2,118 matches
-
potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse de bolta dură, atent adunate, strigătul la naștere, geamătul morții, totuna, măturate, aruncate de-a valma de stăpânii veseliei totale, GUNOIERII. BUNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca tine. Revoluția înseamnă politică. Viața însăși nu e altceva decît politică. Citește-i pe Machiavelli, Morus și Campanella. N-o să poți schimba nimic din mizeria asta nici dacă ai avea zece vieți. Fericirea și necazul, sărăcia și prosperitatea, speranța, deznădejdea, religia, credința, educația, etica, familia, societatea, totul nu e altceva decît politică. Atîta timp cît oamenii vor face politică, nici una dintre valorile astea nu vor putea fi cultivate așa cum se cuvine, din simplul motiv că se exclud reciproc. Toți cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ce nu am mai reuși asta și în viitor. Cînd aveam 16 ani, m-am hotărît să mă mut în California. Cînd am ajuns acolo, totul era diferit de ceea ce așteptasem. M-am așezat pe patul de hotel cu o deznădejde neagră în suflet. Nu puteam înțelege engleza vorbită de americani, iar engleza mea era ca și inexistentă. Cum puteam să mă duc la școală și să mai cîștig niște bani? Eram în încurcătură. Mă simțeam complet dărîmat și am plîns
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea." Îmi este indiferent de toată durerea ce se poate prăvăli peste mine, pentru că nu este durere mai mare ca singurătatea. Pentru tine să mint, Dumnezeul deznădejdii mele? "Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri." Îmi este lehamete de toată bunăvoința și de toată mila ta, Doamne. Nu înțeleg cine pe cine moștenește? Spre cer nu pot privi vertical, m-am obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de mai pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
altfel, o înșiruire de nemotivări îți bifează identitatea. Orice poveste despre viață se sfârșește în fereastră. Moartea, precum un crin dimineața, desface petalele. În anticamera lui Dumnezeu, îngerii croiesc cămăși cu plata-n avans: Ajunge. Și una, și alta tot deznădejde se cheamă. Nu lașitate, nu eroism, nu obediență, nu frică. Curge prin vene un fel de păcură neagră și nici un înger nu-și aprinde candela. Dumnezeule, trece, te rog, paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, dă-mi putere să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor de pâine! Tristețea, deznădejdea, disperarea nu pot să aprindă focul. Transfigurări de duminică vreau pe chipul tău! Privește-te dimineața în oglindă și o să vezi cum visele încă îți rămân lipite de retină. Mereu vei fi altfel și mereu vei fi tu în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poporul îi este favorabil. Dar dacă poporul îi este dușman și-l urăște, el trebuie să se teamă de orice lucru și de orice om. Statele bine organizate și principii înțelepți s-au străduit întotdeauna să nu-i împingă la deznădejde pe cei mari și totodată să satisfacă poporul făcîndu-l să fie mereu mulțumit, fiindcă aceasta este una din grij ile însemnate pe care le are un principe. Între regatele bine organizate și bine cîrmuite în vremurile noastre este regatul Franței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atât timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până în clipa morții, se încăpățânează să se opună Duhului. Deznădejdea, cum se vede și în acest caz, nu face parte din arsenalul teologic al marelui african. Reflecții finale Păcatul împotriva Duhului ridică spinoasa problemă a iremisibilității. Unele păcate nu pot fi iertate, și aceasta în ciuda afirmației lui Isus cum că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar sunt emanații ale ființei divine”. Ar fi vorba, în realitate, despre un panteism deghizat în doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile se succed unul după altul, fără oprire și fără speranță. „Acestui du-te-vino etern, în sus și în jos, al spiritelor, în trepte mereu schimbate, acestui carusel fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu trenul spre sud. Unde În altă parte? La un moment dat, m-a pocnit ca un trăsnet Întrebarea: „Cum să mergi cu trenul de călători, când tu ești un evadat și nu ai bilet, da’ nici acte? Și atunci?”... Deznădejdea a pus stăpânire pe mine. Nu-mi venea nici o idee... Colegul meu de la Nicolina nu se putea apropia de mine prea mult. Deci trebuia să gândesc de unul singur toată acțiunea și lui doar să i-o spun din fugă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l poftească și pe el la botez. Ștefănel, care asistase zăpăcit la această plecare precipitată nu se știe unde și nici de ce a mamei sale, nepricepând nimic din cele întâmplate, se porni să bocească și să-și strige mama, cu deznădejdea unui copil care se simte abandonat. Lui Virgil nu-i trebui mult timp ca să-și dea seama că singur n-ar fi putut să se descurce și cu copilul, și cu serviciul. Ar fi fost bine să-l dea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rog, domn șef, nu le mai treceți la catastif pe toate, că mă nenorociți!!... se ruga gestionarul, învârtindu-se de colo până colo prin prăvălie ca o curcă beată, cu brațele pline de cutii coborâte de pe rafturi pentru verificare. Cu deznădejde, lucrătorul din comerțul socialist vdea cum se încurca tot mai rău în plasa propriilor minciuni și subterfugii, în vreme ce de la oraș, unde era plecat, verișorul Tarbacea, protectorul și mântuitorul său, nici gând n-avea să dea vreun semn de viață, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e treaba dumitale. Așa stau lucrurile, și cred c-ar trebui să vezi dacă nu mai poți s-aduci de pe-acasă câte ceva din ce-ți lipsește... În următoarele zile Stelian continuă cu inventarul, luând fiecare lucru la verificat, spre deznădejdea lui Ghiță Marangoci, care se vedea înfundat fără nici o portiță de scăpare. În cele din urmă, când inventarul fu isprăvit, lui Stelian îi veni să se ia cu mâinile de cap. O asemenea situație încă nu-i mai fusese dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului nedorit, a fructului oribilului viol al fetei mele, m-a scos din starea de deznădejde soră cu nebunia, de atunci. Dar Alindora, mica noastră prințesă, avea mai multă nevoie de mine decât atunci când maică-sa se ocupa numai și numai de ea. Munceam mult la spital și nu aveam timp să mă ocup destul de instruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin de ele și a ajunge la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel de furtuni sufletești, nu s-a născocit până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de ce nu te duci pe la ei, ori nu te ai bine cu ei? L-am întrebat deși răspunsul îl știam. -Ba da, mă înțeleg bine cu ei, dar știi cum este, fiecare cu ale lui, mi-a răspuns cu o deznădejde apăsătoare în suflet. -Prieteni nu ai? l-am întrebat, din nou. -Nu am prieteni, pentru că prieteniile se fac și se leagă din interes, ori ... în cazul meu, știu eu, tu ești încă un copil și unele lucruri ai să le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și foarte multe buruieni. Momentul m-a copleșit, încercându-mi diferite sentimente, printre care de mirare, de întrebare, de deznădejde, de tristețe. Dar nu avea cine să mi răspundă la întrebare, din cauza răutății existente pe pământ, a nepăsării față de viitor și în final a inconștienței omului. A doua zi, când am revenit la Onești, cu multă emoție am compus și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a celuilalt și ca propria sa substanță, modul în care se istorializează absolutul și în el fiecare dintre tonalitățile ontologice fundamentale ce constituie ființa sa, dintre care fiecare trece în cealaltă și se inversează în ea, Suferința în Bucurie și Deznădejdea în Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea, dacă viața nu are chip, cum putem totuși să o zărim pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire, nu Bucuria, ci o bunăvestire, nu devenirea interioară a Suferinței în Bucurie, transformarea Deznădejdii în opera mântuirii, ci o răstignire și o înviere. Nici smerenia smerenia vieții care nu s-a creat ea însăși și a cărei auto-afectare este patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la fiecare dintre fazele sale, în cazul în care este adevărat că această construcție nu-și are punctul de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare exterioară și la punerea în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]