570 matches
-
dar i-a spus limpede că dacă puștii mai dau măcar ochii cu mine, atunci ea o să aibă grijă să-i facă foarte dicil accesul la ei. Preț de câteva secunde, masa s-a cufundat în tăcere. Alison se simțea deznădăjduită, iar Fiona se chinuia să găsească un lucru pozitiv, cu care să-și încurajeze prietena Sofiei. Lasă, a spus ea într-un târziu. În curând o să ai și tu copilul tău, așa că ea să se ducă dracului! Zâmbind cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la față. — Să presupunem că o să ai într-adevăr nevoie de fertilizare in vitro, iar Luca refuză completamente să te ajute... la ce-ai renunța? La dorința de a avea un copil sau la Luca? Alison a oftat prelung. Era deznădăjduită. —N-am nici cea mai vagă idee. Dar să sperăm că n-o să se ajungă la asta. Străini în noaptetc "Străini în noapte" Sala cea mare a hotelului Grosvenor House, din Londra, era ticsită cu tot felul de personalități pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în loc să urle, toată lumea ascultă pe toată lumea și adoptă cu entuziasm propunerile celorlalți. Fiona și Jake s-au uitat la el nedumeriți. —Ei, credeți că măcar azi putem să ne comportăm în felul ăsta? a adăugat David cu o tonalitate ușor deznădăjduită. —OK, i-a răspuns Jake. Eu vreau să merg la LaserQuest. Fiona și David au gemut. —Eu vreau să merg la John Lewis și să-mi cumpăr un sarong, a anunțat Fiona. Jake și David au gemut. — Iar eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jeff? Da, e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund deznădăjduită. Proprietarul jură că a Încercat totul. A pus trei feluri de otravă, dar se pare că le hăpăiesc fără măcar să bage de seamă. M-aș muta dacă apartamentul nu ar fi așa de frumos. — Trebuie că organismele lor au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de cucernici prefăcuți! Vartan se așază, Își freacă apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel mai deznădăjduit: — Pentru că acesta ți-e răspunsul, e vremea să-ți dezvălui o taină veche. Nu te-ai Întrebat niciodată de ce, când am fugit din Isfahan, soldații ne-au lăsat să spălăm putina cu atâta ușurință? — Lucrul acesta mi-a dat Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că problema persoanei care o solicită nu se va rezolva prin intervenția ei, nu pretindea nimic. Așa s-a întâmplat în cazul unui băiat care bolea de ceva vreme și nu se mai însănătoșea. Fusese pe la doctori, dar degeaba. Mama deznădăjduită a încercat și pe altă cale. A venit și la Dedi și i-a spus despre ce este vorba. — Brândușa, nu mai știu ce să mai fac. Pe unde să mă mai duc. Știu că tu ești pricepută. Poate-I
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare posibilă! Astupă-i gura turbulentului, pune-i botniță, că ne trezim cu Popa Prostu' peste noi! țistuiește Dănuț. Agață-l, naibii, odată, nășește-l, doftorește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară un moment de parcă se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea” (Lc 7,12). Fiul său unic murise în acea zi (sau cu o seară înainte), iar când o întâlnește, abia se ținea de mâhnire. Să-l amintim și pe tatăl deznădăjduit care îl grăbește pe Isus spre casa sa: „Ajungând la casa înaltului funcționar și văzând cântăreții din fluier și mulțimea zgomotoasă” (Mt 9,23). După cum se vede, când au ajuns, fetița deja murise și pregătirile funerare, împreună cu muzica și plânsul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
încît i se vedeau chiloțeii cache-sexe, tot de mătase neagră. Ținuta asta senzuală contrasta cu fața inocentă, bună, copilărească a Ginei. Am luat-o în brațe și am întins-o pe covor. Ne mângâiam cuprinși de-un soi de furie deznădăjduită. Gâfâind, strîngîndu-mă după umeri cu toată forța ei, ea îmi suspina la ureche: "Andrei, acum nu se poate, dar îți jur, Andrei, îți jur că am să fiu a ta..." Eu îmi pierdusem capul cu totul, numai că mie îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să vorbesc lucruri fără nici o importanță, să-mi pierd timpul; și, astfel, nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum și mângâiere, și hrană. Puțini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră și mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un singur om: pe paznicul bungalow-ului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam, o dată sau de două ori pe zi, când îmi aducea mâncarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ridicat, și el foarte palid, și ne-a făcut semn cu brațele, dar zadarnic, căci larma nu s-a potolit. Dar eu l-am auzit bine, eram destul de aproape, la masă, și mi-era milă de Leana, căci părea speriată, deznădăjduită... Cunoști povestea lui, adică a lor, cu Orfeu și Euridice? - O cunosc, bineînțeles. - Adrian se afla acum într-una din perioadele lui de luciditate, și ne bucurasem toți auzind că scrisese din nou... În sfârșit, nu asta voiam să-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu înțelegea de ce strânge cu atâta putere mânerul umbrelei. Ploaia îl lovea sălbătecită, din toate părțile deodată, și totuși nu simțea nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte aproape de el, un altul, zbătîndu-se singuratec, deznădăjduit. "M-am speriat" își spuse, și începu să tremure. E din cauza apei, înțelese câteva clipe în urmă, dîndu-și seama că zace întins în băltoaca din marginea trotuarului. "M-a luat cu frig..." - Am văzut când l-a lovit trăsnetul, auzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și aici, cadavre umflate plutind... Ce distrugere, ce risipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu pot. Adică, nu știu decât... Nici George nu era un admirator al preotului dar, după părerea lui Gabriel, ar fi oferit un teren mai permeabil farmecului preoțesc decât Stella. În orice caz, îi surâdea ideea unui George până la urmă deznădăjduit și înfrânt, dominat de părintele Bernard. — Dar ce crezi că s-a întâmplat? continuă preotul să o sondeze. — A fost un accident, fără îndoială. Repeziciunea cu care lumea, inclusiv Gabriel, era gata să creadă lucruri rele despre George era remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obligațiile școlare. A venit, însă, războiul. Mai înainte de a da în floare, visul Cătălinei s-a frânt. în noile condiții, ea nu a mai putut să-și continue studiile și s-a întors acasă, la Vădeni. Era abătută, dar nu deznădăjduită. Credința în Dumnezeu îi dădea putere și speranță. înlăuntrul ființei sale de copil, care abia începea să pătrundă, pas cu pas, tainele vieții, se petreceau prefaceri ce accelerau procesul de maturizare. - Oare ce vei face, fata mamei? a întrebat-o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioară îmi mai spusese asta de două sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Mă frământă probleme atât de grave și de nerezolvat încît trebuie să (recurg la un act deznădăjduit? Dar ― conchidea ― e o nebunie să mă sinucid în primăvara vieții? (Avea expresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva ajuns în vârful piramidei sociale după oe a găsit cheia care descuie ușa tuturor demnităților și onorurilor? Nu, niciodată! Ce face
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în joc. Trebuia, pentru liniștea lui sufletească, să se încredințeze dacă într-adevăr toate femeile sânt cârnățărese. Și tânărul frământat ide adevăr începe o furibundă luptă de cuceriri. Una după alta femeile îi cedează, învinse de puterea supranaturală a acestui deznădăjduit. Și tocmai când e pe cale să aibă confirmarea, intervine ceva neașteptat care-i răstoarnă, din temelie, credința. Soția unui proaspăt cunoscut îi rezistă cu o dârzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. Dar pentru Manaru nu există obstacole
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gând de a te înșela. Să nu-ți închipui că încerc să mă dezvinovățesc. La ce bun? În fața veșniciei, omul leapădă masca minciunii și ipocriziei și simte nevoia unei purificări desăvârșite, pe care nu ți-o dă decât spovedania sinceră, deznădăjduită. E ceea ce se întîmplă cu mine, acum ― în pragul unei lumi necunoscute. Dar s-o iau de la început. Nu, nu pot începe mai înainte de a-ți spune încă o dată că te-am iubit, cum n-am iubit pe nimeni. Adică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
niciodată seama că există câtă vreme ai fostul soțul meu: că te iubeam. Nu ridica din umeri; nu te mint, nu te-am mințit niciodată. Și mai ales în clipele acestea. Te-am iubit și te iubesc cu atât mai deznădăjduit, cu cât știu că de-acum n-ai să mai fii niciodată al meu. Ce s-a întîmplat cu mine, ce pânză mi s-a pus dinaintea ochilor încît n-am reușit să te văd așa cum erai în realitate? Cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
primirea acestor acte. Dorindu-te, te sărut. Veronica 23 oct. [1879] Duminică cred că mă mut. [VERONICA MICLE] Al meu iubit și drăgălaș Eminescu mititel, Nu-ți poți tu închipui câtă liniște și plăcere mi-au adus scrisoarea ta, eram deznădăjduită, nu știam ce s-a întîmplat, dar scrisoarea ta m-a mângâiat și m-a făcut fericită. Ieri am fost la judecătoria de pace să chem să ridice pecețile aplicate; pe drum m-am întîlnit cu Jacques Negruzzi. - Ei! de când
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
născut un fiu căruia el i-a pus numele Gherșom; "căci", a zis el, "locuiesc ca străin într-o țară străină." 23. După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pînă la Dumnezeu. 24. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, și Iacov. 25. Dumnezeu a privit spre copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
-și lovească fruntea de podea plîngînd de frustrare, cînd presiunea încetă. Se ridică. înainte și în spate, tunelul devenise portocaliu-închis, iar după aceea total negru. Era frig și zgomotul încetase, deși se auzea o trepidație îndepărtată și voci răzlețe chemînd deznădăjduite: — Dloc ma I ho. — Sthgil! Teah dna stghil! — Redloc ylnellus worg am cîștigat. Se ridică și alegă fericit prin întuneric pînă cînd dădu de o suprafață care hurui cînd intră în impact cu corpul lui. Era una din draperii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
beton. Ruinează cu totul locul ăsta. — Ai găsit vreo casă? — Sute, toate mobilate și frumoase. Dar nu avem bani, așa că mi-am pierdut timpul. Nu asta doreai să spui? — Bineînțeles că nu! îl așezase pe Alexander în cărucior și stătea deznădăjduită, cu capul căzut și brațele încrucișate sub piept. El simți o furnicătură de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la viață pe patru dintre ei. Rămâneau treizeci și doi de morți, pentru care nu se mai putea face nimic. Grosvenor și Korita continuau să-i îngrijească pe răniți, când, deodată, un tehnician-geolog se trezi, căscă și începu să geamă, deznădăjduit. Grosvenor ghici că omului îi revenea memoria, dar îl lăsă să se ridice în picioare și să se apropie. Tehnicianul îi privi uimit pe cei doi și le spuse în cele din urmă: - Pot să vă ajut cu ceva? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]