486 matches
-
fierbinte. Cravașa maiorului se înălță iarăși în aer, glasul lui tăios se sfredeli iar printre sunetele trâmbiței, armele făcură iarăși câteva mișcări scurte și împușcăturile trosniră cu același pârâit prelung. ― Domnule maior, domnule maior! strigă prefectul fără să-și poată dezmorți picioarele. Baia de sânge... Se opri amărât că iar i-a venit sângele pe limbă. Ba acuma parcă și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse capul spre el, dar nu răspunse decât printr-o privire disprețuitoare. În schimb rosti câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la fel de colorate și cu același miros aproape, de sămânță de in. Am avut brusc sentimentul totului. Era o lumină palidă, o tensiune fără limite, o intuiție fără comunicare. Am stat o clipă suspendați și apoi, ca șopârlele dimineața, ne-am dezmorțit încetul cu încetul, revenind la viața noastră limitată. M-am trezit transformat, transferat în Gina. Mi-e imposibil să mai amân descrierea, trăirea momentului ăstuia, indescriptibil și de netrăit. Zăceam pe spate și mă priveam în pupilele ființei difuze aplecate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și, atunci, săream în sus, îmi strângeam tâmplele, mă îmbrăcam și plecam să mă plimb prin ploaie. Respirând văzduhul acela cu picături pulverizate și calde, tânjeam la o viață modestă și fericită, o fermă prin apropierea unui oraș
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mașinii din față semnala oprirea coloanei... Hopaaa! Asta nu-i treabă bună - a apreciat Toaibă, pipăindu-și automatul și sacul cu grenade. Într-adevăr, coloana de mașini s-a oprit. Ocupanții au început să coboare la repezeală, pentru a se dezmorți sau cine știe pentru ce alte nevoi... Dacă vreunul coboară rambleul, calcă pe capetele noastre sau ne trezim stropiți - a apreciat Trestie. Înapoi, până nu-i prea târziu! - a ordonat sublocotenentul. S-au târât vreo zece pași înapoi și au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cine știe pe unde aleargă încă îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o vreme, a ieșit până în prag, să se mai dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
anteriului fâlfâind în vânticelul ce tocmai se iscase, se apropia călugărul. Ce l-aș mai fi întrebat dacă... Da’ cine-i acela care s-o facă, fiindcă eu... Mai va! ― Sărut dreapta, sfințite. Încotro ai pornit? ― Am ieșit să-mi dezmorțesc încheieturile, fiindcă au început să scârțâie rău de tot. După ce îi sta la masă, te-aș ruga să vii și tu, că mâine-poimâine ai să pleci și mi-or țiui urechile de atâta pustiu. Te aștept. Știi unde... ― Da, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de primăvară Iarna s-a sfârșit iar zilele sunt mai lungi și razele soarelui poposesc mai mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Eram obosit, m-a furat somnul și, când m-am trezit, mărfarul se oprise pe un câmp cotropit de pădure unde nu se zărea nici o lumină. Am stat cât am stat și pe urmă m-am dat jos să mă dezmorțesc. Abia am făcut însă câțiva pași, depărtîndu-mă puțin, că trenul a plecat pe neașteptate. M-am încurcat pe întuneric în bălăriile de lângă terasament și nu l-am mai putut prinde. Nu știam unde mă aflu și am pornit de-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
povara atâtor culori de mai! Altam Bianca Clasa a IX-a Dimineața... emoții Pe când soarele abia se trezește, iar luna abia se culcă, este momentul din zi - dimineața. Roua dulce a dimineții umple pocalele parfumate din grădinița mea. Adierea răcoroasă dezmorțește viața care se află în lume. Zori de ziuă se revarsă în lacul de lângă noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par a fi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
invadează liniștea, o lene luminoasă, care-mi spală sufletul. În clipa aceasta nu mă mai interesează că, în genere, doresc prea mult sau că nu sunt capabil să primesc ceea ce mi se oferă. Îmi ajunge acest nisip cald care-mi dezmorțește trupul. Poate că fericirea e vulgară, te coboară la o condiție animalică. Ei și? Se răresc zgomotele din jur. Cei care mănâncă în prima serie încep, probabil, să plece. Mă răsucesc cu fața la soare. Lumina violentă mă orbește acum. Stau cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un munte care putea fi Olimpul. Ploua și în ziua în care, profitând de o ocazie, m-am dus să văd Olimpul de aproape. După mai multe ore de mers cu mașina, ne-am oprit la o cafenea ca să ne dezmorțim. Mai târziu, într-o localitate cu nume modest, prin care, dacă vremea ar fi fost frumoasă, am fi trecut, probabil, grăbiți, am vizitat un muzeu pe care ghidurile nu-l consemnau. O fotografie uriașă, acoperind aproape un perete întreg, înfățișa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ziua în care am fost la Delfi, prima oară, arăta la fel! Același cer ursuz, greu, aceiași nori coborâți foarte jos. Nimic din faimoasa lumină greacă. În plus, zeii se țin departe de autostrăzi. Ne oprim la Levadia, să ne dezmorțim. Ca prin vis, îmi aduc aminte de cele două izvoare de aici. Unul al Mnemosynei, al memoriei, altul al Lethei, al uitării. Ce am uitat? Ce mai țin minte? Nu mai știu dacă am visat drumul spre Delfi sau l-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
niciodată la asta. Verbul e caracteristic, probabil, pentru cei atrași de acțiune. Dar adjectivul? Dan îmi oferă o explicație posibilă: "Vă e greu să scăpați de subiectivism, presupun", spune el. Ne oprim la o pompă de benzină. Coborâm să ne dezmorțim puțin. După aceea ne continuăm goana pe autostrada pustie. Sosim seara la San Francisco și bâjbâim, un timp, căutând drumul spre adresa unde trebuie să ajungem, la familia V., care ne va găzdui două nopți. Dan se dovedește de un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe șoselele americane. La un moment dat, ai impresia că întreaga Americă se află în mașini sau că viața însăși seamănă cu o autostradă, pe care alergi, alergi, până unde? Până unde există un "exit". Un "exit" provizoriu, pentru ca să-ți dezmorțești picioarele, să iei benzină, să bei un suc, să te duci la toaletă (aici nu se obișnuiește mersul în tufișuri și, cu atât mai puțin, pe marginea șanțului sau pe cîmp). Câtă vreme te afli pe autostradă, n-ai voie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
așa, să i se sedimenteze, aceste clipe, cât mai adânc, și cât mai vindecătoare de sindrom,în întreaga ființă. ’’Drumețul tresare. Trezit, parcă, dintr-un minunat vis; fața i se deschide într-un zâmbet larg, luminos. Își întinde mâinile. Își dezmorțește mușchii și-și trosnește oasele. Rămâne câteva clipe, cu privirea, undeva,în zare, parcă, spre nicăieri. Apoi rostește. Da. Rescriu, această rară filă de jurnal. O rescriu, și originalul îl pun la loc, unde l-am găsit. În capătul acestei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se reflectă cerul albastru, flori mândre și alte frumuseți. Viperele s-au mai dezmorțit și ele, probabil. Dar nu-mi iese din cap întâmplarea de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut ei? N-am fost atent o clipă și i-am pierdut din ochi. Recapitulez: Deci ei și-au împărțit treburile. Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ușor. Ah, ești prea pesimist. Sînt singură că nu ți-ar fi atît de rău, dac-ai fi mai puțin pesimist. Autobuzul opri pe deal, în Glencoe, unde coborau alpiniștii, iar celorlalți pasageri li se spuse că puteau să-și dezmorțească picioarele cinci minute. Thaw coborî cu greu și se așeză pe un petic de iarbă încălzită, la marginea drumului. Ruth se alătură grupului de alpiniști care își luau rucsacurile din portbagaj și intră în vorbă cu o persoană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason, jignit de comportarea lui din timpul scurtei noastre întâlniri, voiam să-l uit. Din când în când, în decursul rarelor noastre ieșiri din scorbură, alergam cu Zenobia pe câmp, ca să ne dezmorțim; de fapt, eu alergam pentru că ea zbura, lipită de umărul meu. O dată, când ne-am oprit să respirăm pe o movilă, i-am zărit de departe pe domnul Sima și pe Dragoș, culegeau, pesemne, ultimele flori albastre; i-am salutat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Tabriz și cum luase totul de la început, după ce își plătise eliberarea cu tot ce agonisise. Văzând că discuția nu se mai oprea de o oră și jumătate, le deschideau ușa din când în când. La un moment dat, anchetatorul se dezmorțise și își aprinsese o țigară. Îl întrebase dacă vrea un pahar cu lapte sau ceai și ceru o cafea, pe care altcineva i-o aduse de la un automat. Omar nu mai știa dacă era o capcană și, după toate astea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ambuteiaje și într-un furnicar de nebănuit, însă de când ridicase garajul și benzinăria de pe domeniile prietenului Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau tot mai dese și, uneori, ceea ce i se derula înaintea ochilor era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ți-a folosit, întrebă Marçal, La nimic, ai dreptate, așa cum foarte bine mi-ai amintit trebuie să trăim cu ceea ce este, nu cu fantezii despre ce-ar fi putut fi, dacă ar fi. Scăpat de urgența fiziologică și cu picioarele dezmorțite de alergăturile nebunești pe care le făcuse prin vecinătate, Găsit se apropie dând din coadă, demonstrație obișnuită de mulțumire și de cordialitate, dar care, de astă dată, având în vedere aproprierea orei prânzului, însemna altă necesitate insistentă a trupului. Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu pijamaua În dungi, Întinsă lângă mama ei. La ce se gândește? Se gândește la mine? E trează? S-a ridicat acum, nu-și mai află somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
soarele-n câmpie Ca un ou de ciocârlie. Rândunelele voioase Se întrec în zbor, Mielușeii strigă-ntruna După mama lor. Ghiocelul cel voios A ieșit mai bucuros Primăvara a venit Uite... A sosit. Natura a înflorit Toată lumea înflorește Natura se dezmorțește. Ghiocelul cel iubit Acum iar a înflorit. Culoare, lumea a primit Și pe toți ne-a-nveselit. Primăvară, ai venit Tot în jur ai înflorit. Vino, vino, dragă vară Vino, vino, dragă vară Noi cu drag te așteptăm De cu zori și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
furat... Fersen Își scosese deja mobilul. - Asta dovedește că sîntem pe o pistă bună... Morineau? Am o mică treabă pentru tine... Se lăsase noaptea peste Lands’en de mai multe ceasuri cînd Marie ieși din jandarmerie sub pretextul că-și dezmorțește picioarele. Apelă numărul de mobil al lui Christian. În realitate, imaginea lui o obseda, se simțea prea vinovată față de el, trebuia să-i vorbească, să restabilească legătura Între ei. Rămase uluită auzind mesajul vocal care anunța că numărul respectiv nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]