776 matches
-
că șoferul taxiului era tocmai violatorul de atunci. A mai apucat doar să șoptească: „Dumnezeule, de ce m‑ai adus aici?” și a leșinat. Când șoferul a revenit, mai întâi s‑a uitat atent la ea. Convins că nu s‑a dezmeticit, a pornit motorul și a urcat pe acel drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier‑beton ce traversau drumul și se avântau rotindu‑se adesea‑n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
că după aceleași fraze pe care le repeta mereu, și pe care le știam pe dinafară, “Măicuța mea și tăicuțul meu m-ați lăsat singură!” își aranja basmaua cu mâna stângă, își netezea șorțul cu dreapta și până să mă dezmeticesc, lua cutia din care mai ieșea puțin fum. Ca într-un vis, pășeam iarăși cu ochii închiși în urma ei. Abia la ieșirea din cimitir, când mă împiedicam de podișca pusă peste șanț, îndrăzneam să-i deschid și până acasă bodogăneam
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
s-a îndreptat spre celar. Fane rânjea după ea și bucuros a început să-și frece mâinile. -Dă-mi să trag un gât, i-a spus fericit când a văzut-o întorcându-se cu cana plină de țuică. Până să se dezmeticească mamaia, gâtul lui Fane aproape că înghițise toată țuica. -Prinde mă un cocoș și pe urmă bea! i-a spus supărată. Fane amețit de bucuria țuicii și de tăria ei s-a ridicat, a luat bățul de jos și cu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Fane amețit de bucuria țuicii și de tăria ei s-a ridicat, a luat bățul de jos și cu un pas hotărât s-a îndreptat spre coșar. Așa de grăbit a fost, încât cocoșii nu au avut timp să se dezmeticească; au dat de câteva ori din aripi și au luat-o la fugă. Fane dădea să pună mâna pe unul, dar nu rămânea decât cu o pană în mână. Atunci se repezea la altul și mai să cadă în nas
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
iar în curte o să-l inghită Cartuș cu blană cu tot. Poți să-i spui mamei tale că l-ai găsit în curte și o să te creadă. -Nu, nu pot, este al tău! mi-a spus și până să mă dezmeticesc Matei scoatea din buzunar o altă bucată de plăcintă și aruncând-o lui Cartuș, care stătea în fața magaziei mai blând ca niciodată, a ieșit la fel de repede cum a intrat. Mă jucam cu iepurașul cu părere de rău. Gestul lui Matei
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma unor orologii, ce depanau timpul cu repeziciune. Ziua și noaptea treceau doar în câteva minute
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
spuse: − Dacă e fratele tău, de ce nu ai milă? Găsește-ți puterea de a te opri! − Vorbele tale... Și atunci, marele Timp căzu secerat la pământ. Astfel, Timpul se opri în loc și Solaris și Pescărușul își recăpătaseră tinerețea. După ce se dezmetici, Timpul îl îmbrățișa pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma unor orologii, ce depanau timpul cu repeziciune. Ziua și noaptea treceau doar în câteva minute
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
spuse: − Dacă e fratele tău, de ce nu ai milă? Găsește-ți puterea de a te opri! − Vorbele tale... Și atunci, marele Timp căzu secerat la pământ. Astfel, Timpul se opri în loc și Solaris și Pescărușul își recăpătaseră tinerețea. După ce se dezmetici, Timpul îl îmbrățișa pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
numai ce-l văd pe soțul ei (fiu de pădurar), cum, netam-nesam, pune repede mâna pe pușcă și o îndreaptă spre culmea unui deal. O clipă mi s-a părut că-l văd pe Ursu acolo dar, până să mă dezmeticesc, în secunda următoare, am auzit detunătura. Era destul de departe și speram din toată inima că nu l-a putut nimeri. De unde să știu că el mă supraveghea tocmai de acolo? Priveam amândouă femeile uimite, una la alta, cu mâna la
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
atractivitatea lui. Ceva ... Viscolul furios vuia sălbatic, spulberând zăpada. Căldura livingului îi dădea siguranță. Avea un sentiment de euforie, privind focul șemineului, prin lichidul roșu din pahar. Toropeala dulce o învăluia ... plutea. Închise ochii. -Dansezi? Auzi vocea profundă, voalată. Se dezmetici greu. Se simțea ca o pisică răsfățată la gura sobei. Câteva secunde n-a reacționat. Auzea în surdină melodia lentă, cu acorduri insinuante. El era în picioare lângă scaunul ei, așteptând. Shan îi cuprinse degetele lungi, ridicându-se încet. Mâncarea
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
ceasuri rele!), pe când Culae se furișa spre locul faptelor, o lumină puternică i-a izbucnit în față trântindu-l la pământ. De fapt nu era o simplă lumină ci însuși pumnul mătușii care-l izbise între ochi. Până să se dezmeticească mai luă câteva picioare în coaste, plus un ceaun în cap. Era convins că va muri lipsit de gloria câmpului de luptă așa că, încercă o eschivă elegantă băgând câteva răgete de genul: - Daa, di ci dai bre, tanti, ci ț
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
în care ne vom petrece vacanța. Și acum, ca și data trecută, primul contact cu acest ținut deșertic ne-a trimis cu gândul că suntem pe altă lume. La început a trebuit să ne tragem puțin răsuflarea pentru a ne dezmetici și a ne convinge cu adevărat că nu visăm, că suntem tot noi, cei de dinainte. Abia după un timp am putut intra în programul stabilit. Încă a stăruit o vreme senzația că intrarea într-o lume atât de diferită
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
plimbat...Că nu au nici antrenament... -Ba bine că nu...Iau o bonă și scapă una-două de grijă...Nu-mi spune mie că mai stau ăștia înhjugați cum am fost noi...Sunt prea deștepți, tu, fată... Că nu ne-am dezmeticit bine și ne-am aflat bătrâni, bolnavi, vezi bine că trăim cu hapuri...Farmacii la fiecare colț de stradă... -Bănci cât cuprinde... -Concluzia ? Sărăcie și boală....Asta este România... S-ar putea ca unul neavizat să creadă că-mi ponegresc
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
cu fleici de vită sau de porc. In concedii merg la munte, la mare, practică turismul în țări mai îndepărtate. După ce poporul nostru a străbătut întortocheatul drum al schimbărilor care l-a obligat să îmbrace hainele răbdării, acum parcă se dezmeticește, se pare că-și regăsește busola, deși ceața în care era învăluit nu s-a ridicat destul. Criza de identitate națională care a făcut ca românii să nu mai știe cine sunt și ce drum să aleagă, apare că dă
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
se întoarce cu spatele pentru a-și șterge lacrimile, timp în care Cain se apleacă, pune mâna pe-o piatră și-l lovește cu ea în cap. Abel cade. De-abia când constată că și-a ucis fratele, Cain se dezmeticește și începe să plângă. Scena 3 Cain: (smulgându-și părul din cap) O, Doamne, ce-am putut să fac cu bestia ce-n mine zace! L-am omorât pe blândul Abel ca niciodată să n-am pace. Întreaga viață-i
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
față observa floarea galbenă .Razele soarelui îi făceau petalele să pară din aur.Cand întinse mâna să o i-a,Karon se trezi fredonând în gând cântecul auzit.” Ce vis am avut” își spuse coborând din pat.Dupa ce se dezmetici și își urma ritualul de îngrijire coborî,cu o durere de cap,scările până în salon,uitându-se de Radella.Tocmai atunci,intră și Aongus,care grăbit se ducea spre cameră doicăi -Stai puțin,Aongus.Nu ai văzut-o pe Radella
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
valsului, el se roti cu ea pană o ameți, îsi apropie bărbia de buclele rebele care încadrau diafan tâmpla femeii. Carisma si atracția lui hipnotică o împiedicară, sa observe că el, cu fiecare mișcare o îndepărtase de lume...când se dezmetici, erau pe terasa semi luminată. Se desprinse bulversată din îmbrătișarea lui, încercând să fugă. Piciorul îi alunecă si căzu simțind o durere ascuțită în gleznă. Era luată pe brațe si dusa in trăsura trasă la scara. Respirația precipitata îi ridica
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
Chiar dacă dorea să lase impresia de maturitate,inima fetei era tot de copil,așa că,se furișa încet pe langă trăsura,și îl trezi strigând pe o voce groasă:- -Ce faci,vizitiu,dormi?! -Cine..ce...mă iertați,nu dormeam,spuse băiatul dezmeticindu-se și sărind în picioare. -Sunt eu,prostuțule,Karon,..rase față de el. -A!,tu erai!M-ai speriat,am crezut că era domnul Munpfry și nepoata lui.Privind la lumină,băiatul observa chipul angelic al fetei și exclama: -O! Să
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
diferență de doar patru minute. „E foarte bine!”, a exclamat el în gând, frecându-și mâinile satisfăcut. „Înseamnă că și mâine va fi aici tot la ora asta. Din locul ăsta te voi lua fără să ai timp să te dezmeticești”, a zâmbit el sigur de reușită, în timp ce umbra se lăsase pe capota din spate și doi ochi sfredeleau semiîntunericul, fără a fi văzuți de cineva. Așa de mulțumit era, că-i venise poftă să petreacă. A luat telefonul și s-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
se spele doar din picioare. După ce camera s-a încălzit destul de bine fata a început să se dezbrace, dar mai înainte a stins lumina din cameră. Suman nu știa ce să facă, sau ce se va întâmpla? Până să se dezmeticească fata l-a luat în brațe și l-a adus la patul lui. L-a tăvălit prin pat jucându-se cu el, apoi a început să-l dezbrace de ce mai avea pe el, până băiatul s-a trezit fără nimic
SEZON DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345198_a_346527]
-
Normal, din moment ce aveau asigurate toate condițiile. Bio! O bună perioadă, tigrul părea indiferent la giumbușlucurile maimuțelor care umpleau arena, distrând spectatorii cu jongleriile lor ieftine. Furtul portofelului plătitorului de bilet, era numărul de rezistență. Abia după un timp boborul se dezmeticea, sesizând la returnare că avea mult mai puțini bani decât în momentul subtilizării. De aceea, Consiliul de Administrație (CA) avea grijă să înlocuiască, periodic, prestidigitatorii. Să nu bată la ochi. Dar banii subtilizați ajungeau tot la membrii CA și chiar
TABLETA DE WEEKEND (184): CIRCUL DIN DEAL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340373_a_341702]
-
de groază, gura strâmbă și părul vâlvoi ca niște țepușe înfipte în cap. Stăpânul se sperie când îl văzu așa mutilat. Îl ascunseră cu grijă într-o cameră, ferindu-l de privirile curtenilor și abia spre seară reușiră să-l dezmeticească. Însă omul rămăsese marcat pentru tot restul vieții de ceea ce văzuse. Era înspăimântat și bolborosea ceva fără logică: - Muiere goală... Diavoli!... Împielițați dansând... Iaz... Diavoli... Bătrână... Cei doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
ne ajută să găsim soluții de ieșire din criză. Cât la sută din blocajul actual e datorat războaielor sterile e greu de spus, dar mă tem că e vorba de o parte serioasă de vină. Și atunci de ce nu ne dezmeticim să lăsăm conflictele deoparte măcar până scoatem România din gaura neagră în care tinde să se scufunde? Cum ar fi dacă pe un avion care are probleme tehnice și riscă prăbușirea, echipajul și-ar aminti de nemulțumirile pe care le
INTERVIU CU FOSTUL MINISTRU AL TURISMULUI, DAN MATEI AGATHON de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340376_a_341705]
-
E cinci dimineața, ochii mei s-au deschis automat și nu vor să se mai închidă, nu știu de ce. După câteva secunde mă dezmeticesc și-mi amintesc că în scurt - foarte, foarte scurt - timp voi ajunge acolo, în fața mulțimii care vine să mă asculte vorbind despre relații. Pe măsură ce timpul se scurge, simt cum fiecare clipă, care parcă fuge de mine, lasă în urma ei loc
Frica mea de a vorbi în public. Când mă prezint în fața unui auditoriu ca în fața plutonului de execuție () [Corola-blog/BlogPost/338404_a_339733]