734 matches
-
nu va semna condica la vreme. Deși era convins că nu mai trecuse printre acele clădiri cu zidurile la trotuar, că nu se abătuse niciodată din drumul cunoscut, avea sentimentul că știa acele străduțe, cum și pe bătrânica de la fereastră dezmierdându-se împreună cu pisica la soare... Era sigur că după primul colț îl va găsi pe bătrânul sifonar, în fața micii prăvălii, citindu-și ziarul la soare pe și mai bătrânul lui scăunel cu trei picioare... - Bună dimineața, l-a salutat jovial
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
chemare: Vino în Echinocțiu de Primăvară, iubirea să ți-o fac nemuritoare! Te voi scălda în roua dimineților, fața să îți șterg cu noua mea ie! Privirii tandre-i dau irișii ochilor și-al buzelor sărut, fără simbrie! Te-oi dezmierda pe a câmpului privire, să-ți las povara dorurilor grele. Purtat în carul cu visuri și iubire, te-adorm în amintirea vieții mele. Îți dau să bei lacrima viței de vie, și hrană-ți dau ospățul sufletesc! În casa inimii
ÎN ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357805_a_359134]
-
alte ore, clipe...în triste-amiezi adaști -/ Și te veghează-n noapte străini și sumbri aștri.” (Chipul tău) Însăși iubirea devine un colind, căci sufletul său tresaltă cufundat într-o dulce uitare. Bradul, simbol al verdelui etern, redefinește făptura care-i dezmiardă simțurile și îi alină tristețile. Curățenie spirituală, purificare și seninătate sunt oglindite de neaua care pictează portetul făpturii gingașe precum o rândunea: „Dragostea mea-i un colind -/ Căci din mine mă desprind/ Și-n uitare dulce cad -/ Fată mirosind a
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
natura, ieși din hibernare. Se derulează un decor superb, a cărui imensitate nu poate fi exprimată de cuvinte, ci doar de simțuri... Devii mai visător, ochii ți se încarcă cu priviri scânteietoare iar natura își desface generoasă brațele să te dezmierde la sânul ei. Într-o atmosferă ce plutește pe muzica divinului, mâinile tale ating raftul de cărți din bibliotecă și instinctiv, scot de acolo o carte de poezii, asta pentru că primăvara e muza poeților. Degetele sale lungi și fine știu
PRIMĂVARA, ANOTIMPUL POEZIEI ŞI AL IUBIRII... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357869_a_359198]
-
căci, deocamdată de Joc este nevoie. De tatonări; de tangentări; de mici greșeli, spre asumare prin durere. Copilul îi povestea despre Familia lui. Era mulțumit pentru că îi purtau de grijă: îi dădeau să mănânce; îi vorbeau, îi cântau și-l dezmierdau, îl spălau. Într-o zi, amețit de băutură, tatăl copilului și-a căutat "alte" dezmierdări. Când a venit acasă, copilul plângea: se îmbolnăvise. Îngerașul se străduia; mama copilului se străduia; doar tatăl lui era de nerecunoscut. Acum, îl supărau toate
CARTEA CU PRIETENI XXXI-ÎNGERAŞUL PĂRĂSIT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357925_a_359254]
-
Luminare. Căci lucrurile reveniseră pe făgașul dorit. ~ Îngerașul, după ce dăduse fuga la Dumnezeu, s-a simțit părăsit; îi luase locul Dumnezeu. Acum era din nou Fericit. Iar Povestea a luat Sfârșit, căci curând, copilul s-a vindecat, tatăl era iar dezmierdat de Soție, iar Familia trăia în Comuniune cu Dumnezeu. Îngerașul își îndeplinea menirea. ~ Cornelius, :) Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXXI-Îngerașul părăsit / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
CARTEA CU PRIETENI XXXI-ÎNGERAŞUL PĂRĂSIT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357925_a_359254]
-
alt Sergiu pe care nu-l mai văzuse vreodată în tot acest timp. Lângă ea era un Sergiu care înlocuise cuvintele acelea pline de bun simt cu un limbaj de birjar și constata cu uimire că boxele, care altă dată dezmierdau auzul, acum trebuiau să cutremure pereții A invitat-o la dans sau mai bine-zis, a luat-o la dans încercând să o dezbrace, puțin câte puțin și, deși picioarele nu prea-i dădeau semne de ascultare, a împins-o cu
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
din 23 iunie 2012 Toate Articolele Autorului A plouat... Arșița nopții s-a mai stins... Doar mirosul ploii îmi gâdilă nările și mă dezbracă de trecut. Ploaia merge de minune cu jazz-ul. Sunt copleșită de emoția cu care mă dezmiardă clapele de pian. Cânta "Keith Jarrett - Be My Love". Îmi amintește de filmul "Somewhere in time"... L-am revăzut de câteva ori și tot nu m-am răcorit de lacrimi... Oftez adânc și-apoi privesc spre interiorul vieții mele. Un
GÂNDURI DE SEARĂ...3 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358345_a_359674]
-
mare parte pentru ea, s-au născut cu repeziciune. S-au dezbrăcat încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială și își simțeau răsuflările din ce în ce mai adânci, mai zgomotoase, gâtuite de emoție... - Eugen, te doresc atât de mult! Nu-mi este teamă, dar... să mă ierți că nu știu ce să fac și... - Să fii
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
să-mi apară-n ușă, și din senin, iubita mea, scumpă și frumoasă ca cei doi cercei, ca și crizantema aurită de la urechea ei. I-aș recita atâtea versuri până-n zori... învățate chiar din cartea vieții noastre; umerii i-aș dezmierda, să resimt fiori, și să hoinărim în noapte, pe alei albastre. Referință Bibliografică: Cât aș vrea / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Pena : Toate Drepturile Rezervate
... CÂT AŞ VREA de GEORGE PENA în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358118_a_359447]
-
suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului, de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! FLUID TAINIC Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
nichel sunătoare, / Un rest mărunt la o factură mare, / Și m-am gândit să-i pun comoară-n cer - // Într-o Biserică, să îi aduc ca dar, / La sfinții care-mpodobesc pereții, / Să îi însenineze darul meu, măcar / Cât îi dezmiardă zorii dimineții - // Pe drum, am întâlnit doi cerșetori: Priveau flămânzi mâncarea din vitrină,/ Și-am strâns în palmă bieții sunători, / Și nu le-am dat nimic, roșind de vină - / Pe trotuar, cerșea cu glas slăbit / O fată ce-mi bătea
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Tălpile vor să simtă freamătul din adâncul haosului. Doar dansul, desprinderea lină a bucuriei din inima iubirii mă poate transforma în fulgerul cu care să cuprind totul, fără a mă lăsa înlănțuită de nimic. Linii care se topesc în aer ... Dezmierd un gând, o amintire a ploilor. M-am amestecat în miile de ploi care au căutat un căuș pentru a fi setea astâmpărând văpaia din graiul trupurilor în care se năștea arderea dorului. Căușul însă a băut setea din înalturi
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În ochii-ți mai adânci ca marea Mă pierd cu drag și rătăcesc Atâta cât cuprinde zarea. Atâta simt că îi iubesc! Eu trupul ți-l dezmierd în taină Necunosct, fermecător, Descoperindu-l pur sub haină Cum freamătă cuprins de dor. Te simt și te cunosc cu gândul, Te recunosc cu ochii-nchiși. Să pot, la Domnul vin, rugându-l, Să te admir cu ei deschiși! Referință
SĂ POT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359538_a_360867]
-
rămas pe mal ceva timp să văd chipul Dunării, deși vântul bătea cu iuțeală. Să-i văd chipul maiestos de cum eram obișnuită când cerul era senin, afară cald, iar valurile ei dansau în soare îndemnând pescărușii și scufundătorii să-și dezmierde trupurile prin apă, cântecul lor răsunând în taoată suflarea umedă, până dincolo de mal. Dunărea curgea alene într-o melodie cadențată. Uneori ascultam cu atenție liniștea ei singuratecă să nu-i pierd înfățișarea cu valurile mereu în schimbare. De pe mal, supusă
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
pana ajungeam acasă, în camera mea. Acolo, ca în mare taină, închideam ușa, să nu mă știe nimeni, si o desfăceam încet, așa cum deschizi un loz, sperând să fie câștigător. Ușor, cuvintele se dezvăluiau doar pentru mine, mă mângâiau, mă dezmierdau, mă făceau parte din povestea lor...și parcă auzeam penița scârțâind pe foaie. Acum vin toate reci și grele, pe email, pe telefon, pe facebook. Toate literele-s la fel, rândurile se sufocă în același tipar. Că o armată ce
VREMEA STILOULUI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360372_a_361701]
-
secrete. Aroma de lumină taie ramurile copacilor goi. Rămâne doar cântecul iernii din care se face liniște și nemurire. Aș fi dorit să cumpăr gustul dimineților cu un surâs. Atât aveam la mine. În luminișul făcut de cocori aș fi dezmierdat patul moale al ferigilor cu mult gând în ele. La lăsarea serii aș fi adunat dune de crez și le-aș fi transformat într-un amestec suav de dulcețuri sălbatice. Te-aș fi lăsat să aluneci spre mine, cu valuri
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
gospodărie, va găsi cinci minute să se ocupe și de amărâta de poartă. Ursei schelălăi discret la picioarele lui, cerându-și obișnuita mângâiere. - Ce faci mă, potaie? Unde te-ai tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși, Matei? Vocea ușor răgușită a nevesti-sii se auzi dinspre bucătăria de vară, iar capul
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AZI, AȘ VREA SĂ TE DEZMIERD... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 677 din 07 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului azi, aș vrea să te dezmierd, în cea mai tandră poezie, dar mă tem să nu te pierd, că va rămâne, pe hârtie, condamnarea mea
AZI, AŞ VREA SĂ TE DEZMIERD... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359789_a_361118]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AZI, AȘ VREA SĂ TE DEZMIERD... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 677 din 07 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului azi, aș vrea să te dezmierd, în cea mai tandră poezie, dar mă tem să nu te pierd, că va rămâne, pe hârtie, condamnarea mea, postumă. îmi vor pune pumnu-n gură, criticii postmoderniști și-or să-mi facă praf și zgură scrisul meu, cei sataniști. și
AZI, AŞ VREA SĂ TE DEZMIERD... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359789_a_361118]
-
humă, scârbit de-atâtea blasfemii. iar pe tine, sfântă muză, te-or lega pe-un rug de crini și-n tortură și acuză, și-n coroana cea de spini, te vor înălța, postumă. Referință Bibliografică: azi, aș vrea să te dezmierd... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 677, Anul II, 07 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AZI, AŞ VREA SĂ TE DEZMIERD... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359789_a_361118]
-
-o de gât, Costi o întoarse cu fața spre el și o strânse cu afecțiune în brațe. Buzele sale se lipiră pe gura fetei luată prin surprindere, ca o ventuză. Sărutul parcă era un început de vis. Ana se lăsa dezmierdată de mișcarea caldă a buzelor sale.Până la această plimbare prin pădure se mulțumiră cu câte o țucătură pe unde nu-i vedea nimeni. O cuprinse o căldură ce-i invadă întregul corp. Va putea să meargă mai departe până la poiană
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „...acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]