769 matches
-
special patologiile sexuale sau actele de corupție ale oficialilor publici și care în marea lor majoritate rămân ascunse societății. * Tipul de devianță: devianța penală (infracțiunile), devianța sexuală, devianța politică (terorismul), devianța religioasă (fanatismul), devianța autoagresivă (sinuciderea sau consumul de droguri), devianța familială (maltratarea). * Caracterul individual sau de grup al devianței. Spre deosebire de devianța individuală, devianța de grup implică socializarea în cadrul unor subculturi deviante definite de norme valori și stiluri de viață (organizații criminale, rețele de prostituție și trafic de droguri). Un concept
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
publici și care în marea lor majoritate rămân ascunse societății. * Tipul de devianță: devianța penală (infracțiunile), devianța sexuală, devianța politică (terorismul), devianța religioasă (fanatismul), devianța autoagresivă (sinuciderea sau consumul de droguri), devianța familială (maltratarea). * Caracterul individual sau de grup al devianței. Spre deosebire de devianța individuală, devianța de grup implică socializarea în cadrul unor subculturi deviante definite de norme valori și stiluri de viață (organizații criminale, rețele de prostituție și trafic de droguri). Un concept nou îl reprezintă cel de devianță organizațională și care
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
care în marea lor majoritate rămân ascunse societății. * Tipul de devianță: devianța penală (infracțiunile), devianța sexuală, devianța politică (terorismul), devianța religioasă (fanatismul), devianța autoagresivă (sinuciderea sau consumul de droguri), devianța familială (maltratarea). * Caracterul individual sau de grup al devianței. Spre deosebire de devianța individuală, devianța de grup implică socializarea în cadrul unor subculturi deviante definite de norme valori și stiluri de viață (organizații criminale, rețele de prostituție și trafic de droguri). Un concept nou îl reprezintă cel de devianță organizațională și care desemnează actele
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
marea lor majoritate rămân ascunse societății. * Tipul de devianță: devianța penală (infracțiunile), devianța sexuală, devianța politică (terorismul), devianța religioasă (fanatismul), devianța autoagresivă (sinuciderea sau consumul de droguri), devianța familială (maltratarea). * Caracterul individual sau de grup al devianței. Spre deosebire de devianța individuală, devianța de grup implică socializarea în cadrul unor subculturi deviante definite de norme valori și stiluri de viață (organizații criminale, rețele de prostituție și trafic de droguri). Un concept nou îl reprezintă cel de devianță organizațională și care desemnează actele de corupție
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de grup al devianței. Spre deosebire de devianța individuală, devianța de grup implică socializarea în cadrul unor subculturi deviante definite de norme valori și stiluri de viață (organizații criminale, rețele de prostituție și trafic de droguri). Un concept nou îl reprezintă cel de devianță organizațională și care desemnează actele de corupție comise tocmai de acele organizații împuternicite în a preveni și combate corupția. * Caracterul normal sau patologic al actului de devianță comis. Actele deviante normale sunt considerate ca atare, atunci când nu intră în conflict
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de prostituție și trafic de droguri). Un concept nou îl reprezintă cel de devianță organizațională și care desemnează actele de corupție comise tocmai de acele organizații împuternicite în a preveni și combate corupția. * Caracterul normal sau patologic al actului de devianță comis. Actele deviante normale sunt considerate ca atare, atunci când nu intră în conflict cu morala publică (fumatul, calătoria frauduloasă cu mijloace de transport în comun), devianța patologică, inclusă în domeniul medical, angajează conduite anormale nesocializate într-o anumită cultură deviantă
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
împuternicite în a preveni și combate corupția. * Caracterul normal sau patologic al actului de devianță comis. Actele deviante normale sunt considerate ca atare, atunci când nu intră în conflict cu morala publică (fumatul, calătoria frauduloasă cu mijloace de transport în comun), devianța patologică, inclusă în domeniul medical, angajează conduite anormale nesocializate într-o anumită cultură deviantă (violul, incestul). Caracterul voluntar al actului deviant permite o clasificare a tipurilor de devianți (Cusson, M., 1997, p. 440): * Devianții subculturali reprezintă acea categorie în care
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
atunci când se instalează dependența. O altă categorie distinctă o reprezintă persoanele care suferă de anumite afecțiuni psihice și a căror acțiune se situează la limita dintre voluntar-involuntar, normal- patologic. * Persoanele cu handicap a căror acțiune nu este inclusă în sfera devianței, dar care pot dezvolta comportamente deviante în relațiile lor cu semenii. Parsons aprecia că boala este singura formă de devianță legitimă, deoarece individul bolnav este incapabil să-și exercite rolurile sociale normale . Dificultatea, în definirea conceptului de devianță, constă în
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
acțiune se situează la limita dintre voluntar-involuntar, normal- patologic. * Persoanele cu handicap a căror acțiune nu este inclusă în sfera devianței, dar care pot dezvolta comportamente deviante în relațiile lor cu semenii. Parsons aprecia că boala este singura formă de devianță legitimă, deoarece individul bolnav este incapabil să-și exercite rolurile sociale normale . Dificultatea, în definirea conceptului de devianță, constă în aceea că, pe parcursul timpului i s-au oferit o multitudine de interpretări. Trecerea de la o perioadă istorică la alta, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
în sfera devianței, dar care pot dezvolta comportamente deviante în relațiile lor cu semenii. Parsons aprecia că boala este singura formă de devianță legitimă, deoarece individul bolnav este incapabil să-și exercite rolurile sociale normale . Dificultatea, în definirea conceptului de devianță, constă în aceea că, pe parcursul timpului i s-au oferit o multitudine de interpretări. Trecerea de la o perioadă istorică la alta, de la societatea tradițională la cea modernă, a determinat schimbări majore în toate sferele acțiunii umane: socială, economică-tehnologică, politică; schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
determinat schimbări majore în toate sferele acțiunii umane: socială, economică-tehnologică, politică; schimbări ce au determinat implicit schimbarea normelor, tradițiilor, legilor în baza cărora societatea exista. Astfel, homosexualitatea, care în secolul trecut era considerată una din cele mai grave forme de devianță, a ajuns astăzi să fie tolerată sau chiar acceptată, (fapt acceptat și în Antichitate), în timp ce, prostituția, considerată odinioară un rău necesar, stârnește, în prezent, din ce în ce mai multe reacții (Rădulescu, S.M., 1998, p. 28). Devianța, deci, este relativă putând fi definită numai
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
una din cele mai grave forme de devianță, a ajuns astăzi să fie tolerată sau chiar acceptată, (fapt acceptat și în Antichitate), în timp ce, prostituția, considerată odinioară un rău necesar, stârnește, în prezent, din ce în ce mai multe reacții (Rădulescu, S.M., 1998, p. 28). Devianța, deci, este relativă putând fi definită numai în baza reglementărilor normative existente într-un anumit cadru spațio-temporal (Cusson, M., 1997 p. 442) și are următoarele caracteristici: * un act sau o conduită este considerată deviantă în funcție de circumstanțele în care se produce
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
circumstanțele în care se produce; * un act va fi considerat deviant sau nondeviant în funcție de statusul autorului; * un act va fi calificat sau nu deviant în raport de contextul normativ în care este plasat. Chiar dacă criteriile care stau la baza definirii devianței au un caracter relativ, există acte, care au fost considerate deviante, indiferent de epoca istorică, de tipul de societate sau de spațiul geografic: incestul între mamă și fiu, tată și fiică, frate și soră, răpirea și violul unei femei căsătorite
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
furtul. 3.1.1. Delincvența juvenilă Derivat din latinescul delinguere și juvenis această noțiune desemnează "ansamblul abaterilor și încălcărilor de norme sociale, sancționate juridic, săvârșite de minori" (Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., 1992, p. 267). Ca formă specială de devianță socială, delincvența juvenilă definește "ansamblul conduitelor minorilor și tinerilor aflați în conflict cu normele de conviețuire socială acceptate și recunoscute într-o societate" (Banciu, D., Rădulescu, S., 2002, p. 7) Trecând în revistă criteriile de stabilire ale devianței și cauzele
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
specială de devianță socială, delincvența juvenilă definește "ansamblul conduitelor minorilor și tinerilor aflați în conflict cu normele de conviețuire socială acceptate și recunoscute într-o societate" (Banciu, D., Rădulescu, S., 2002, p. 7) Trecând în revistă criteriile de stabilire ale devianței și cauzele care determină comportamentele deviante, s-a ajuns la concluzia că: pentru diferite acte deviante există o cauzalitate comună. Astfel devianța școlară este strâns legată de delincvența juvenilă. Devianța școlară reprezintă în sens general ansamblul comportamentelor care încalcă sau
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
recunoscute într-o societate" (Banciu, D., Rădulescu, S., 2002, p. 7) Trecând în revistă criteriile de stabilire ale devianței și cauzele care determină comportamentele deviante, s-a ajuns la concluzia că: pentru diferite acte deviante există o cauzalitate comună. Astfel devianța școlară este strâns legată de delincvența juvenilă. Devianța școlară reprezintă în sens general ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează normele și valorile școlare fiind un concept foarte vast deoarece include atât indisciplina cât și conduitele evazioniste, care nu prejudiciază în
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
2002, p. 7) Trecând în revistă criteriile de stabilire ale devianței și cauzele care determină comportamentele deviante, s-a ajuns la concluzia că: pentru diferite acte deviante există o cauzalitate comună. Astfel devianța școlară este strâns legată de delincvența juvenilă. Devianța școlară reprezintă în sens general ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează normele și valorile școlare fiind un concept foarte vast deoarece include atât indisciplina cât și conduitele evazioniste, care nu prejudiciază în mod direct profesorul sau pe ceilalți elevi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
împlinit 14 ani doar 2% sunt copii ai străzii și doar 3% provin din instituții, iar între copiii care nu au împlinit 14 ani, doar 7% sunt copii ai străzii și 1,5% provin din instituții. 3. 2. Teorii cu privire la devianță Funcție de modul în care sunt explicate evenimentele și circumstanțele generatoare sau favorizante de acte sau conduite deviante, teoriile asupra devianței pot fi clasificate în (Giddens, A., 2001, p. 191): * Teorii pozitiviste - includ teoriile biologice, psihologice și pe cele sociologice. * Teorii
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
au împlinit 14 ani, doar 7% sunt copii ai străzii și 1,5% provin din instituții. 3. 2. Teorii cu privire la devianță Funcție de modul în care sunt explicate evenimentele și circumstanțele generatoare sau favorizante de acte sau conduite deviante, teoriile asupra devianței pot fi clasificate în (Giddens, A., 2001, p. 191): * Teorii pozitiviste - includ teoriile biologice, psihologice și pe cele sociologice. * Teorii criticiste - se concentrează pe un spațiu social, cultural, istoric foarte larg. În mare parte sunt bazate pe analiza structurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Teorii pozitiviste - includ teoriile biologice, psihologice și pe cele sociologice. * Teorii criticiste - se concentrează pe un spațiu social, cultural, istoric foarte larg. În mare parte sunt bazate pe analiza structurilor de clasă și încadrează în primul rând teoriile marxiste asupra devianței și marginalizării. * Teoriile feministe ce pleacă de la constatări statistice care se referă la rolul redus, uneori aproape inexistent al femeilor în cazurile de devianță. Abordarea biologică. Unele dintre primele încercări de explicare a comportamentului deviant au avut ca punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
parte sunt bazate pe analiza structurilor de clasă și încadrează în primul rând teoriile marxiste asupra devianței și marginalizării. * Teoriile feministe ce pleacă de la constatări statistice care se referă la rolul redus, uneori aproape inexistent al femeilor în cazurile de devianță. Abordarea biologică. Unele dintre primele încercări de explicare a comportamentului deviant au avut ca punct de plecare teoriile biologice. Cesare Lombroso (1870) era de părere că învățarea socială poate determina comportamentul deviant, dar considera majoritatea criminalilor ca fiind degenerați din
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
teorii care explicau actele deviante autoagresive (fumatul, alcoolismul, consumul de droguri, prostituția) ca fiind expresii ale thanatosului (dorinței de moarte). Abordarea sociologică. Teoriile sociologice aduc în atenție noțiunea de conformism social și interconexiunile care se crează între conformismul social și devianța socială în contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
prostituția) ca fiind expresii ale thanatosului (dorinței de moarte). Abordarea sociologică. Teoriile sociologice aduc în atenție noțiunea de conformism social și interconexiunile care se crează între conformismul social și devianța socială în contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. În viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
contexte diferite. Paradigma funcționalistă. Spre deosebire de abordările tradiționale ale devianței (abordarea biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. În viziunea lui Parsons, devianța este o stare de alienare, o ieșire din standardele sociale pe care societatea are capacitatea de a o înlătura prin intermediul mijloacelor de control social de care dispune. În viziunea sa
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
biologică și cea psihiatrică), care localizau cauzele comportamentului deviant la nivel de individ, paradigma funcționalistă (Parsons, T., 1951, Merton, R.) a elaborat o interpretare de tip holistic, care caută sursele devianței la nivelul structurilor sociale deficitare. În viziunea lui Parsons, devianța este o stare de alienare, o ieșire din standardele sociale pe care societatea are capacitatea de a o înlătura prin intermediul mijloacelor de control social de care dispune. În viziunea sa, numai boala este acceptată ca devianță legitimă, întrucât individul este
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]