390 matches
-
îți faci nelăsându-l să spună ce are de spus.89 Cameleon și impostor cu tradiție, pișicherul s-a adaptat fără greutate în ambele regimuri, anteși post-decembrist. Tactica defensivă aplicată consecvent presupune substituirea firescului sentiment de jenă printr-o agorafilie dezarmantă: Întrebat cum se împacă activitatea lui de acum cu ce făcea și spunea înainte, răspunde invariabil: "Vai de capul meu! Habar n-ai ce lupte a trebuit să duc. Stăteai la căldurică, în timp ce eu ...". Iar dacă vorbește în Parlament, pe lângă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literar "se amuză"178 în încercarea de a demola edificiile cele mai stabile din câmpul literaturii momentului, face parte și efectul scontat al mărturisirilor din gama rețetelor de creație, al procedeelor demascate cu o (aparentă) naivitate și sinceritate debusolante și dezarmante: "Studiul despre Arghezi a fost scris cu mai multă convingere decât acesta. Nu-mi vine să cred. Să fie posibil să fiu convins de lucrurile pe care le afirm?"179, "Toate lucrurile acestea sunt ridicule, fără îndoială, și le-am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din satu‟ ista, da‟ șî di pi aiurea, șî i-am cătat șî oblojât di tăti bolili...“, spunea ea, simplu, fără fală. Acum e bătrână... bătrână ca însăși bătrânețea... Dacă o întrebi, câți ani are, ea răspunde cu o sinceritate dezarmantă: „- Nu mai știu, mamî, cî di la o vremi, n-am mai țânut socoteala șî rându‟ lor...!“ ... „Da‟ știu, cî eram fatî, pi vremea când s-o dat Hrisovu‟ lu‟ Moruz.<footnote Moruzi, Alexandru, Domn al Moldovei (1792, 1802-1806 și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te mint! Pădurarul surâse, cu o liniște dezarmantă, apoi, adăugă zâmbind. - Hm!.. Altfel, pânda n-ar mai avea farmec..! - Așa‟i, Antoane, ai dreptate! Dar, iată că de după creastă apare un lup în alergare... Se oprește și se uită în jur prevăzător... Era un animal mare, sur-roșiatic, privește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o poșetă din pânză neagră cu mânere și Închizătoare de culoare albă, și o carte pe care o puse jos când am intrat În sala de așteptare. Ochii albaștri și buzele perfect date cu ruj Îmi zâmbeau cu o prietenie dezarmantă: — Herr Gunther, presupun. Am aprobat-o dând prostește din cap. — Sunt Inge Lorenz. O prietenă de-a lui Eduard Müller. De la Berliner Morgenpost? Ne-am strâns mâinile. Am descuiat ușa biroului meu. — Intrați și faceți-vă comodă, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
piramide în miniatură. Un comerț echivoc proliferează ca de obicei în jurul monumentelor trecutului și se găsesc destui care-și cumpără suveniruri cu iluzia că achiziționează amintiri. În special americanii, atât de siguri pe ei în afaceri, sunt de o candoare dezarmantă în asemenea împrejurări. Există chiar un stil à l'americaine de a privi o amuletă de serie ca pe un obiect de la muzeul național de antropologie, dacă vânzătorul știe să-și laude cum trebuie marfa. Cumpăr și eu un cap
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e o greșeală la mijloc, domnule Nicholson. Și ați venit aici nesilit de nimeni, nu-i așa? Fără toaletă? O să vorbesc eu cu ofițerul de serviciu. O să am grijă să nu se mai Întâmple, spuse el aruncându-i un zâmbind dezarmant. Dar acum suntem cu toții aici, deci putem Începe? Nicholson făcu semn că da, Încercând să zâmbească și simțindu-se În siguranță. Simțindu-se vizibil mai bine. — Agent, faci tu onorurile? Logan Îi pasă lui Watson două casete audio nou-nouțe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
praetorium, era bună prietenă cu mama sa -, șopti: — Te rog... Vreau să te întreb ceva. Tribunul, un militar priceput și fără milă, se surprinse privindu-l cu niște simțăminte ce-i erau necunoscute. Ochii îi erau blânzi și rugători, glasul dezarmant; avea unul dintre cele mai alese daruri ale zeilor: capacitatea de a-și atrage imediat simpatia celorlalți. Tribunul le făcu semn soldaților să plece. Gajus spuse: Mama a plâns, iar tu știi că se ascunde să n-o vadă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strânși, iar unghiile îi intrau în carne. Văzu că în palma stângă îi rămăseseră semne. Acum, singurul sentiment care, cu ajutorul imaginației, îi aducea alinare era răzbunarea. Dar nici de aceasta nu-și dădea nimeni seama. Chipul lui era blând, zâmbetul dezarmant, tăcerile păreau melancolice. De fapt, principalul lui gând era să individualizeze chipurile și numele tuturor protagoniștilor. Și în vreme ce-și petrecea zilele căutând, cercetând, ascultând, meditând, descoperi în cele din urmă că fratele său Drusus scria în taină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius îl privea cu ochii înroșiți, întredeschiși, urmărindu-i reacțiile. Era un vicleșug mai vechi; îi surprindea pe interlocutori fără apărare în primele secunde. Încercând să înțeleagă ce anume se ascundea în planul acela, Gajus întrebă simplu, cu un glas dezarmant: — Cum se numește? Pe fața lui Tiberius se citi dezolarea provocată de acea întrebare infantilă. Cu o indiferență plină de dispreț, răspunse: — Nu știu. Apoi fu cuprins de neliniștea lui obișnuită; așteptă ca tânărul să mai spună ceva, iar tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca-n povești: Ce necrolog desăvârșit!... Cu-așa bărbat să tot trăiești! Tanda și Manda Vine lumea să-i asculte Ce-și urează la pahare. Soțul zice: La mai multe! Soața zice: La mai tare! Încornorat fidel Lovit de vestea dezarmantă, Că soața dragă îl traduce, Nici nu știa-ncotro s-apuce... Și a luat-o spre amantă. Istoria unui cuplu O scurtă căsnicie infernală Și, în final, divorțul fericit; Iar, dacă nu s-ar fi căsătorit, Erau acum perechea ideală
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
de propria lui smerenie, punându-i în vedere că de hotărârea ei depinde acum ce destin vor avea una sau poate chiar două dintre fiicele lui. La întrebarea Nastasiei Filippovna: „Ce doresc totuși de la ea?“, Toțki, cu aceeași sinceritate, absolut dezarmantă, recunoscu că l-a speriat atât de tare acum cinci ani, încât nici în momentul de față nu se poate liniști pe deplin până când n-o va vedea pe Nastasia Filippovna căsătorită cu cineva. Adăugă imediat că, desigur, rugămintea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stare de stress social și implicit o creștere a gradului de dependență a populației față de sistem, pentru că În felul acesta a generat noi trebuințe dureroase, de multe ori inutile. Din partea societății și mai ales a individului răspunsul a fost unul dezarmant, pentru că a condus la reducerea toleranței la durere și suferință și implicit la reducerea compasiunii față de cel aflat În suferință, ajungându-se să nu se mai accepte chiar declinul biologic, considerându-se că individul este imuabil din punctul de vedere
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
s-au dovedit În timp extrem de productive, dovadă că au rezistat. Și iarăși Întrebarea care se ridică este: ce oferă societatea modernă, mai ales cea urbană, ca alternativă În pregătirea tânărului pentru viața de familie? Oferta este de-a dreptul dezarmantă. Sistemul educațional nu oferă decât câteva pagini consacrate familiei și acelea prezentate Într-un stil și conținut lamentabil, În așa zisul manual de educație civică. Consilierea premaritală sub diferite forme nu este decât o acțiune formală, massmedia rareori abordează problema
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cred că un sfat Îmi pot totuși permite. Cine suntem, cum suntem sau ce ar trebui să fim? Români verzi? Ardeleni neaoși? Europeni pragmatici? Răspunsul meu va fi atât de simplu, Încât Îl avem cu toții la Îndemână, În banalitatea lui dezarmantă. Fiți oameni, dragii mei studenți, fiți oameni de treabă, oameni deschiși, oameni cultivați, oameni Împliniți, oameni adevărați! Fiți oameni fericiți, oameni veseli, oameni toleranți, fiți oameni cinstiți - nu uitați: trăim În România, nu luați și nu dați șpagă, dacă doriți
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fost încarcerat și, în toamna aceluiași an a pornit o revoltă care dorea să-l detroneze pe Ludovic al XIV-lea. Deși un general deosebit de capabil, Condé nu era un foarte bun psiholog, iar ca politician era de o incompetență dezarmantă. în scurt timp a reușit să-și învrăjbească toți aliații: pe nobili, pe parlamentari și pe parizieni. Când trupele sale au intrat în Paris, în 1652, au dat dovadă de o violență atât de mare, încât și-a pierdut toată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o parte a textelor erau deja (și) în limba engleză. Volumul de față nu ar fi apărut fără sprijin. Se cuvin prin urmare mulțumiri. Încep deloc întâmplător cu asist. cercet. drd. Adriana Bondor, care s-a implicat cu un entuziasm dezarmant, dublat de o remarcabilă rigoare în toate proiectele mele de câțiva ani încoace. Adresez mulțumiri și celor care au organizat, cu multă energie și pricepere numeroase manifestări care au catalizat sau chiar au generat apariția unora dintre studii. îi am
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
prin simboluri. Evanghelia, o carte ca obiect, în paginile ei conține, exprimate în cuvinte, învățăturile creștine cărora le sunt alăturate simbolurile celui care, prin sacrificiul suprem, le- a adus omenirii, trupul și sângele Mântuitorului. Cu elemente a căror simplitate pare dezarmantă, Stahi transmite și prin această pictură o stare de meditație și rugăciune. Însăși așezarea obiectelor în compoziție pare să nu fie întâmplătoare ci, dimpotrivă, să comporte o anume intenție plină de semnificații. Astfel pe planul orizontal al mesei sunt așezate
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
cea raportată de celelalte registre. Repetăm, valoarea optimistă de 69,04% din RO STEMI-I a fost influențată de faptul ca în anii 1997 și 1998 registrul a înrolat numai pacienți cu tromboliză. Diferența dintre ROSTEMI-II și celelalte registre apare dezarmantă când se compară numărul de pacienți care au fost tratați prin angioplastie primară și „dramatică” atunci când se compară numărul de pacienți la care s-a efectuat angioplastie sau stentare după internare. Diferențele continuă să fie semnificative și atunci cînd se
RO-STEMI ÎN CONTEXT EUROPEAN. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Gabriel Tatu-Chițoiu, Antoniu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1032]
-
de a construi, în interiorul unei trilogii, o cronică a crizelor și metamorfozelor ce marchează istoria Americii în a doua jumătate a secolului XX și la începutul secolului XXI. Romanul intersectează aparențe și suprafețe contradictorii, fiind un text de o densitate dezarmantă ce și-a construit deja o solidă reputație în lumea criticii. Dincolo de toate acestea, cartea lui Roth e o lovitură în plex. Iar în clipele scurte și dureroase în care ți se taie respirația, se insinuează un sentiment ambiguu, ca
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vremii când se atentează fără scrupule la ființa națională a poporului român, atacându-se, firește, portdrapelul acestuia în epoca modernă, Mihai Eminescu. "Unii intelectuali români, somați să se lepede de arheul lor național (modelul cultural Eminescu) o fac cu larghețe dezarmantă. Ei cred cu adevărat că democrația este incompatibilă cu a gândi și a simți românește, cu naționalismul", neglijând faptul că "un popor n-are nicio șansă de a se afirma și a însemna ceva în istorie lepădându-se de propriul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arată o cutie de chibrituri. Aa, "fósforos"'. Sí, "fóforo". Cum spuneam, Zulueta are o istorie a ei, cu puține bucurii și cu multe necazuri. Interesant este că ea admite bucuriile, atîtea cîte au fost, ca și necazurile, cu o naturalețe dezarmantă. Cu o oarece mîndrie, vorbește de familia ei cu mult respect și chiar venerație. Tata făcea parte din societatea secretă Abakuá. Societatea are temple și le folosește pentru ritualuri și inițieri. A fost creată spre sfîrșitul secolului XVII de către oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mamele sunt înclinate să-i protejeze pe cei mai timizi și mai sensibili dintre copii. Ceilalți frați erau bătăuși și violenți, se apărau singuri, pe când șotiile lui Mihai erau de altă natură și erau făcute cu un soi de nevinovăție dezarmantă, în fața căreia erai îndemnat să cedezi. De aceea mama îi și lua apărarea. Următorul an va fi cel al performanței lui Eminescu: al V-lea din 82 de elevi. Dar ca să nu se dezmintă nici de data aceasta, o zbughește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ritmuri lente, curge la fel pentru ei atât în poveste cât și în realitate. La sat, bolta cerească își trăiește în sufletul și imaginația inocentă a celor căzuți întâmplător pe coaja terestră (probabil din același cer misterios) cu o duioșie dezarmantă și senină liniștea stelară; din cer, Dumnezeul tuturor, imparțial și bun, prototipul moșnegilor tereștri, coboară fire nevăzute de lumină, o mreajă de văpaie 75, și dă semne de un clarobscur halucinant: ca-n vis, așa vii76. Copacul, roditor sau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
oameni. Că intra în acest joc o stare competițională, o demonstrează faptul că Ștefanelli, coleg de studenție, îl întreabă uimit cum de a reușit să făurească o atât de minunată declarație spontană. Eu credeam a fost răspunsul de o simplitate dezarmantă al lui Eminescu și cu aceasta dialogul a intrat în neant. Aceeași simplitate ca ploaia de stele din bisericuța familiei, dovadă că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește 80, iar timpul nu ostenește; zăbava asupră-i e în zadar. Când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]