930 matches
-
un rost, cineva trebuia să aibă grijă și de noi. Eram ca bunicii pe care îi bombăneam că se-așezau pe 1 ianuarie la ora 7 fără 5 la rând la impozite, să-și plătească taxele către Stat. Aveau o dexteritate îndelung exersată, știau cum să se miște și unde să se-așeze, ca niște reptile-n căutarea soarelui. Dacă puneai Pif-uri în loc de taxe, ne vedeai în locul lor. Îi înțelegeam: nu vroiau nici ei să dispară. Pentru asemenea oameni trebuiau organizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se numea de fapt altfel, dar lumea așa îl știa de pe vremea lui Ceaușescu, nu trebuie să mai spun de ce. Era o minune să prinzi mașina cu cârnați, uneori așteptai și două zile și nu venea; mulțimea căpătase însă energie, dexteritate, mai multă răbdare. Oamenii se-așezau din timp la coadă, calm și disciplinat, de pe la două noaptea. Bătăile se iscau rar, numai dacă se băga cineva în față sau zicea măcelarul că nu mai ajunge carnea. Atunci, femeile chiuiau, bătrânii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aș fi înnebunit de plăcere să mă joc de-a detectivul, păcălind pe toată lumea, încropind destine și biografii fictive, sub care aș fi ascuns pachetele de informații cerute pe piață: pulsul bolnav și neprețuit al fiecărei clipe trăite. Îmi lipseau dexteritatea și perseverența. Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să laud, îmi venea să înjur, și invers. Mă așezam la masă să scriu despre o carte și mă apuca imediat lehamitea, parcă lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niște fese exorbitante, ca două plăpumi. Te putea strivi cu ele de gard, într-un moment de neatenție. Iar dacă le priveai mai mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o secționezi în patru-cinci alte ecuații mai mici, care o rezolvă, și reintroduci ecuația inițială-n corpul fiecăreia dintre ele. Rezultatul e identic. Așa se-obține rădăcina repetitivă, indicele permutării. Se-nvață în anul V de facultate, îți trebuie ceva dexteritate să le duci la capăt, dar se-nvață.“ „Cum naiba ai ajuns la concluzia asta?“, m-am minunat, mimând neîncrederea. De fapt îl admiram fără rețineri pe Mihnea. Găsea și codul lui Da Vinci. „Simplu. Sunt cinci scrisori. Scrisoarea V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
biletele și, odată cu ele, să răspund la celebra întrebare cu care te întâmpină băieții pe teritoriul francez: „Est-ce que vous transportez de la marchandise?“ Îi răspunsesem că nu, dar, deși vorbeam o franceză perfectă, tipul nu păruse nici să-mi aprecieze dexteritatea lingvistică, nici să mă creadă pe cuvânt, așa că ne trezisem invitați să deschidem bagajele. O făcusem pe loc, chiar dacă și pe ele scria Samsonite (nu plimbam chiar originalul, doar o imitație turcească, dar marca ar fi trebuit să impresioneze), pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de metri de stradă comercială se străduia din răsputeri să-ți atragă atenția, producând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
teci, așteptând atacul cu mâinile goale. Cei cincizeci se apropiară și se desfășurară În semicerc. Brusc, câteva shuriken-uri zburară spre el, dar nici unul nu-și atinse ținta. Câteva fuseseră evitate prin răsuciri rapide, altele fuseseră prinse din zbor cu o dexteritate uluitoare. Cinci Ninja Îl atacară dinspre stânga cu seceri kusari-gama. Fără a se clinti de lângă trupul fetei, luptătorul eschivă fiecare lovitură, prinse capătul ascuțit al uneia dintre seceri, o smulse din mâna celui care o folosise și o roti fulgerător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
asupra profesoarei Donia Rașcu. Oripilată la primul contact de fizionomia străinului, aceasta îi intuiește apoi personalitatea și sfârșește prin a se îndrăgosti de el. Deși previzibilă, evoluția sa psihologică e totuși interesantă prin meandrele ei, în descrierea cărora autorul arată dexteritate. Cam la jumătatea romanului, citatele devin absolut obligatorii, pentru a face sesizabilă alunecarea în naivitate "se întâmplă însă ceva neobișnuit": o înaltă vizită la Opăriți. Oaspeții au impresionante titluri științifice: "Leon Dumitrescu, doctor docent la Universitatea din Iași" și "academicianul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valențe detectiviste, le descoperă și le face publice după cincisprezece ani de cercetări arhivistice, N. Georgescu. Substanțiala lui analiză se bucură de o riguroasă documentație, în bună parte din izvoare inedite, pe care le disecă cu o minuție și o dexteritate chirurgicale, diagnosticând tainele surprinzătoare și dând soluții plauzibile. [...] În Misterul morții lui Eminescu, Ed. Paco, 1996, medicul român Ovidiu Vuia, stabilit din 1970 în Germania, argumentează cu autoritatea specialistului neuropsihiatru, că Eminescu nu a suferit de nici o boală ereditară. [...] Deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trimiteri precise: Paradoxal, la moderni, cultul față de cuvânt a devenit o lipsă de responsabilitate față de cuvânt. / Ce teribilă forță zace în Doina eminesciană, dacă un întreg imperiu a ținut-o zăvorâtă jumătate de secol! Sunt momente când autorul capătă atâta dexteritate în formulări, încât ușurința de-a asocia idei duce, ca la poetul care jonglează cu rime, nu doar la conciziune și profunzime, ci și la joc de cuvinte: Logoreea vine când logosul ți se refuză. / Arta a fost mai întâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
își subapreciază prostia", "Poate că geniul nu-i decât mediocritatea conștientă de sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cetății. Concluzia lui Th. Codreanu? "Inflexibil" cu principiile și cu soarta națiunii, poetul n-a putut fi scos din cursă decât cu arma psihiatriei, cea mai parșivă, mânuită la acea vreme (și de atunci încoace de câte ori a fost cazul) cu dexteritate cameleonică. Distorsionarea adevărului pentru a-l subordona intereselor de grup a făcut ca sacrificiul ("Ei mint eu adevărul îl spun, căci nu mă tem/ De-a lui urmări") să fie confundat cu "nebunia", mărturia lui Petre Th. Missir (13 mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi-trei pe nivel erau foarte vigilenți... Purtau cizmele Încălțate În niște târlici și când mergeau nici nu auzeai... Veneau la vizor, la vizetă, și aveau o dexteritate..., și te prindeau. „Ce faci acolo, băi?” Dacă te vedea cu un ac făcut sau cu o scobitoare sau o sticluță, imediat: „Cum te cheamă?”. Te nota și te trezeai că te duce la subsol sau În camera unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jargonului care o identifică, dar rezultatele nu ies din câmpul gravitațional al literaturizărilor proprii epocii. Între timp S. perseverase și ca nuvelist, o primă mobilizare editorială în acest regim producându-se odată cu Oracolul (1969), unde sunt atinse cu o relativă dexteritate teme obligatorii ale genului SF: roboți, extratereștri, voiajul temporal sau, ca în nuvela titulară, citirea viitorului etc. Un câștig ar fi, totuși, dat de încercările timide de tratare în răspăr a rețetei SF. Cuadratura cercului (1975) descoperă însă un prozator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
decât simple alegorii. Paradoxal, în încercările lui lirice lipsesc cu totul vocabulele dialectale, dar abundă neologismele, unele inoportun utilizate. Dacă fragmentele publicate din piesa Costa Vlahia nu pot da seama nici de dramatismul acțiunii, nici de veridicitatea personajelor, ele arată dexteritate în versificare și o bună mânuire a dialogului, calitate vizibilă și în epica lui S. Prozele scurte sunt îndeobște simple povestiri sau relatări de călătorie, în care ținta nu e atât transpunerea unui peisaj, cât reliefarea unor aspecte negative, criticabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
într- alta... -Dar e groaznic, observă ea. Doar nu suntem pioni pe o tablă de șah. -Nu trebuie să mă iei prea în serios. -Am început să-mi dau seama de asta. Nu știu cum se face, dar am o dexteritate genială în a alege bărbații nepotriviți.Tot trecutul meu dovedește acest lucru. -Vreau să spun că am fost tot timpul o romantică, în căutare de pozne, de pasiune și de sensibilitate. Toate ingredientele astea romantice dau sens existenței mele efemere
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
strige că am luat pielea de pe toți de acolo; trebuia să le dau oamenilor o șansă să se revanșeze. Așa că pachetul de cărți pe care-l țineam între degete era la ordinea zilei și învățasem să împart cărțile cu mare dexteritate și agerime. În curând au început să mă caute diverși care nici măcar nu mă cunoșteau și m-am trezit încoronat peste masa de joc de la restaurantul chinezesc. Louie Fu, în pardesiul lui croșetat, zicea și el același lucru. Eram Bolingbroke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
geamăn, Waker, călugărul, cartusianul, îl diviniza, în copilărie, pe W.C. Fields și, în onoarea imaginii inspirate și flamboaiante, dar sfinte, a acestuia, obișnuia să jongleze ore întregi cu cutii de trabucuri și cu multe altele, până când a căpătat o spectaculoasă dexteritate în această îndeletnicire. (În familie circulă zvonul că, inițial, a fost luat în mănăstire - adică eliberat de îndatoririle sale de preot parohial - pentru a fi ferit de tentația persistentă de a administra enoriașilor hostia sacramentală stând la distanță de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
una dintre cărțile de vizită, folosind unghia arătătătorului, și mi-o puse În palmă. — Lucrezi la ceva În prezent? — Da, uitați..., am indicat eu către masa de bucătărie cu o fluturare a mâinii. Țăcăni pe tocuri până acolo, evitând cu dexteritate o mască de sudură, o pereche de mănuși de lucru ca vai de mama lor și o cheie de piulițe, și examină desenele pentru Fiica Chestiei, cu un interes măgulitor. — Mm, da, foarte contemporan, zise ea. Cam cât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Amin“ din partea domnișoarei Dunbury, luminile se stinseră. În acest moment, părintele Bernard făcu o descoperire legată de enoriașa lui. Domnișoara Dunbury era aproape complet surdă și se bizuia pe citirea cuvintelor pe buzele celorlalți, operație la care dobândise o extraordinară dexteritate. Bătrânica se rușinase de infirmitatea ei și o ținuse în taină, dar acum descoperirea devenise inevitabilă. Avea ea pe undeva lumânări, dar unde le pusese? Domnișoara Dunbury scoase dintr-un sertar o lanternă electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
printre voi, la timpul și la locul potrivit, rostește Îngerul. Cu mânuța copilașului înduioșător de golaș și de blond, în palma sa și cu marile aripi de pasăre pliate, Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
într-un buzunar lateral al pantalonilor. Scrii, ștergi, scrii, autor te numești! Dă, Doamne, poate-poate ne lipim și noi, pe-acolo, de vreun pișpiriu de premiu, pentru stagiari! Bine-ar fi! Între timp, trupeșa Liliana se întorsese, aducând, cu o dexteritate demnă de invidiat, o frapieră cu trei sticle de vin-pelin, din comerț, la gheață, apă minerală, un tirbușon, precum și un platou cu cașcaval, cu jambon feliat, cu pâine, cu măsline și cu un mezelic tare și uscat, probabil ghiudem. Plus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spuse Emma. Ar fi trebuit să nege cu mai multă convingere. De altfel, erau treburile ei, iar Antonio nu avea nici un drept să se amestece. Zburau printre clădirile de pe Tiburtino. Antonio depășea autobuze și taxiuri, strecurându-se printre mașini cu dexteritatea impulsivă pe care o Învățase la cursurile de șofat din poliție. Mai demult, Emma se distra când el făcea șicanele acestea Îndrăznețe. Cândva străbătuseră șoseaua de pe malul fluviului În sens invers, de la Castel Sant’Angelo până la Castel Giubileo - erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]