a fost identificată și cu atât mai puțin analizată
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]