456 matches
-
ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi reprezentată de un I vocalic sau de un semivocalic. Primesc -I vocalic verbele care la persoana I prezintă dezinența U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au dezinența semivocalic la persoana I: apropi-I, încu-I, îndo-I etc. și cele mai multe din verbele a căror rădăcină se termină în sonanta n
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
U (vocalic): umbl-U, afl-U, umfl-U, umpl-U, consacr-U etc. / umbl-I, afl-I, consacr-I etc. Primesc semivocalic verbele care au la persoana I dezinența -® semivocalic: ști-U, scri-U, da-U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au dezinența semivocalic la persoana I: apropi-I, încu-I, îndo-I etc. și cele mai multe din verbele a căror rădăcină se termină în sonanta n, supusă unui proces de palatalizare totală: a pune - puI, a spune - spuI, a veni - viI etc. Dezinențe codiționate de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele care au dezinența semivocalic la persoana I: apropi-I, încu-I, îndo-I etc. și cele mai multe din verbele a căror rădăcină se termină în sonanta n, supusă unui proces de palatalizare totală: a pune - puI, a spune - spuI, a veni - viI etc. Dezinențe codiționate de tipul de flexiune al verbului: Împlinirea, la nivel morfologic, a formelor verbale și, totodată, a sensurilor gramaticale, atrage după sine, pe de o parte, anularea celor mai multe din omonimii, restrângerea, prin urmare, a polivalenței temelor verbale, pe de alta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anularea celor mai multe din omonimii, restrângerea, prin urmare, a polivalenței temelor verbale, pe de alta, crearea unor noi omonimii. Se anulează, în general, omonimia, din interiorul categoriilor gramaticale de timp și mod. Apar alte omonimii, la nivelul sensurilor gramaticale introduse de dezinențe. Două sunt omonimiile generale „cauzate” de dezinențe la tema prezentului: • persoana a III-a plural - persoana a III-a singular • persoana a III-a plural - persoana I singular Dezvoltarea uneia sau alteia din aceste două omonimii depinde de tipul de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a polivalenței temelor verbale, pe de alta, crearea unor noi omonimii. Se anulează, în general, omonimia, din interiorul categoriilor gramaticale de timp și mod. Apar alte omonimii, la nivelul sensurilor gramaticale introduse de dezinențe. Două sunt omonimiile generale „cauzate” de dezinențe la tema prezentului: • persoana a III-a plural - persoana a III-a singular • persoana a III-a plural - persoana I singular Dezvoltarea uneia sau alteia din aceste două omonimii depinde de tipul de flexiune al verbului. În același sens, diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a plural - persoana a III-a singular • persoana a III-a plural - persoana I singular Dezvoltarea uneia sau alteia din aceste două omonimii depinde de tipul de flexiune al verbului. În același sens, diferă, totodată, și realizarea concretă a dezinențelor care determină omonimia. Prima omonimie caracterizează verbele care aparțin tipului I de flexiune și clasei 2.a. din tipul II. Dezinența omonimiei este -|: (el, ea, ei, ele) cânt|, lucreaz|, coboar|. Cealaltă omonimie caracterizează marea majoritate a verbelor din celelalte tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceste două omonimii depinde de tipul de flexiune al verbului. În același sens, diferă, totodată, și realizarea concretă a dezinențelor care determină omonimia. Prima omonimie caracterizează verbele care aparțin tipului I de flexiune și clasei 2.a. din tipul II. Dezinența omonimiei este -|: (el, ea, ei, ele) cânt|, lucreaz|, coboar|. Cealaltă omonimie caracterizează marea majoritate a verbelor din celelalte tipuri de flexiune. Dezinența omonimiei este -Ø: (eu, ei, ele) văd, apar, vin, sosesc, vând, prind etc. sau, în cazuri mai rare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimia. Prima omonimie caracterizează verbele care aparțin tipului I de flexiune și clasei 2.a. din tipul II. Dezinența omonimiei este -|: (el, ea, ei, ele) cânt|, lucreaz|, coboar|. Cealaltă omonimie caracterizează marea majoritate a verbelor din celelalte tipuri de flexiune. Dezinența omonimiei este -Ø: (eu, ei, ele) văd, apar, vin, sosesc, vând, prind etc. sau, în cazuri mai rare, -® (semivocalic): scriU, știU. Prezintă aceeași omonimie verbele neregulate a da, a sta, a bea, a lua, precum și compușii lor: daU, staU, beaU
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a avea și a vrea se sustrag oricărei omonimii: (eu) am, vreaU - (el) arE, vrea - (ei) aU, vor. Verbul a vrea păstrează omonimia persoana a III-a plural - persoana a III-a singular doar în limba vorbită: (eu, ei) vreaU. Dezinențe condiționate de modul verbului Variațiile dezinenței privesc modurile a căror expresie se constituie pe baza temei prezentului, adică, indicativul, conjunctivul și imperativul. Între conjunctiv și indicativ se afirmă două elemente de variație a dezinențelor: • conjunctivul prezintă pentru toate verbele omonimia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sustrag oricărei omonimii: (eu) am, vreaU - (el) arE, vrea - (ei) aU, vor. Verbul a vrea păstrează omonimia persoana a III-a plural - persoana a III-a singular doar în limba vorbită: (eu, ei) vreaU. Dezinențe condiționate de modul verbului Variațiile dezinenței privesc modurile a căror expresie se constituie pe baza temei prezentului, adică, indicativul, conjunctivul și imperativul. Între conjunctiv și indicativ se afirmă două elemente de variație a dezinențelor: • conjunctivul prezintă pentru toate verbele omonimia: persoana a III-a plural - persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în limba vorbită: (eu, ei) vreaU. Dezinențe condiționate de modul verbului Variațiile dezinenței privesc modurile a căror expresie se constituie pe baza temei prezentului, adică, indicativul, conjunctivul și imperativul. Între conjunctiv și indicativ se afirmă două elemente de variație a dezinențelor: • conjunctivul prezintă pentru toate verbele omonimia: persoana a III-a plural - persoana a III-a singular: (să) cântE, lucrezE, apropiE, doarm|, soseasc|, coboarE, urasc|, aflE, dea, ia, aib| etc. • la persoana a III-a singular (și plural, pentru conjunctiv), dezinențele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinențelor: • conjunctivul prezintă pentru toate verbele omonimia: persoana a III-a plural - persoana a III-a singular: (să) cântE, lucrezE, apropiE, doarm|, soseasc|, coboarE, urasc|, aflE, dea, ia, aib| etc. • la persoana a III-a singular (și plural, pentru conjunctiv), dezinențele indicativului și conjunctivului se inversează, în realizarea lor concretă, și anume: • au dezinența -E, la conjunctiv, persoana a III-a, verbele care prezintă la aceeași persoană a indicativului (singular) prezent, dezinența -|, adică verbele din tipurile I de flexiune și II2
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a III-a singular: (să) cântE, lucrezE, apropiE, doarm|, soseasc|, coboarE, urasc|, aflE, dea, ia, aib| etc. • la persoana a III-a singular (și plural, pentru conjunctiv), dezinențele indicativului și conjunctivului se inversează, în realizarea lor concretă, și anume: • au dezinența -E, la conjunctiv, persoana a III-a, verbele care prezintă la aceeași persoană a indicativului (singular) prezent, dezinența -|, adică verbele din tipurile I de flexiune și II2.a.: (el, ea) cânt-|/să cânt-E, lucreaz-|/să lucrez-E, coboar-|/să coboar-E etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoana a III-a singular (și plural, pentru conjunctiv), dezinențele indicativului și conjunctivului se inversează, în realizarea lor concretă, și anume: • au dezinența -E, la conjunctiv, persoana a III-a, verbele care prezintă la aceeași persoană a indicativului (singular) prezent, dezinența -|, adică verbele din tipurile I de flexiune și II2.a.: (el, ea) cânt-|/să cânt-E, lucreaz-|/să lucrez-E, coboar-|/să coboar-E etc. • au dezinența -|, verbele celorlalte tipuri și clase de flexiune, care își exprimă persoana a III-a a indicativului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la conjunctiv, persoana a III-a, verbele care prezintă la aceeași persoană a indicativului (singular) prezent, dezinența -|, adică verbele din tipurile I de flexiune și II2.a.: (el, ea) cânt-|/să cânt-E, lucreaz-|/să lucrez-E, coboar-|/să coboar-E etc. • au dezinența -|, verbele celorlalte tipuri și clase de flexiune, care își exprimă persoana a III-a a indicativului prezent, singular, prin dezinența -E: (el, ea) vind-E/să vând-|, doarm-E/să doarm-|, soseșt-E/să soseasc-|, urășt-E/să urasc-|, par-E/să par-|, prind-E/să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipurile I de flexiune și II2.a.: (el, ea) cânt-|/să cânt-E, lucreaz-|/să lucrez-E, coboar-|/să coboar-E etc. • au dezinența -|, verbele celorlalte tipuri și clase de flexiune, care își exprimă persoana a III-a a indicativului prezent, singular, prin dezinența -E: (el, ea) vind-E/să vând-|, doarm-E/să doarm-|, soseșt-E/să soseasc-|, urășt-E/să urasc-|, par-E/să par-|, prind-E/să prind-|etc. Observații: • Fac excepție de la această regulă de paralelism „alternativ” al dezinențelor de indicativ și conjunctiv pentru persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a a indicativului prezent, singular, prin dezinența -E: (el, ea) vind-E/să vând-|, doarm-E/să doarm-|, soseșt-E/să soseasc-|, urășt-E/să urasc-|, par-E/să par-|, prind-E/să prind-|etc. Observații: • Fac excepție de la această regulă de paralelism „alternativ” al dezinențelor de indicativ și conjunctiv pentru persoana a III-a prezent singular verbele a căror rădăcină se termină în vocala i: apropi-E/să apropi-E, scri-E/să scri-E etc. • Verbele care primesc în mod excepțional dezinența -| la indicativ dezvoltă același paralelism conjunctiv-indicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această regulă de paralelism „alternativ” al dezinențelor de indicativ și conjunctiv pentru persoana a III-a prezent singular verbele a căror rădăcină se termină în vocala i: apropi-E/să apropi-E, scri-E/să scri-E etc. • Verbele care primesc în mod excepțional dezinența -| la indicativ dezvoltă același paralelism conjunctiv-indicativ, dar în sens invers sub aspectul realizării concrete a dezinențelor, în raport cu celelalte verbe din tipul de flexiune la care aparțin: (el) ofer-|/să ofer-E, față de (el) vin-E/să vin-|, soseșt-E/să soseasc-| etc. La
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezent singular verbele a căror rădăcină se termină în vocala i: apropi-E/să apropi-E, scri-E/să scri-E etc. • Verbele care primesc în mod excepțional dezinența -| la indicativ dezvoltă același paralelism conjunctiv-indicativ, dar în sens invers sub aspectul realizării concrete a dezinențelor, în raport cu celelalte verbe din tipul de flexiune la care aparțin: (el) ofer-|/să ofer-E, față de (el) vin-E/să vin-|, soseșt-E/să soseasc-| etc. La imperativ singular, forma afirmativă, dezinențele intră într-un alt „joc” de omonimii cu indicativul. Dezinența pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paralelism conjunctiv-indicativ, dar în sens invers sub aspectul realizării concrete a dezinențelor, în raport cu celelalte verbe din tipul de flexiune la care aparțin: (el) ofer-|/să ofer-E, față de (el) vin-E/să vin-|, soseșt-E/să soseasc-| etc. La imperativ singular, forma afirmativă, dezinențele intră într-un alt „joc” de omonimii cu indicativul. Dezinența pentru persoana a II-a a imperativului este, în general, omonimă cu dezinența pentru persoana a III-a a indicativului: dezinențele -|: (el) cânt-|!/cânt- | (tu)!, (el) lucreaz-|!/lucrez- | (tu)!, (el
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a dezinențelor, în raport cu celelalte verbe din tipul de flexiune la care aparțin: (el) ofer-|/să ofer-E, față de (el) vin-E/să vin-|, soseșt-E/să soseasc-| etc. La imperativ singular, forma afirmativă, dezinențele intră într-un alt „joc” de omonimii cu indicativul. Dezinența pentru persoana a II-a a imperativului este, în general, omonimă cu dezinența pentru persoana a III-a a indicativului: dezinențele -|: (el) cânt-|!/cânt- | (tu)!, (el) lucreaz-|!/lucrez- | (tu)!, (el) coboar-|!/coboar- | (tu)!, sau -E, în funcție de tipul de flexiune al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ofer-|/să ofer-E, față de (el) vin-E/să vin-|, soseșt-E/să soseasc-| etc. La imperativ singular, forma afirmativă, dezinențele intră într-un alt „joc” de omonimii cu indicativul. Dezinența pentru persoana a II-a a imperativului este, în general, omonimă cu dezinența pentru persoana a III-a a indicativului: dezinențele -|: (el) cânt-|!/cânt- | (tu)!, (el) lucreaz-|!/lucrez- | (tu)!, (el) coboar-|!/coboar- | (tu)!, sau -E, în funcție de tipul de flexiune al verbului: (el) prind-E/prind-E (tu)!, (el) vind-E/vind-E (tu)!, (el) urășt-E/urășt-E (tu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soseșt-E/să soseasc-| etc. La imperativ singular, forma afirmativă, dezinențele intră într-un alt „joc” de omonimii cu indicativul. Dezinența pentru persoana a II-a a imperativului este, în general, omonimă cu dezinența pentru persoana a III-a a indicativului: dezinențele -|: (el) cânt-|!/cânt- | (tu)!, (el) lucreaz-|!/lucrez- | (tu)!, (el) coboar-|!/coboar- | (tu)!, sau -E, în funcție de tipul de flexiune al verbului: (el) prind-E/prind-E (tu)!, (el) vind-E/vind-E (tu)!, (el) urășt-E/urășt-E (tu)! etc. Observații: • Mai multe serii de verbe au
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el) lucreaz-|!/lucrez- | (tu)!, (el) coboar-|!/coboar- | (tu)!, sau -E, în funcție de tipul de flexiune al verbului: (el) prind-E/prind-E (tu)!, (el) vind-E/vind-E (tu)!, (el) urășt-E/urășt-E (tu)! etc. Observații: • Mai multe serii de verbe au și la imperativ aceeași dezinență ca la persoana a II-a a indicativului, -I (ultrascurt sau semivocalic): (tu) merg-I/merg-I (tu)!, (tu) rămâ-I/ rămâ-I (tu)! etc. Dezvoltarea acestei noi omonimii-excepție: persoana a II-a imperativ - persoana a II-a indicativ este condiționată de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]