602 matches
-
de vreo sută de ani. E nu știu cum pictor modern fiind să mai faci portret. E de presupus însă maniacală suspiciune! că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat demențial sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul edificiu din preajma Pieței Unirii, în veche structură baroc-neoclasică, numit nu 1 Mai (nici, vai, 2 Mai), ci, spăimos, 7 Noiembrie, adăpostea (cum oare!) sub restaurant o... bombă, total sustrasă corectitudinii comuniste. Dezmățul lumii! Pe la miezul nopții, își făcea aici apariția și celebrul... baron cu dichisitul lui coș cu garoafe și cu indefinibilul: aiurea! Vizavi, ceva mai sus, cinematograful ce-și trăgea numele de la faimosul circ Sidoli avea niște balcoane în a căror
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de litere, eram încadrat... desenator la unicul organ local, clipa vital compensatoare însă consumîndu-se zilnic, imediat ce redacția (era la Palatul Culturii, cu vedere spre... ștrand) se golea și cînd îmi scoteam de după birou cartoanele și tuburile de culoare, dedîndu-mă, hapsîn, dezmățului picturii. Cînd a murit Dej, am asistat la o scenă interminabilă. Toată redacția majoritar proletară s-a supus unui scenariu greu de descris: un mic televizor alb-negru ne ținea pe toți sechestrați, ca și cum lipsa de la transmisia mitingului de doliu ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
docte și serioase. Răposatul poet prieten Florin Mihai Petrescu, fost, și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altui tovarăș și trebuie să le spun acest lucru, altfel înnebunesc căutând. Însă, cum nu dau documente decât prin aparat, știu că răspunde cineva. Prin telefon nu vorbesc probleme secrete, nu este permis nici măcar cu limbaj convențional. Azi există un dezmăț în privința aceasta, miniștrii vorbesc între ei, la fel organele în subordine, cu provincia și spun la telefon niște lucruri că-ți stă mintea în loc. Trebuie să vă preocupe această chestiune și s-o puneți într-o ședință specială a plenului
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Univers al Morții și al Decăderii. Amăgitoare gíngașe chipuri de Om Să țeasă mîinile lui Enitharmon peste lumea mea de ape; 30 Reînnoiește-aceste ruinate suflete de Oameni prin Pămînt, Mare, Văzduh și Vîlvătaie 121, Spre a se risipi în nesfîrșit dezmăț, reînnoiește pe cei ce îi voi pierde. Poate că Enion din nou va lua vreo iluzorie înfățișare mică Să-mi ușureze chinurile inimii și să redea lui Tharmas de liniște un dram". Los răspunse în furibunda să mîndrie, din par
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Necruțătorul, cinicul, ironicul Oscar Wilde nu și-a făcut nici un scrupul din minimalizarea plină de dispreț a uneia dintre marile cărți ale veacului al nouăsprezecelea. Pentru el, Sartor resartus, capodopera lui Thomas Carlyle, nu e decât un deșeu enciclopedic, un dezmăț lingvistic ordonat de ambițiile constructive ale unui maniac.”2 Dacă e să se apere de aceste acuze țâșnite dintr-un orgoliu de dandy ultragiat, dar și - să recunoaștem - dintr-un excelent spirit critic, cartea o poate face singură. Cu toate că acest
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al autorului. Sensibil la nedreptate, oripilat de violența reprimării țăranilor la 1907, Nelu Azan se înalță extaziat în lumea pură a artei, din care va coborî în momentul declanșării războiului. Înrolat voluntar, traversează experiența hotărâtoare a tranșeelor, dar și a dezmățului din spatele frontului, pe care i-l relevă atât cei din propria-i clasă, cât și fostul tovarăș de joacă, acum factotum la Marele Stat Major. Îndrumarea spre ideologia socialistă apare firească, cum este și devenirea lui Tase Bojoceanu, acum ajuns
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
ridiculizate în această antropologie pesimistă. Se pleacă de la ideea că modelul existenței românești este minorul și că plaga națională este fatalismul. Omenia este o calamitate și viciul nostru fundamental ar fi resemnarea. În fișa specificului nostru mai sunt notate indiscreția, dezmățul, lipsa de mister sufletesc, disprețul muncii, credința în inutilitatea jertfei, disprețul valorilor, autodisprețul etc. Răul românesc este suma acestor păcate, la care se adaugă un „gol inițial”, „lipsa unui dinamism primordial”, în fine, un păcat originar de natură nedefinită. România
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
atunci - pasiuni erotice. În castelul-Sodomă coexistă devoțiunea și altruismul cu libertinajul cel mai deșucheat. Atmosfera este de sabat grotesc, iar balul din grotele Sărcanilor, cu travestiuri senzuale și împreunări în lanț, anticipă, iarăși, episoadele corespunzătoare din Princepele lui Eugen Barbu. Dezmățului cosmic i se opune castitatea sătenilor. Castelul este incendiat de țăranii revoltați de „măscările” pe care, din întâmplare, le descoperă, iar justiția, coruptă, distruge declarațiile lor incriminatorii. Cu totul lipsit de acoperire artistică este Rumilia, în care tezismul domină construirea
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
agrea enigmele. În anii ’60 și ’70 ai secolului al XIX-lea, cultura rusă, mai ales literatura, era dominată de ideologie și propagandă, care, de nevoie, neavînd la dispoziție altă „tribună“, se exprima la megafonul criticii literare. Vladimir Nabokov denunță „dezmățul“ acestei critici literare „progresiste“, care „îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii“1. Astăzi pare ciudat, dar în epocă numele lui Cernîșevski, Dobroliubov sau Pisarev erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se înfățișa poporului român drept Arhangelul luptei împotriva corupției. Cel mai iubit fiu al poporului s-a dat de ceasul morții să ne convingă că războiul său fățiș împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu și-a avut cauza în revolta față de dezmățul grupurilor de interese din jurul Palatului Victoria. În realitate, așa cum ne arată intervențiile în favoarea firmelor Alro și Art Construct 92, războiul dintre cel două Palate nu-i altceva decât războiul crâncen, cu evidente note de război mafiot, dintre grupurile de interese
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
nimeni... În timp ce Montaigne se adresa mai ales lui însuși, Charron își adresează discursul întregii lumi. Charron era creștin, metafizicia sa, laică. Morala sa este o propunere de reguli de bună conduită; nici prea mult, nici prea puțin, nici ascetism, nici dezmăț. Citându-l pe Montaigne, Charron scrie: "tot voind să fie înger, omul sfârșește prin a fi fiară". Charron moare în 1603. În același an, cartea sa "Despre înțelepciune" este condamnată, iar în 1606, pusă la index. PIERRE GASSENDI (1592-1655) Ocupă
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Bisericii care constată că atunci când te adapi din izvorul creștin, poți găsi și altceva decât ape clocite. Irineu din Lyon, de exemplu, se sufocă la ideea că te poți adresa chiar acestui părinte sever al creștinătății pentru a-ți justifica dezmățurile sexuale de tot felul! Tarsiotul dușman al cărnii deturnat de cei care-i cer să le accelereze ascensiunea la cer! Asta-i culmea! Dar iată și pasajele incriminate: cel din Epistola către Romani îVI, 14) care afirma absența prizei păcatului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
negarea liberului arbitru, relativismul și arbitrarul moralei, ideea de a te folosi de trup ca de un prieten, indexarea existenței cu pulsiunea trăirii celei mai radicale și în formele sale cele mai primitive: dorința statornicită în plăcere. II VASILIDE și „dezmățul” Râsul sardonic al lui Isus. Vasilide moare prin anul 130. Despre el nu se știe aproape nimic, cu excepția unui periplu de misionar care-l duce în Cipru, în Grecia și la Roma, unde un mare număr de gnostici oficiază în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
refuză folosirea trupului este echivalentă cu cea a epuizării. III VALENTIN și „semințele de elecțiune” Elogiul pneumaticilor. Cum este împărțită grația divină? Și cum afli că ești atins de ea? Pentru că totul depinde de această minimă știință... Dacă dăm în dezmăț, și arătătorul Domnului ne caută fără să ne găsească sau poate chiar că nu ne caută pentru că n-are intenția să ne găsească, ce-i de făcut? Semnele lipsesc, la fel și certitudinea. Or, faptul că ne înșelăm ne duce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
coincid. Și acum inversul: după Platon, cu cât mai mult te purifici în renunțare, cu atât meritul e mai mare. Carpocrat afirmă, dimpotrivă, că purificarea trebuie să se efectueze, desigur, dar într-un sens invers celui al ascezei, adică în dezmăț... Astfel, filosoful gnostic crede că sufletele schimbă trupul până a fi comis toate păcatele posibile și imaginabile. Când ceea ce-i mai rău e un fapt sigur, când acumularea de negativitate atinge punctul maxim, cu o reală saturație de greșeli, apare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hoituri fără morminte, numărul incredibil, interminabil, de înmormântări grăbite în gropi comune, frica de brutalitățile și de violența soldățimii, jugul feudal, teama zilei de mâine, incertitudinea supraviețuirii lipsei de hrană, epidemiilor, bolii, justifică o compensație dinspre pulsiunea vieții și a dezmățului. în mod reactiv, atâtea parfumuri ale morții trezesc dorința de a epuiza viața, atâta vreme cât te mai poți bucura de ea, inclusiv pe teren sexual. 2. Un tantrism belgian. Willem van Hildervissem vine dinspre acest versant al Evului Mediu care-și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asociază bucuriei: ești virtuos din interes, din satisfacția de a fi așa. Tradiția opune plăcerile trupului și ale sufletului. Primele trec drept necinstite, cele din a doua categorie pot fi omise. Pe de o parte purceii, satisfacția bestială, lăcomia, sexualitatea, dezmățul - cunoaștem melodia; pe de altă parte, contemplația, prietenia, blândețea, conversația, meditația. Voluptas versus honestas: cei doi termeni ai acestei alternative permit în mod obișnuit distincția dintre libertin și oamenii care pot fi frecventați. Epicurianul emblematic al lui Lorenzo Valla nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să-și locuiască propriul sălaș. Adevărata jubilare constă în a nu te lăsa nici mistuit, nici ars de plăceri, ci încălzit de ele. Dezmățul trupesc și orgia, în care conștiința, rațiunea se diluează, în care trupul se pierde, nu-l interesează pe Aristip, așa cum nu-l interesează nici pe Platon. Hedonistul nu se privează de instrumentul care-i permite să-și construiască plăcerea: conștiința
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca în Satiricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca să poți apoi s-o iei de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența, brutalitatea, cheltuielile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stârni decât ilaritate, deoarece rezultatele merituoase n-au nevoie de laudă pentru a se impune.) „Lăudând pe cel ce te laudă, te lauzi pe tine.” (N. Iorga) „Un șeic văzu o desfrânată și-i spuse: «Pari sclava vinului și a dezmățului». Iar ea-i dădu răspunsul: «Ce par a fi, eu sunt. Dar tu, Învățătorule, ești ceea ce pari a fi?».” (Omar Khayyam) Se vor căzni munții (În durerile facerii) și se va naște un biet șoricel - Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în pas cu moda (Bădulescu, 2001, pp.9-25). Așadar, se apreciază că fenomenul sectar este unul religios social, dar și politic. „Secta este periculoasă din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere moral, căutând să producă dezordine, dezmăț, nesupunere, încurajează lenea, practică prozelitismul, se opune apărării dreptății și tolerează violența (crima religioasă), culmea, sub masca drepturilor omului...” (David, 1997, p. 18). Consecințele sunt generale: „Ar fi greu să ne închipuim, fără secte, o explicație pentru o criză a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trist de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se întrevede abisul ce-mi înfioară vlaga. Rămâne așteptarea astâmpărării setei de mângâiere. Privesc în înșelătoarea-mi oglindă, ieri îmi vorbise de iubire, îmi veghease zbaterile tinereții, îmi ascultase dorurile, sudălmile, rugile, și, poate, iertăciunile. Acum o cuprindere între
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]