414 matches
-
gătită o să fie. Am să dau o fugă până la Schiavoni să cumpăr ce trebuie. Mai dorești altceva? — Cereale Lucky Charms? Sau Toast Crunch cu scorțișoară? Și lapte cu 2% grăsime, te rog. Jesse a ridicat mâinile în sus prefăcându-se dezgustat și a ieșit din cameră. Leigh a așteptat să audă ușa de la intrare închizându-se și mașina pornind, apoi și-a luat telefonul. Russell a răspuns de la primul apel. — Alo? Întotdeauna se făcea că nu știe că e ea, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
hidroavioanelor arse, În timp ce Basie și francezul cu barbă au stat toată noaptea În popota piloților. Francezul venise Înapoi din sat și se aplecase peste geamul lui Basie. — Nimic, nici măcar o bucată de baligă. Asta putea să ne lase, spuse Basie, dezgustat. De ce oare nu vin chinezii Înapoi În satele lor? — Ei știu oare că războiul s-a terminat? Întrebă Jim. Ar trebui să le spui, Basie. — Poate... Nu putem aștepta la infinit, Jim. În Shanghai vin armate mari, vreo șase armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în speranța că o să găsească garoafe roșii, cadoul lui tradițional. Mama țipă de fericire la vederea acestei bucurii roșii din viețile noastre gri, își aruncă brațele în jurul gâtului tatei și îl sărută apăsat pe buze, dar acum, în loc să mă întorc dezgustat, așa cum am făcut atunci, mijesc ochii ca să îi văd mai bine. Cât de tineri sunt; mama, rumenă și fără astâmpăr, cu gura larg deschisă e parcă gata să muște din viață, tata, înalt, energic, învăluit în fum de țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Pentru soția mea, foamea însemna o masă pierdută, înfometarea, numele unei diete pentru slăbit. A fost scandalizată când a văzut cât de lihnit de foame eram în noaptea aceea. Sprâncenele ei se încruntaseră, buzele i se strânseseră într-o expresie dezgustată și se uitase la mine de parcă aș fi fost un străin. Se uitase la mine așa cum o făcuse mai devreme în acea după-amiază, în salonul de spital, când i-am zis că fiul meu nu o să fie circumcis, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sistemele de comunicație și pe restul centrelor puterii de stat? Căzuseră rachete siriene? Asta dacă nu cumva Ted Tobias se lăsase din nou cu toată puterea pe aparat ca s-o Împiedice pe Yael să ridice receptorul. Fima se simți dezgustat, nu de Ted, ci de el Însuși și de jocurile sale de cuvinte. Mototoli și aruncă reclama la reduceri de la supermarket, pe marginile căreia notase calambururile acelea simpliste. Dar nu nimeri coșul de hârtii și Îi fu lene să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aici cu Eddie! N-o să fie nici o problemă, a insistat Ed. Eu încercai să-mi dreg vocea, dar rezultatul fu o tuse dizgrațioasă cu flegmă care îi făcu și pe Ed și pe Rachel să se dea un pas înapoi, dezgustați. Ed pricepu aluzia. —O, scuze, Jen. Rachel, ea e Jenny Stafford. Jenny, ea e Rachel. Am zâmbit cât de sofisticat știu eu, zâmbetul cu care atrăgeam toate femeile de la Selfridges și le făceam să se bată care să mă sprayeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de conferințe ale lui Wilde și Încurajat de remarca, despre care i se relatase, că nici un romancier contemporan englez nu se putea compara cu James și cu Howell, Îi făcuse o vizită la hotelul din Washington, numai pentru a lua dezgustat contact cu manierele sale. Wilde Îi vorbise de sus, Îi completase observațiile cu epigrame ridicole, lăsase să-i scape aparent Întâmplător nume ale unor persoane importante pe care Henry le cunoștea mult mai bine decât el și se purtase, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
telegrafiase, conform promisiunii, duminică pentru a le relata desfășurarea premierei și vor fi tras concluzia care se impunea. „Chiar și acum este o grea Încercare pentru mine să vă scriu despre ea,“ mărturisi el de la Începutul scrisorii, „obosit, lovit, Îngrețoșat, dezgustat cum sunt de tortura crudă a unei premiere care, după imensa muncă de pregătire și insuportabila tensiune a așteptării, s-a prăbușit În doar câteva clipe crude. În două cuvinte...“ Dar, ca de obicei, avea să aibă nevoie de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ia în greutate așa cum trebuie. Asta a zis asistenta. Și tu cum ești? Se pare că sunt într-o condiție excelentă, am zis. Sunt cât se poate de bine. Am un vagin de expoziție. Mama mi-a aruncat o privire dezgustată. —Nu-i nevoie să fii vulgară, m-a admonestat ea. N-am fost vulgară, am protestat. Doamne, păi dac-aș fi fost vulgară, și-ar fi dat seama. — Hai să bei un ceai cu mine, până începe Neighbours, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dispăruse. Fusese înlocuită de o teamă evidentă. Știusem eu că tot comportamentul ăla de băiat bun fusese numai o mască. — Ia-o, mi-a zis James aruncându-mi-o pe Kate. S-a uitat la noi amândouă cu o expresie dezgustată. Era limpede că în lumea lui James nu era loc pentru femei plângăcioase. Să știți că nu fusese întotdeauna așa. În fond, se însurase cu mine. Iar eu nu eram recunoscută ca fiind o persoană care să-și rețină lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trimită prin fax, a spus el lent. Dacă asta vrei cu-adevărat. —Păi, nu e chestia de ceea ce vreau eu, am spus ușor nedumerită. Ideea e să încercăm să stabilim cine ce are. —Dumnezeule, ce sordid! a exclamat el foarte dezgustat. Vrei să spui că „Prosopul ăla e al meu, tigaia aia e a ta“. — Da, cred că la asta mă refer, am zis. Ce naiba era în neregulă cu James? Chiar nu se gândise deloc la toate astea? —James, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James i-a fost foarte greu din cauza mea. Am fost foarte râzgâiată și infantilă. Iar el n-a mai rezistat. Așa că, din disperare, și-a căutat refugiu în altă parte. —Și tu crezi chestia asta? m-a întrebat ea rânjind dezgustată. Ești nebună. Și-așa a fost destul de rău că și-a tras-o cu alta, dar după asta să mai dea și vina pe tine... E nebunie curată. Tu chiar nu ai nici un pic de respect pentru tine? —Helen, treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi fălcile i se mișcă tot mai încet în timp ce citește, până când mototlește dezgustat ziarul, îl aruncă la coș și iese valvârtej din local, cu fața lividă de furie și frustrare. Am știut de îndată ce am găsit cuvântul - am știut că aceasta era scena, într-o versiune exagerată, care se va juca vineri dimineața când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din pavaj. Reggie puse frînă și apăsă pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața lui și mergea nepăsător Înainte. Își ridică mîinile a neputință. — Nu mă băga În seamă, domnule, nu! Sfinte Cristoase! Urmări figura hoinară cu privirea, părînd dezgustat, dar brusc se schimbă la față. Pășind pe trotuar, probabil că persoana trădase ceva. Reggie Începu să rîdă. A pardon, zise el, Înghiontind-o pe Viv. Ce zici de asta? Nu-i domn, e doamnă! Viv se Întoarse și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încercă să-și imagineze o turmă de fete. Dar fiecare semăna cu figurina din ceară pe care Len o făcuse Înainte, cu linii curbe și proeminente, păr vălurit și față inexpresivă. Clătină din cap și dădu să zîmbească. Len părea dezgustat. — Nici nu știi ce pierzi, Îți jur pe Dumnezeu. Fata-i trăsnet. Are un tip, dar e În armată. Era obișnuită s-o facă regulat, și-acum o pișcă. Pe cuvîntul meu că, dacă soră-sa n-ar fi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
amintesc cum am ridicat - și În acel moment Își Întinse mîinile - Îmi amintesc cum am ridicat trunchiul unui copil... Ce naiba am pățit, Mickey? Știi tu ce-ai pățit, spuse Mickey cu blîndețe. Kay se așeză la loc și se Întoarse dezgustată de sine. — Nu-i mai mult decît s-a petrecut cu mii dintre noi. Cine nu a pierdut ceva sau pe cineva? Aș putea să merg pe orice stradă din Londra, să-mi Întind brațul și să ating o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te-a dus la un restaurant șic. Plin cu tipi de la BBC, cred. Ce minunat pentru tine! A trebuit să cinez de una singură. Am stat aici, lîngă cuptorul ăsta blestemat, și am mîncat cu șorțul pe mine. Privirea aceea dezgustată reapăru pe fața Juliei, dar de data asta rîse. — Ei, dar, pentru Dumnezeu, de ce ai făcut-o? o Întrebă ea. Helen habar n-avea. Acum i se părea absurd. Măcar de-ar fi putut rîde Împreună cu Julia. Măcar de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pună un chibrit sub ceainic, și totul sărise În aer. Piciorul artificial Îi fusese smuls și zburase Împreună cu toate celelalte; se uitară În jur și-l găsiră atîrnînd de una dintre catarame de cîrligul unui tablou. Mickey i-l dădu dezgustată. — De parcă n-ar fi suficiente bubuituri prin jur, mai trebuia să provoci și tu una. Nu vroiam decît să-mi fac un ceai, zise el, Încă tușind. Un om are dreptul la o ceașcă de ceai, nu crezi? CÎnd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văd nimic bun În timp de pace, n-au nici un motiv să nu meargă la război. Dați-le locuri de muncă și case decente, copiilor lor dați-le școli decente, și-o să Înțeleagă sensul pacifismului. — Pizda mă-sii! zise Hammond dezgustat, dar Împotriva voinței lui, fusese atras În ciorovăială. Și bărbatul de lîngă el, la fel. Altcineva spuse că se părea că Fraser crede că muncitorul obișnuit nu poate face nimic rău. — Ar trebui să Încerci să administrezi o fabrică plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay, surprinsă de vocea lui Helen. Ce-ai uitat? Nimic, zise Helen. Doream... doream să te aud din nou, asta-i tot. Ce făceai. — Eram În baie, spuse Kay. Tocmai Îmi tăiam părul. Am Împrăștiat păr peste tot. O să fii dezgustată. Nu, n-o să fiu, Kay. Doream să-ți spun... Știi tu, chestia aia. Asta Însemna, Te iubesc. Kay tăcu o clipă, apoi spuse: — Chestia aia. Vocea i se Îngroșase. — Și eu doream să-ți spun asta... Ce cretină desăvîrșită sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
veni, zise el Încet, dar clar, dacă te simți așa. Asta Îl irită din nou pe tatăl lui. — Să nu vin? Ce tot vorbești, să nu vin? Ești fiul meu, nu-i așa? — Și? Domnul Pearce privi Într-o parte dezgustat. — Duncan, zise Viv. — Ce? Nu trebuie să vină. — Duncan, pentru Dumnezeu! Dar acum Începuse să zîmbească. ZÎmbetul nu era unul de plăcere. Simțea cum toată ființa lui era cuprinsă de nebunie. Sentimentele Îl luau pe sus ca pe un zmeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pierdut șirul? — Nu cred. Nu s-a mai Întîmplat Înainte. — Dar am fost prudenți, nu-i așa? Am fost atent de fiecare dată. Ce rost mai are să fii atent, dacă se Întîmplă? — Nu știu. Ghinion. — Ghinion? Isuse. După voce, părea dezgustat. Mută telefonul din nou; și-l imagina cum se trage de păr. — Nu fii așa, Îi spuse ea. Pentru mine e-un iad. Mor de grijă. Am Încercat tot soiul de lucruri... am luat ceva. El n-o auzea. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că ți-a trebuit mai mult curaj decît mie. Duncan se mișcă din nou. Își săltă capul de parcă, În Întuneric chiar, dorea să respingă privirea lui Fraser. — Nu știi nimic despre asta, zise el cu asprime. Crezi... Vai! Se simțea dezgustat. Pentru că nici măcar În acel moment, cu Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mini Boden ai lui Emily. Reiați lila. (Se pare că Paula a pus În valiză haine pentru o săptămână În Florida, nu În Yorkshire. Ar fi trebuit să fac chiar eu bagajele.) Cheryl intră În debara și face o mutră dezgustată. Copiii ei au fost Îmbrăcați În fâșuri maro. — Fâșul mi se pare deosebit de practic. 2.35: O figură aplecată deasupra patului nostru. Mă ridic, caut orbește Întrerupătorul. E socrul meu. —Katharine, te caută un domn Hokusai la telefon, din Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]