555 matches
-
că viața în natură se construiește prin dinamică oscilanta stabilită între două tipuri ontologice fundamentale: devoratorii (non-prolificii) și prolificii. Aceștia corespund sistemului vulpe-iepure din modelul lui Verhulst 83. Iată ce spune Blake: "Astfel o parte a ființei sînt Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este așa, el doar ia părți din existența și își închipuie că este totul. / Dar Prolificul ar înceta să mai fie Prolific dacă Devoratorul, ca o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
viața în natură se construiește prin dinamică oscilanta stabilită între două tipuri ontologice fundamentale: devoratorii (non-prolificii) și prolificii. Aceștia corespund sistemului vulpe-iepure din modelul lui Verhulst 83. Iată ce spune Blake: "Astfel o parte a ființei sînt Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este așa, el doar ia părți din existența și își închipuie că este totul. / Dar Prolificul ar înceta să mai fie Prolific dacă Devoratorul, ca o mare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prolificii, cealaltă Devoratorii: devoratorului i se pare că producătorul s-ar afla în lanțurile sale; dar nu este așa, el doar ia părți din existența și își închipuie că este totul. / Dar Prolificul ar înceta să mai fie Prolific dacă Devoratorul, ca o mare, nu ar primi excesul încîntării sale."84 Fiind în mod straniu similar modelului lui Blake, modelul de sistem oscilant cu feedback al lui Verhulst a dus la descoperirea de către fizicieni și matematicieni a "numărului Feigenbaum", o nouă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vector îndreptat simultan spre trecut și viitor; la nivel istoric cultivarea unei retrogresii temporale perpetue tot mai adînci, prin care trecutul tinde să fie înviat în persoana Prolificului, constituind matricea din care acesta creează formele "prolifice". 2. hrănirea continuă a "Devoratorilor" cu ceea ce produc "Prolificii". Modelul oscilant implică însă și o discontinuitate care face posibilă oscilația, inversarea vectorilor dinamici ai evoluției sistemice: oprirea procesului de devorare și de creare a formelor prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu ceea ce produc "Prolificii". Modelul oscilant implică însă și o discontinuitate care face posibilă oscilația, inversarea vectorilor dinamici ai evoluției sistemice: oprirea procesului de devorare și de creare a formelor prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii Devoratorilor. Acest proces se manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
procesului de devorare și de creare a formelor prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii Devoratorilor. Acest proces se manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de a se regenera, dialectica Prolific-Devorator reluîndu-și cursul natural. Acest proces se poate observa în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un cuvînt "gradul devorării", ajunge la un nivel insuportabil, de epuizare a prolificului care este amenințat cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Focul Revoluției (Orc-energia psihică-libido jungian), cu Forța Imaginației (Los) și cu Duhul Iubirii (Luvah). Luvah este în acest sens Orc în ipostaza matură, care încă nu a decăzut în formă lui Urizen. Urizen este energia care încătușează a tiraniei, este Devoratorul, forța opresiva a rațiunii care suprimă forțele expansive ale vietii că ansamblu etern al revoluției-iubirii-imaginației, i.e. Orc-Luvah-Los. Observăm că atît Tharmas, cît și Urizen sînt descriși ca fiind circumferințe. Diferența dintre cei doi Zoa este următoarea: în timp ce Tharmas-Tatăl este circumferință
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este circumferință creativă, non-opresivă (un fel de Dator Formarum avicennian, "Dătătorul de Forme", care ține de ciclul anagenetic, de zidire-construire, si care este o sinteză conceptuală a Demiurgului platonician și a intelectului agent aristotelic 90), Urizen-Rațiunea este circumferință non-creativă, opresiva, devoratoare, care prin forțele sale represive generează haosul. Așadar, cele două circumferințe din sistemul lui Blake, Tharmas și Urizen, reprezintă ansamblul ordine-haos, Prolific-Devorator, cu care operează forțele microși macrocosmice într-o dinamică oscilanta de tip complementar și sistemic intercuplat periodic: reprimarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acest nume cu stomacul [probabil și în mod ironic: lumea materială este opusă celei spirituale în sensul că în lumea materială dictează rațiunile naturale ale necesității fizice mintea este în "pîntece", subzistînd prin hrană fizică finita -, este deci de rangul Devoratorilor, în vreme ce în lumea spirituală guvernează rațiunile spirituale ale ordinii nedeterminate, rațiunile și suprarațiunile/transrațiunile libertății spiritului mintea este în inimă, este de rangul Prolificilor, trăind prin hrană spirituală infinită, adică iubirea infinită (Luvah) și Logosul-Cuvîntul divin infinit (Tharmas-Los)]: "Bowlahoola muritorii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a nemuritorilor 126, i.e. a Eternilor lui Blake. Adolf Muschg observa în această ordine de idei pe bună dreptate că romanticii au adoptat o citire mitologica a civilizației (Blake, Shelley, Keats, Byron, Hölderlin, Novalis sînt exemple evidente), abordînd problemă inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că romanticii au adoptat o citire mitologica a civilizației (Blake, Shelley, Keats, Byron, Hölderlin, Novalis sînt exemple evidente), abordînd problemă inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita"128, asadar un ansamblu infinit-finit, libertate-limitare, haos-ordine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita"128, asadar un ansamblu infinit-finit, libertate-limitare, haos-ordine. Războiul fizic (că înrobire a energiei: aluzie probabil și la transformarea revoluției eliberatoare în tiranie înrobitoare) poate fi învins prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printr-o acerbă lupta intelectuală, mentală, dusă prin veghe permanentă și stimularea calităților creative în om, stimularea Prolificului, care în cele din urmă duce la trezirea omului spiritual hristic, a Prolificului arhetipal infinit, care prin plinătatea să infinită învinge vidul Devoratorului. În plus, se observă aici un paradox simplu, si anume alăturarea în conceptul de război (ce presupune instalarea temporară a haosului) a ideii de ordine. Războiul, așadar, este agentul unei ordini superioare, spirituale, chiar dacă la un anumit nivel el implică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
David Thoreau: și anume, omul trebuie, pentru a se spiritualiza, să dobîndească simplitate exterioară (unitate) pentru că astfel să ajungă la complexitate interioară (infinitate), pentru a învinge vidul-devoratorul, adică pentru a se mîntui. Pe de altă parte, la Blake teoria inconștientului (Devoratorul) apare limpede în imaginea omului care s-a închis pe sine în "caverna". De aici, el învăța să deschidă "ferestre" spre conștiința transcendență (Prolificul): "man has closed himself up, till he sees all things thro' narrow chinks of hîș cavern
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nici o Idee Înnăscuta cu siguranță este un Neghiob și un Ticălos, si Nu Are Conștiința sau Știință Înnăscuta"136. Ideea Înnăscuta și Știința Înnăscuta (în calitate de "Conștiința"-Spirit) sînt evident de rangul Prolificului, în vreme ce materia și rațiunea abstractizatoare sînt de rangul Devoratorului. În A Vision of the Last Judgment (1810), Blake își expune limpede concepția să de factură neîndoielnic platonica, arheomorfică: Această lume a Imaginației este Lumea Veșniciei; este sînul divin în care cu toții vom merge după moartea trupului Vegetal. Această Lume
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la Judecata printre Sfinții săi și lepădînd Timpul astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare infinită este Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia din care vegetal Pămîntul e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare infinită este Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia din care vegetal Pămîntul e o umbră doar."138 Ideea-matrice este Prolificul, copia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia din care vegetal Pămîntul e o umbră doar."138 Ideea-matrice este Prolificul, copia este Devoratorul. În A Vision of the Last Judgment Blake mai spune că "Omul Trece, dar Stările rămîn Apururi; el trece prin ele că un călător care poate foarte bine să presupună că locurile prin care a trecut nu mai există, așa cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
presupune că Stările prin care a trecut nu mai există. Toate lucrurile sînt Eterne. / În Veșnicie un Lucru niciodată nu se Schimbă în alt Lucru. Fiecare Identitate este Eternă [...]."139 Realitatea este scufundata în plinătatea arheomorfică infinită divină eternă; vidul Devoratorului se scufundă în plinătatea insondabila a Prolificului. 2. Cîteva observații despre Vala, sau Cei patru Zoa: Blake versus Böhme140 Vom urmări în continuare relațiile de izomorfism dintre sistemul de gîndire al lui Blake, așa cum se reflectă el mai ales din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
abia acum se obiectivează Spectrul lui Tharmas că "Moarte Veșnică"189. El nu existase înainte, ținînd, prin definiție, de nonexistență-negație. Mai mult, în concepția lui Blake, Spectrele nu au Emanații 190, deci sînt incapabile de a crea (sînt de rangul Devoratorilor), pentru ca le lipsește ființialitatea creată capabilă la rîndul ei să creeze, cum, de exemplu, Vala, emanația lui Luvah, se întreabă: De ce, iubind, creat-am iubire?"191. Ea însăși, ca zeița a Naturii, Natura însăși, a fost creată din iubire, Luvah
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plan inferior de existență nu poate subzista decît din vitalitatea primită/furată de la un plan superior. Acest lucru concorda cu ideea de Spectru la Blake, care nu poate emană nimic, ci "trăiește" în măsura în care fură viața, existentă de la vreo victima, fiind Devorator. Astfel, voia de sus că omul să fie creat este împlinită prin urnirea timpului și deschiderea spațiului. Iubirea maternă pe care Enion o simte pentru cei doi copii ai săi, Los și Enitharmon, pare să ascundă sensul mîntuirii ei. Ea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
învățați. 130 Iată! cum inima și creierul se nasc în pîntecul fecund Al lui Enitharmon; cum el cu viață-nmugurește și oaselor da naștere, Si inimioarei, ficatului, sîngelui roșu în ale sale labirinturi; Prin împlinire a dorinței, prin pofta aprigă devoratoare, pe Los ea-l umple Cu furie jinduitoare, care progeniturile-i va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cînd În Adîncuri dedesubt din rumenele roade am cules, Chiar prin această am știut că eu Păcătuisem, și-apoi știut-am Că fără de răscumpărare din moartea Veșnică nu voi putea fi mîntuita: 390 Că Viața viețuiește peste moarte, și prin devoratoare pofta Toate cîte sînt există unele prin altele 211; în deznădejde de atunci Strălucitoarea vreme mi-o petrec; dar tu esti aprig și puternic Ca să rabzi astfel osîndirea Șinei; ia dar, din fruct Mănîncă Și tu, si dă-mi dovadă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]