1,428 matches
-
a avea spre a face și spre a fi. Implicația acestei variante ar fi că suntem ceea ce suntem în virtutea a ceea ce avem. O astfel de răsturnare ține însă de o patologie socială care, mai devreme sau mai târziu, solicită corecții. Dezintegrarea comunităților tradiționale și înlocuirea lor de către statele naționale în perioada primei modernități și a modernității organizate au coincis cu afirmarea rolului statului în raționalizarea și organizarea națiunii și cu consacrarea unei identități corporatiste colective proprii, care s-a repercutat asupra
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a se întreba cine este, ce sens are propria viață și cum și-o construiește. Altfel spus, ajunge în situația de a se interoga cu privire la propria identitate. Succesiuni ale identității Identitatea vieții personale apare în prim-planul existenței cotidiene odată cu dezintegrarea comunităților și cu inițierea individualizării capitaliste din societatea industrială. Proprietatea sau sărăcia, evidența civilă și statul sunt instanțele care au contribuit la consacrarea „identității de hârtie”, adică a acelor documente care atestau că cineva este singular și distinct într-o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de proprietățile celor avuți și ar fi fost tentați să părăsească o comunitate în căutarea unei vieți mai puțin mizere trebuiau marcați și identificați cu zona de cuprindere a unei proprietăți. Statul care se consolida treptat în vârful societății, odată cu dezintegrarea comunităților, avea și el nevoie de acea administrație care devenea cu atât mai puternică, cu cât guvernarea politică se autonomiza și trebuia să știe și să ordoneze pe cei care se aflau în spațiul său de jurisdicție. În sfârșit, Biserica
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sinelui individual ne apar astfel din ce în ce mai mult în interacțiune, dar și în distincție. Pe de altă parte, pentru societate, individualizarea este procesul cel mai important prin care se realizează trecerea de la societățile holiste la societățile individualizate. Întreaga perioadă istorică a dezintegrării comunităților și a construirii și dezvoltării statelor naționale, corespunzând stadiului „modernității organizate”, poate fi privită și ca o epocă a triumfului societății holiste. Este societatea în care „totul” (i.e. statul național sau națiunea) deține primordialitate și legitimează acțiunile de guvernare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Neschimbată cum este în contururile ei esențiale, această structură socială accentuează și multiplică inegalitățile. Totodată, structura socială a capitalismului emergent din țările în tranziție urmează aceeași cale a consacrării și multiplicării inegalităților. Pe de altă parte însă, se produce o dezintegrare a grupurilor și claselor sociale și o afirmare tot mai puternică a individualității pe piața muncii. Piața capitalistă a bunurilor și a muncii funcționează astfel încât subminează solidaritățile de grup, premiază indivizii care-și organizează proiectele de viață astfel încât să beneficieze
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
divertismentului. Spațiu al negocierii, familia poate fi și unul al luptei, dar și unul al armoniei. Astfel, alternativa care va învinge pe termen scurt sau lung va fi ilustrată de trei variante: a) rezistența familiei tradiționale ca unitate stabilă, b) dezintegrarea familiei tradiționale și c) construirea unui alt tip de familie. Universul constitutiv al confruntării alternativelor nu este doar familia ca entitate. Structura socială generată corporatist și rațional joacă un rol fundamental, întrucât ea oferă cadrul organizațional în care viețile bărbaților
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a soției. Individualizarea, independența economică și autonomia personală salvează - de fapt, forțează - femeile să iasă din acest ritual al sacrificiului. Cerințele instituționale ale pieței, efectele modernității și conservarea egalității familiale ajung să fie contradictorii. Ieșirea din contradicție se face pe seama dezintegrării familiei și, astfel, prin multiplicarea familiilor monoparentale sau a vieții celibatare. Egalitatea de gen în condițiile economiei de piață riscă să fie plătită cu prețul singurătății genurilor și a copiilor prinși în ritualuri de separare. Realizarea unei vieți independente și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ne dea posibilitatea să prevedem și să explicăm de ce un atom de radiu se dezintegrează într-un anumit moment al timpului, adică după câteva secunde sau după câteva zile, sau în ce direcție va fi emis un electron eliberat prin dezintegrarea lui. Nu vor putea fi indicate decât probabilități. Așadar, legile care fac posibilă predicția și explicația unor efecte pe care le studiază mecanica cuantică sunt legi probabiliste, și nu deterministe. Iar caracterul probabilist al acestor legi nu ține de insuficiența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
privitoare la eroul său. Asemenea cowboy-ului, el pare să nu aibă biografie anterioară, venind dintr-un trecut incert și deplasându-se spre o țintă nebuloasă. De fapt, acest gen de personaj consuna cu noile formule literare create de experimentele moderniste. Dezintegrarea eului, mutarea accentului de pe descrierea evenimențială pe analiza interioară, fragmentarismul proceselor psihice, fluxul conștiinței n-au rămas achiziții ale cercului închis al elitei. „Mărcile înregistrate” Virginia Woolf sau James Joyce iradiază în direcții neașteptate, creând epigoni chiar în zonele extrem-marginale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în mod integrat (Le Guen et
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unui eu slab, puțin organizat, fără însă a anula angoasa, cum se întâmplă în cazul perversiunilor. Un clivaj excesiv al eului și al obiectelor interne ar putea conduce la sentimentul că eul se desface în bucăți. Angoasele de fragmentare, de dezintegrare, de depersonalizare sau de disociere sunt legate de acest sentiment. Rosenfeld (1950/1976) notează că o stare confuzională se instaurează atunci când subiectul își pierde capacitatea de a diferenția obiectele „bune” de cele „rele” și, în special, pulsiunile libidinale de cele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un mecanism de apărare esențial utilizat în autism împotriva durerii șisolitudinii. Există în acest caz o suspendare a atenției acordate lumii înconjurătoare și o izolare a simțurilor între ele, ca și cum fiecare dintre acestea ar funcționa separat. Apropiat de starea de dezintegrare maximală, eul „nu se constituie decât agățându-se de punctul senzorial cel mai atractiv pe care i-l oferă obiectul sau propriul corp (lumină - sunet, propriile contracții musculare, mișcări peristaltice etc.); această stare, clivaj pasiv lipsit de violență, este facilitată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pacienți copii sau adulți, incapabili să suporte suferința produsă de culpabilitatea în legătură cu ambivalența care-i domină, pot astfel regresa în mod tranzitoriu sau ireversibil către moduri de clivaj mai primitive, având ca variante extreme angoasele de persecuție, de confuzie sau dezintegrare. Astfel de pacienți ne dau sentimentul că clivajul le permite să se replieze în ultimele „redute” ale unei „supraviețuiri psihice” a minima. Contrainvestiretc "Contrainvestire" Definițietc "Definiție" Energie psihică a eului care se opune tendinței spre descărcarea pulsiunii. Forță inconștientă contrară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sale istorice” nu va fi ordine în Bazinul Dunării. În aceste împrejurări, Comitetul Național al R.U.P., în Manifestul său din 5 noiembrie 1936 a făcut apel la toți cetățenii țării să protesteze împotriva celor care puneau la cale dezintegrarea statului român. Femeile au fost prezente la marile adunări antirevizioniste de la București, Cluj, Timișoara, Oradea, Arad, Constanța, Galați etc. La întrunirea A.E.C.P.F.R. ținută la București, pe 22 noiembrie 1936, în sala „Arta”, personalități de prestigiu ale mișcării feministe, Ortansa
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de lucrurile pe care nu le înțelege. Atunci când dă explicații cu privire la modificarea stilului său de viață, spune: „Țin foarte mult la armonia familiei”. Această afirmație iese în evidență prin contrast cu amintirile ei timpurii legate de sentimentul de abandon și dezintegrare a familiei. Acceptarea de către Sara a procesului de convertire a soțului ei, cu toate schimbările în familie pe care le presupunea, poate fi astfel atribuit experiențelor ei din prima copilărie; ar face orice ca să salveze familia de la pericolul dezintegrării. În
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
și dezintegrare a familiei. Acceptarea de către Sara a procesului de convertire a soțului ei, cu toate schimbările în familie pe care le presupunea, poate fi astfel atribuit experiențelor ei din prima copilărie; ar face orice ca să salveze familia de la pericolul dezintegrării. În prima parte a interviului afirmă: „Am fost profund atașată de familie, familia era pentru mine... până în ziua de astăzi, cred, ăsta mi se pare cel mai important lucru, toate celelalte pălesc când le compar cu familia”. Deși în alt
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
anului 1989, întreprinderile europene au cheltuit pentru comunicările „în afara unor media” 1 200 de milioane de franci francezi, fără a mai socoti cheltuielile de publicitate sau ajutoarele guvernamentale. Presa din toată lumea se află în pragul unei crize teribile. Riscul unei dezintegrări din interior; amalgamul ar putea conduce astfel la o disoluție, deși nimic nu ne permite să spunem că această ipoteză este aproape. În așteptare, jurnalismul are tot interesul să întrețină ambiguitatea - asupra statutului său, a activității și a spațiului său
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unor date dincolo de realitățile imediate de care erau intrinsec legate. În timp, omul a inventat destule tehnici de potențare a informației. Levy (1995, p. 71) conchide: Limbajele omului virtualizează timpul real, lucrurile materiale, evenimentele actuale și situațiile în desfășurare. Din dezintegrarea prezentului absolut se ivește, ca două fețe ale aceleiași creații, timpul și contra-timpul, fața și reversul existenței. Adăugând lumii o dimensiune nouă, eternul, divinul, idealul au o istorie. Standardizarea unor structuri (materiale, sociale, ideale) induce și ea noi aspecte ale
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
clasice și de evoluțiile specializate ale acestora (subdiscipline). Omogenitatea instituțională și conceptuală este bine păzită de norme și reguli structurate într-o ierarhie academică. Singurul pas spre (dez)integrarea structurilor „științifice” a fost făcut prin așa-numitele procese de hibridare (dezintegrare și reintegrare într-o formă nouă a disciplinelor și subdisciplinelor de graniță). Disidența de acest tip din cadrele disciplinare este însă temporară, iar revenirea la disciplinaritate și la atributele ei se face într-o formă nouă, cu ținta clară a
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
lumii contemporane. Asistăm la un fenomen contradictoriu, deoarece globalizarea este o consecință a mobilității umane ridicate, care a adus o prosperitate incredibilă și schimburi culturale pentru unii, dar a fost însoțită, de asemenea, de o puternică sărăcie, de șomaj și dezintegrare socială pentru majoritatea dintre ei. Amenințările la adresa bunăstării umane, cum ar fi degradarea mediului, s-au extins dincolo de frontierele naționale și presupun un risc mai mare ca oricând (Hausermann, 1998, p. 42). Globalizarea a fost considerată prima dintre caracteristicile situației
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
fel cum primii creștini își imaginau raiul ca pe un tărâm ideal aflat dincolo de haosul și decăderea lumii materiale - iar impresia de prăbușire era cu atât mai reală cu cât zidurile imperiului se năruiau în jurul lor -, în aceste vremuri de dezintegrare socială, adepții și prozeliții cyberspațiului își situează și ei domeniul într-un plan ideal, «deasupra» și «departe» de problemele lumii materiale. Și, dacă pentru primii creștini raiul era împărăția în care sufletul omului se curăța de slăbiciunile și greșelile trupului
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Exemplul de mai sus, cu ploile acide, este relavant în acest sens. Printre avantajele potențiale de care se poate bucura integrarea curriculară situată la acest nivel, menționăm: - confortul cadrelor didactice, care nu-și văd domeniul în nici un fel amenințat de „dezintegrare”; - stimulează realizarea de planificări corelate (corelarea predării conținuturilor în timp la diverse discipline); - facilitează realizarea de către elevi a unor legături între conținuturile diverselor discipline; - contribuie la o mai bună explicare sau înțelegere a unor teme/probleme care nu pot fi
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
fi ținută sub observație, cel puțin la fel de mult ca și bolnavul, și, în cazul în care există probleme, acestea trebuie să fie tratate. Starea psihică a bolnavului, mai ales în situația în care această boală este cronică, însoțită de o dezintegrare din mediul profesional și social, devine vulnerabilă și însoțită de reacții emoționale cu conținut depresiv sau anxiogen în raport cu gravitatea problemei, cu tipul de personalitate a bolnavului, cu tratamentul urmat, cu simptomele afecțiunii sale, dar și cu nivelul său cultural. Pacienții
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
extracorporal; 8) tulburări de somatognozie - perturbarea schemei sau imaginii corporale; pot fi: a) autotopagnozia - tulburare localizată la nivelul segmentelor corporale; b) asimbolia durerii - neputința de a recunoaște calitatea durerii; c) tulburări paroxistice ale schemei corporale - senzația de plutire sau de dezintegrare corporală (Ionel, 1982). Analiza agnoziei de către Constantinovici și Adam (1997) cuprinde o arie mai largă de elemente definitorii. În acest sens, agnozia este definită ca fiind dificultatea (imposibilitatea) de a recunoaște obiectele din jur, în absența unor tulburări ale: funcțiilor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
isterie, demență precoce catatonică și sindroame involutive. Este o tulburare de dominație motrică, catalepticul nefiind capabil să se miște spontan; el conservă atitudinile musculare ce i se impun. CATATONIE (< fr. catatonie, cf. gr. kata - în jos, tonos - tensiune; engl. catatonia) - Dezintegrare a conduitei psihomotoare prin diminuarea sau absența inițiativei motoare, tradusă prin reducerea la un nivel semiautomat și stereotip a mișcărilor, precum și prin scăderea (dispariția) eficienței și adecvării acestora. Tulburare psihomotrică manifestată prin fixarea tonică persistentă a corpului într-o anumită
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]