889 matches
-
din cabină, era toată numai zâmbete. Nimic din expresia ei nu sugera că fusese „descoperită“. În mâna ținea costumele de baie pe care le probase. Ruby le luă de la ea și continuă să Împacheteze În liniște. Lipsa ei de cuvinte dezicea activitatea frenetică desfășurată În creierul ei. Era clar, o văzuse. Un stomac fals, corect? Da. Fără urmă de Îndoială. Claudia Îi Înmână cardul ei de platină Amex și apoi a Început să se uite printr-un coș de pe tejghea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a biografiei sale, repudiate sistematic. O exorciza prin imprecații antievreiești, prin ruperea legăturilor cu familia și prin înstrăinarea față de orice aspect ținând de iudaism. Prin aceste atitudini Marx nu își exprima, în realitate, o eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor săi intenționa depășirea lor totală, definitivă, prin revelarea unei alte imago mundi emancipate de cercul închis al alterităților, al gândirii naționaliste, teologico-ideologice. Marxismul e un prometeism care, recuperând o origine și proclamând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
detaliile vieții casnice și chiar intime (cine vine în casă, cu cine „au relații”, dacă mai respectă „Sărbătorile” - Paștele, Crăciunul -, ascultă «Radio străin», «Europa Liberă» etc., dacă fiii «reacționarilor» își mai vizitează părinții - de care ar fi trebuit să se dezică, și unii au făcut-o -, cât cheltuiesc - deci mai dețin aur, nedeclarat, «cocoșei», ceea ce a fost șí motiv de arestări, multă vreme, sau, poate, au surse de venit ilicite -, dacă se înțeleg bine sau rău soțul și soția și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să-i fie frică de Emil Cioran? Că face critica modernității? Că își acuză neamul de fatalism și se dezice de ai săi? Că a fost de dreapta și a propăvăduit violența? În spatele acestor gesturi, o metamorfoză continuă, a cărei singură consecință este recunoașterea unei identități care dă sens îndoielii. Care se întemeiază pe îndoială. Nu numai că Cioran este
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am dorințe. Sunt sigur că dacă m-aș rupe de lume complet, tot n-aș uita femeia”. Prin urmare, nu-i rămâne lui Cioran decât un soi de fatalism care ne amintește de ai săi, de care, cum știm, se dezice cu violență: „Trebuie deci să accept să trăiesc așa cum am trăit mereu: sfâșiat între obsesia scheletului și obsesia cărnii” (idem). Așadar, un Cioran care își caută salvarea în anonimat. Cu toate piedicile existente în afara unei astfel de soluții, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am referit la reeducarea Înăuntrul Închisorii, vorbind despre faza ei brutală de la Pitești și apoi despre faza nebrutală, de la Aiud, În perioada 1962-1964: este vorba, În al doilea caz, despre acele ședințe de autocritică În care erau siliți să se dezică de crezurile lor deținuți politici care avuseseră funcții Înalte În regimurile de dinaintea instaurării comunismului, mai ales dacă fuseseră legionari; aceste ședințe de autocritică erau cunoscute sub numele de „cluburi de reeducare”. Acestea sunt două faze de reeducare În interiorul Închisorii. După
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
configurația „lumii semantice” instituite în text și chiar în deșfășurarea lui diegetică. Dinamica antinomiei angelic-demonic este și ea un exemplu al unei desfășurări preponderent ciclice, pline de reîntoarceri specifice, în toată istoria culturii. Ce-un secol ne zice, ceilalți o dezic. În altă ordine de idei doctoranda observă, cu temei, că în opera lui Boccaccio femeia joacă un rol multiplu, până și pe acela de deziderat, ca o unică „cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de a răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil misionar, deoarece conducătorul cetății alături de soția sa, cei care o găzduiau și erau realmente fascinați de personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tipologie (IV. 8, cele două soacre din Povestirea notarului). Cu adevărat malefice sunt poate, la un prim nivel al lecturii, cele două soacre din Povestirea notarului: mama sultanului, primul care o râvnește pe Constanța și pentru care acceptă să se dezică de credința musulmană, și mama lui Alla, principele păgân, asupra căruia femeia exercită o putere asemănătoare de impunere a unei noi religii - creștinismul. Portretizările acestora ne îndreptățesc încadrarea personajelor amintite în tipologia donnei demonicata: „Sultana validea - fără pereche/ De nărăvită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
modă a citării în orice context din scrierile lui Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu și Constantin Noica. Valoarea operelor lor filosofice este un alt subiect, dar convingerile politice ale acestora (de care unii s-au dezis, iar alții, nu) au fost antidemocratice. Prin contaminare, aprecierea pozitivă a valorii operelor a fost trecută și în contul convingerilor și acțiunilor lor politice. Cred că este necesar ca viitorii politicieni și alți vectori de opinie să se formeze și
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
se Împărțeau În două grupări, una a fostului lor episcop Nazarie, care rămăsese fidel doctrinei din Interrogatio, text primit pe la 1190 de la un episcop bulgar, cealaltă a lui Desiderius, anterior filius maior al lui Nazarie și apoi episcop, care se dezisese de fantazianism. Anselm mai distingea trei școli și În rîndurile bagnolezilor, fără a explica Însă deosebirile dintre ele. Catharii Înșiși erau perfect conștienți de diversitatea lor. Datorită surselor ereziologice, doctrinele celor trei principale biserici din nordul Italiei ne sînt suficient
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
circumscrie, a conscrie, a descrie, a înscrie, a prescrie, a retranscrie, a subscrie, a transcrie), a trage (a abstrage, a contrage, a distrage, a extrage, a retrage, a sustrage), a curge (a concurge, a decurge, a parcurge), a zice (a dezice, a interzice, a prezice), a strânge (a constrânge, a restrânge), a curge (a recurge), a plânge (a deplânge), a prinde (a surprinde); (c) pentru subclasa 2.1: a rupe (a corupe, a erupe, a irupe, a întrerupe). Verbele neologice care
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
ingenioase care s-au scris vreodată despre mimesis-ul artei, care nu mai e mimesis în sensul poeticii tradiționale. Dar, invocând aici himenul care este "oglindă", obstacol material și imaterial, de trecut, ca producător de plăcere și de suferință, Derrida se dezice, implicit, de diseminarea pederastă, căci aceea nu are de trecut nici un himen, nici o piedică, neavând ce fecunda. În pederastie, mimarea este goală, căutând numai plăcerea fizică și fuga de suferință. Or, tocmai suferința te apropie de adevăr, de lumea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întotdeauna "secundarul", producând disonanța în sânul ei. Dacă Virgil Nemoianu s-ar fi menținut în logica antitetică, el ar fi rămas consecvent până la capăt. Teoria secundarului devine, însă, o armă de luptă împotriva naționalului. Acum se-nțelege de ce autorul se dezice de propria teorie și-i refuză lui Eminescu statutul de "reacționar" în sensul pozitiv al cuvântului. El produce o răsturnare similară ca în cazul romanului Doctor Faustus, demonizându-l, de astă dată tocmai pe "secundar", pe gazetarul Eminescu, din pricină că întrupează naționalul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
neozolism pornografic), postmodernismul a ajuns la aberații de felul celor emise de un Patapievici, Călin Vlasie ș. a., aberații care au reușit să-i dezguste până și pe emitenții lor, încât unii au ajuns la "înțelepciunea" că e vremea să se dezică măcar parțial de canonul divinizat până mai ieri. (Patapievici însuși, de exemplu, prin teoria "omului recent", recunoscut ca o creație a postmodernității.). De altfel, soarta conceptului, pe alte meleaguri, îi silește la retractări și revizuiri, fiindcă omul fără identitate își
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întors în patrie, iar Tomas a urmat-o, la scurt timp. De-aici încolo, Tomas va avea soarta lui Victor Petrini, însă în varianta transformată de el în ușurătatea prieteniilor erotice. Fiindcă nu semnează o declarație prin care să se dezică de mesajul articolului din revistă (deși fusese cenzurat), el părăsește "povara" vocației sale de chirurg și devine spălător ambulant de geamuri. Altfel spus, are "înțelepciunea" transbordării greului în ușor prin natura lui de Don Juan. Este forma libertății lui, menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-lea a însemnat un regres economic, politic și social, față de perioada anterioară. Intrasem într-o epocă în care, ca și în timpul lui Ludovic al XIV-lea în Franța, fiecare Domn zicea: „Statul sunt eu!", și căuta procedee să nu se dezică. La 1782, la moartea Episcopului Inochentie, domnul fanariot, Constantin Mavrocordat, a despoiat Episcopia de „toată averea ei mișcătoare și nemișcătoare, atât proprie a Episcopiei cât și a particularilor", care obișnuiau să încredințeze episcopilor spre păstrare micile lor capitaluri. Aceasta deoarece
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și pașnice între ele. Dacă ar exista o modalitate de a interzice lupta pentru putere pe scena internațională, diplomația ar dispărea automat. Dacă ordinea și anarhia, pacea și războiul nu ar prezenta nici un interes pentru națiunile lumii, ele s-ar dezice de diplomație, s-ar pregăti pentru război și ar spera la cel mai bun deznodământ. Dacă statele suverane, care dețin puterea supremă pe teritoriile lor fără să asculte de nici o putere superioară, doresc să mențină pacea și ordinea în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
iar în loc de „nu”apare ”un” sau „cu”. Pentru viitorul sănătos al urmașilor noștri, doresc să fie mulți români care să citească ceea ce am scris, pentru a aprecia fondul-deși forma, din motive tehnice, lasă de dorit,măcar și numai pentru a dezice afirmația unui român cu mentalitatea domnului H. Patapievici, că ceea ce am scris n-ar fi decât „muncă și trudă zadarnică”. Pentru frații mei creștini, pentru frații mei români, munca mea nu poate fi, în nici un caz, zadarnică. Iubirea jertfelnică nu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
trupurile slabe”153. Unii slujitori Împărătești, alteori Înșiși Împărații păgâni sau proconsulii și prefecții de atunci doreau să‑i ademe‑ nească, Întru Început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința În Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să‑i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și ca ei să slujească demoni‑ lor pierzători, oferindu‑le bunurile lor. Însă, fericiții creștini erau convinși de faptul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
tinerețea de scriitor în primul rând a lui Nicolae Manolescu, a lui Ștefan Cazimir nu ne-a influențat, chiar dacă mai târziu unii dintre colegii mei de facultate, de an, de grupă, de viață, de cămin, de internat s-au cam dezis de ei. Cine anume? Ulici, Mircea Iorgulescu și alte nume care nu-mi vin acum în cap. Când ați avut revelația că Eugen Simion a fost un profesor de ispravă? Au trecut niște ani și prin iunie ’83 l-am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
a artei și la determinările sale istorice, extraestetice, contextuale 91. Din păcate, așa cum critica sa culturală se deghizează bovaric, din necesități practice, în veșmântul unei estetici intransigente care nu găsește valoarea decât în prezent, tot astfel ajunge Lovinescu să se dezică de afirmațiile mai vechi, revizuindu-le ad hoc, polemic, în funcție de idealul exclusivist al unei literaturi când emoționalist-vitaliste, când intelectualist-spiritualiste (forme niciodată conciliabile, potrivit teoriei "mutației"). Și totuși, față de revizionismul acesta sever, în niște pagini de tinerețe dedicate teatrului grec criticul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Or, pentru Andrei, literatura e viața însăși, nu doar un cuvânt mincinos; realitatea în sine, și nu "umbra" sa fără consistență. De aceea, chiar dacă, inconștient, eroul lovinescian se îndrăgostește de femeia cu viață dublă și limbă dulce, conștient, el se dezice de iubirea aceasta dezonorantă și o celebrează în forma "icoanei" de care sufletul său are atâta nevoie. Altfel spus, atunci când se decide să-i ceară mâna, Andrei îi oferă iubitei sale, o dată cu iertarea, șansa de a deveni cu adevărat o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
său, Încât acesta nu ezită să facă publică ceremonia nunții și să declare căsătoria legală. El Însuși nu punea mare preț pe opinia publică, considerând că un suveran se bucură de o voință independentă și o autoritate supremă. Gulbegun se dezisese de religia mahomedană, consumând alcool și carne de porc, ca și Ranjit; În cele din urmă Însă avea să ducă o viață retrasă. La un moment dat a ajuns chiar să conducă țara, dar numai pentru o perioadă scurtă de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
patrie, virtute nu vorbește liberalul?” (M. Eminescu) • verbe al căror plan semantic este orientat de conținutul semantic al unui termen-complement indirect (acuzativ prepozițional): a atenta, a abuza, a miza, a se descotorisi, a se dezbăra, a se dezvăța, a se dezice etc.: „Ea abuza în mod neiertat de această putere ce-o avea asupra lui.” (M. Eminescu) • verbe a căror acțiune se face în favoarea sau în defavoarea cuiva (sau a ceva): a impieta, a contribui, a cârti, a cleveti, a contraveni, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]