818 matches
-
luptei de clasă”, „luptă” oarbă dusă de niște indivizi lipsiți total de scrupule sau altfel spus, români deveniți peste noapte adevărați monștri ieșiți din străfundurile fabricii de activiști bolșevici. g. Un „plugușor” respins de către autorități În perioada interbelică, Tudor Arghezi dezgustat de „producțiile” literare ale unora, scria cu mult umor dar și cu multă amărăciune: „În lumea asta prost făcută/ Căcații scriu în loc să pută”. În anul 1946, la conducerea județului Vaslui se afla preotul „democrat” Neculai Sârbu care, pus în fața acestui
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Le Haïdouk de la Sigurantza, căruia scriitorul român îi răspunde prin articolul Obiectivitatea presei independente comuniste, apărut în „Cruciada românismului”, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață: „Una din caracteristicile comunismului este că, atunci când el nu sfârșește prin a dezgusta de moarte pe un intelectual cinstit, sfârșește prin a-l tâmpi de moarte. Cazul din urmă e și al lui Henri Barbusse.” Limpezirea „cazului Istrati” avea să se facă mult mai târziu, după publicarea de către Al. Oprea (în „Manuscriptum”, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
despre apelurile insistente ale boierilor de a- destitui pe domnul Moldovei. La ultima întrevedere pe care consulul rus o avusese cu prințul Sturdza, acesta din urmă a declarat că nu ține absolut deloc la poziția sa, „de care este complet dezgustat”, și că nimic nu i se pare mai potrivit decât să revină la viața lui simplă de persoană particulară. Ulterior, în preajma sărbătorilor de Paști, opoziția boierească a adoptat o poziție mult mai calmă în așteptarea apropiatei destituiri a lui Mihail
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
celălalt Paște și încă unul... Ei, Ancuța, să ne bucurăm de primul, chiar dacă va fi și ultimul. Abia atunci fetița observă că lacrimi grele își fac drum pe obrajii bolnavului său tată. Le sărută și gustul sărat n-o mai dezgustă ca propriile lacrimi. Hai să mergem acasă. Pînă la Iași ai drum lung, fetița tatii. Victor se așează pe bancheta din spate a mașinii și închide ochii pentru a parcurge în liniște amintirile vieții sale. Eh, fumam țigări din mătase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
astăzi dacă, Întruparea întorcîndu-se împotriva ei înseși prin deformare și saturație, imaginea nu va sfîrși prin a-i aduce la idioție chiar și pe cei alfabetizați. Fiecare lucru la timpul său. Sînteți iconofobi și "imagologia" contemporană, cum spune Kundera, vă dezgustă? Fie. Atunci Sfîntul Apostol Ioan vă va recupera cu ajutorul regulilor de calcul. Nu printr-un calcul numeric, nici prin observarea poziției astrelor, ci prin măsura exactă a lucrurilor de aici de pe pămînt. Alexandre Koyré, istoric al științelor, analizînd condițiile mentale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de informații, întrucît chiar dacă A.F.P.-ul are în posesia lui rămășițele fiecărei zile, adică cele 14 000 de depeșe cotidiene pe care le primește, dar nu le distribuie, îmi mai "saltă" încă opt cenți pe zi, suficient să mă dezguste și să-mi alunge ideea de a merge poimîine s-o fac pe grozavul în Kamceatka. Pentru lăzile de gunoi? Tam-nesam? Privirile neglijente ale trecătorului? "Evenimentul este miraculosul societăților democratice" (Pierre Nora). Înlocuiește cronica prin povestire. Evenimențializarea timpului este o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ianuarie nu l-am întîlnit. Căderea Albatros-ului este o durere! Ce să mai spun! I-am scris lui Barbu (Eugen n. red.), lăudînd veselia din casa lui, acum că i se mai datorește o penibilitate. Sînt peste măsură de dezgustat! Cel mai rău e că nu pot nici să scriu și nu-mi revin. Citesc. În aprilie am opt (!) examene și eu încă n-am început să citesc nimic în acest sens. Mă hotărîsem să încep azi, dar am preferat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Risipitorii de noi! După ce ani în șir, deseori, n-am putut diferenția flacăra de scrum. Am ars doar. Acum, am o împăcare, dorința de claritate nu ne mai putem lepăda oricum de viața noastră. Sigur, tăvălugul social ne-a cam dezgustat în ultimul timp, "dramaturgia" democratică de asemenea. Nu mai vrem să ne sacrificăm pentru pene și alte lozinci. Dorința-ne de echilibrare și-n plan social poate un drept reflex al rănilor pe care nu vrem să ni le mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și ați descoperit un plagiat, ați făcut greva foamei în România și ați conferențiat la universități prestigioase din S.U.A., ați lucrat la mai multe publicații și ați scos, Dvs., una (Agora), ați implementat democrația în Basarabia și v-ați arătat dezgustat de felul cum văd unii democrația pe malurile Dâmboviței. Când ați avut timp să faceți toate aceste lucruri? Și la care dintre ele țineți mai mult? E ceva ce, totuși, n-ați făcut și regretați? D.T.: Aș începe cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lezau numai pe ea239. Nu așa s-a întîmplat în afacerea rezervărilor. Tuturor națiunilor, tuturor Bisericilor, tuturor principilor le-a părut că Roma nu manifesta decît puțin interes în privința acestei ultime afaceri. Aceasta nu supăra prea mult sufletele, cît le dezgusta; și este mai puțin de condamnat mînia, cît este disprețul; și este mai mică pierderea bunurilor temporare expuse violenței și persecuțiilor, în comparație cu pierderea propriei demnități morale. Din păcate, Providența divină, care dorea să curețe de lăcomie acel prim Scaun pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aruncă cu ochii închiși dintr-o extremitate într-alta; un leneș fără pereche, lipsit de orice fel de ordine în idei, de orice simțire cinstită, un neputincios la 24 de ani, nici om în toată firea, nici copil; un desfrânat dezgustat de desfrâu și un sfânt ipocrit și plictisit de virtute... Nimic nu Vă mai este pe plac! Toate lucrurile ce Vă cad în mână încep să duhnească a putregai și să poarte pecetea incapacității Voastre fundamentale. Nu știți ce vreți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cald, ba prea frig... Mă sminteam în mijlocul patului meu, mă zvârcoleam, mă răsuceam. Lucrul cel mai grav era că nu știam de ce să-mi agăț emoția, de cine să mă iau... În mod mecanic, mi-o reproșam mie însumi, mă dezgustam de propria mea persoană, confirmându-mi încă o dată lipsa mea de valoare și de calitate... Nu reproșam nimănui nimic, îmi reproșam totul mie însumi și, cu toate acestea, o indignare surdă se ridica în mine împotriva tuturor celorlalți, o dorință
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
voi deveni, la ce voi face sau la ce aș avea poftă să fac în sfertul de ceas următor. Răutate dublată de conștiința inutilității acesteia... După ce am notat toate acestea pe hârtie - însuși faptul de a o fi făcut mă dezgustă... 24 iulie 1953 șocul! Este ziua în care renunț în chip conștient să mai tind spre fericire. 25 iulie 1953 Proces de intenții... Simțământul unui lucru grav... 28 iulie 1953 Nu mai există Infante în Aragón! Cele trei hagealâcuri După
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile de oră. În schimb, plictiseala, dezgustul și apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi (nici chiar eu), mă liniștesc și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
următor. 63. Primul dialog, cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său har pentru trei lucruri: primul, să dobândesc o cunoaștere lăuntrică a păcatelor mele și dezgust față de ele; al doilea, ca să simt neorânduirea lucrărilor mele, pentru ca, dezgustându-mă de ele, să mă îndrept și să mă orânduiesc; al treilea, să cer cunoașterea lumii pentru ca, dezgustându-mă, să îndepărtez de la mine lucrurile lumești și zadarnice. Iar după aceea, Ave Maria 1. Al doilea dialog, asemenea celui dintâi, șsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucruri: primul, să dobândesc o cunoaștere lăuntrică a păcatelor mele și dezgust față de ele; al doilea, ca să simt neorânduirea lucrărilor mele, pentru ca, dezgustându-mă de ele, să mă îndrept și să mă orânduiesc; al treilea, să cer cunoașterea lumii pentru ca, dezgustându-mă, să îndepărtez de la mine lucrurile lumești și zadarnice. Iar după aceea, Ave Maria 1. Al doilea dialog, asemenea celui dintâi, șsă fieț către Fiul, ca să mi le dobândească șcele trei lucruriț de la Tatăl; iar după aceea, Anima Christi 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbogățirea să devină un scop suprem. Nu l-a atras nici ce i s-a părut a fi slugărnicie față de occidentali. A văzut într-asta o veselă vasalitate pe seama căreia se trecea de la un stăpân extrem la altul. L-a dezgustat „ciocoismul postrevoluționar” (298) și schimbarea la față a prudenților de odinioară: „S-ar zice că niciodată, de la Ștefan cel Mare încoace, n-am avut atâția oameni curajoși!” (285). Cu mare îndrăzneală, aceștia „s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
față de noi Înșine și cu inima ușoară, acele atât de utile și de confortabile truisme și locuri comune, comprimându-ne, de aceea, posibi li tățile timpurii, atât de prețioase, ratându-ne Îndemnurile vârstei când ți se iartă orice insuccese și dezgustându-ne, Îndepărtân du-ne continuu și de acea aplicațiune perseverentă care te apropie, În cele din urmă și cât de cât, cu poticneli și succese variabile, de acea realizare personală care, din pricinile arătate, a Întârziat până dincolo de maturitatea noastră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor de această prezență prietenoasă a dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance larie, discutând politica zilei și văitându-se de insuficiențele elevilor. și să ne mai mirăm că generațiile ce urmară s au aruncat și ele, dezgustate de școală și speriate de decadentismul nostru, În brațele Gazetei Sporturilor, unde Învățară pe de-a rostul compunerea și valoarea echipelor de football de pe Întreaga suprafață a globului pământesc? O Întrebare pusă de mine, prin 1940, elevilor mei din clasa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale celor mai ispititoare dintre ele, dar de o natură inumană - cum am cunoscut atâtea și cum Îi spu neam uneia: „Acum Înțeleg de ce ajung bărbații pederaști“ -, femei În stare să ne amărască sufletul și carnea de pe noi, să ne dezguste de tot neamul lor muieresc prin dificultățile și complicațiile lor morale și fiziologice.) Nu-i nici o săptămână de când s-a mutat din blocul În care locuiesc un fabricant recent de romane cu morală proletară, care avea de concubină și trăia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a mă determina s-o iubesc deși era o iubire toxică. Era frumoasă! - Dar nu și inteligentă! Nu vrei să recunoști realitatea. - Care realitate? - Nu te iubea, pentru ea ai fost o aventură. Iubirea ta era bolnăvicioasă. - Vorbești prostii, mă dezguști total! - Dar de ce a trebuit să îndur eu toate consecințele? Nu o să înțeleg niciodată. M-a blestemat cineva? Ce pot să mai zic? Cred că ar trebui să te bucuri că ai scăpat la timp. Nu era nici o mamă bună
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a mutat la Constanța fiind admis ca voluntar în Marina Militară. Costache, ca țăran cu gospodărie mijlocie, a încercat să se apropie și de politică; a simpatizat pe liberali ale căror păreri politice îi erau oarecum apropiate, dar s-a dezgustat de manevrele lor când dețineau puterea și erau la guvernare. Nici alte grupări politice nu i-au fost pe plac, și-a dat seama că mai toți acei care au fost aleși nu aveau grijă decât să-și rotunjească averile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
În românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate Îndepărta, chiar dezgusta publicul de o carte, valoroasă În original, dar devenită ciudată În ambalajul traducerii. Or, când e vorba de Septuaginta, acest risc trebuie redus la minimum. Nu ne permitem să facem experiențe stilistice văcăresciene sau dadaiste pe Sfânta Scriptură, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de bunicu- meu : el fuma cîte patru pachete pe zi și a murit de cancer pulmonar. Partea proastă era că nimeni nu mai cădea pe spate cînd spuneam că el fuma patru pachete de Mărășești (ba chiar unii se strîmbau dezgustați), și astfel povestea mea cu bunicu-meu și-a pierdut orice farmec. / Moment publicitar antitabagic - chestie care asu pra lui taică-meu a avut efect. Bunică-meu din Ardeal - Moșu, cum îi ziceam și cum se zice la „bunic“ în zona
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să le dea „în lume”: pe mama la profesorul Talpă din Roșcani, pe mătușa Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită de muzică i-a aparținut Lucichii. Dezgustat de fanfarele de la oraș, alcătuite din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și pîrțîie în timp ce însoțesc cortegiul, am avut anumite rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]