875 matches
-
delicatețe într-o întâmplare, la urma urmei banală. De fapt, nu banală. Care nu anunță nimic. La ce să te aștepți într-un tren pentru navetiști? El și ea, toată ziua pe drumuri. Niște drumuri care nu duc nicăieri. Trist, dezolant și, totuși, fermecător. Am spus-o dintotdeauna: stilul e totul, nu subiectul. Îți public cartea și te asigur că va fi un eveniment. Am însă o mică problemă. Mai degrabă ceferistică decât artistică. Acțiunea se petrece în trenuri, în gări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu ducea deloc lipsă de clienți, și-a dat seama că, deși bătuse bulevardul de zeci și zeci de ori, nu ar fi bănuit că, spre seară, putea arăta atât de dezolant. Domnul Năsturel s-a întors din drum și a înaintat câțiva pași pe culoarul întunecos, cu sentimentul că face o mare greșeală. Nu că se aștepta la cine știe ce incidente, dar din fire nu era un curios. La drept vorbind, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
săptămîna viitoare: întîi, pentru a face mici intercalări la volumul meu despre Eminescu; în al doilea rînd, pentru a încerca să se dea o hîrtie mai bună pentru Nisipul. Ultimele tipărituri apărute sub egida „Cartea Românească”- la tipografiile bucureștene - sînt dezolant de urîte sub raport grafic. Mi s-a sugerat, aici, să iau legătură cu inginerul Baran și, în acest scop, îți voi telefona matale cu o zi înainte; asta ca să am certitudinea că-l voi găsi. Iluzii mari nu-mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
India, Nepal, Israel și alte state, cât și la pregătirea și desfășurarea a numeroase contacte cu personalități străine, inclusiv la cel mai înalt nivel. De menționat că, în perioada cât s-a ocupat de relațiile cu India, a sesizat starea dezolantă în care se afla mormântul aviatorului român Radu Beller, mort în urma unei catastrofe aviatice în timpul unei tentative de a face înconjurul lumii și înmormântat în cimitirul englez din orașul Varanasi (Benares). S-a intervenit pe lângă autoritățile indiene care au dispus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
toate trosniturile, umplu văzduhul cenușiu. Podul de piatră se sfărma bucată cu bucată, arcuirea lui frumoasă se prăbușea cu iuțeală în apele fioroase ce-l primeau cu zgomote amplificate parcă de mulțumirea că astfel râul devenea mai mare. Rămaseră suspendate dezolant în aer două lespezi uriașe de piatră, prea bine ancorate în pământ ca să fie doborâte și înghițite de balaurul negru ce șerpuia cu repeziciune la vale. Adunătura de oameni privea îngrozită, în timp ce o femeie țipa cu disperare, necontrolat. Tata își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
desființat funcția. S. B.: Ați mai fost pe la fosta microgarnizoană, mai știți ce este acolo? M. M.: E un parc dezafectat. S-a adunat tehnică, s-a tăiat. Eu, de regulă, nu mă duc prin locuri de astea, că e dezolant. Când știu câtă muncă am depus acolo și cât suflet am pus. S. B.: Eu am fost și am făcut fotografii. Ce e acolo e de nedescris. Gardul e stricat, dinspre stradă, pe latura cu "blocurile NATO" unde era liziera
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu toate că ele constituie un patrimoniu ce ar trebui cel puțin conservat. M. M.: Se așteaptă să nu mai aibă valoare, ca să se dea de pomană. Astea-s ciubucuri, domnule, ciubucărele, cibucărașe. Haideți să fim realiști! S. B.: Este, într-adevăr, dezolantă atmosfera de acolo, când vezi cum a cuprins paragina spațiul acela în care acum 25 de ani, vorba aceea, "lingeai mac" de curat și îngrijit ce era. Nu trebuia neapărat să rămână acolo ceea ce a fost, dar putea să nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mai prezintă și particularitatea că trebuie curățat din când În când de nămolul care se depune și de inepuizabila gamă de obiecte pe care bucureștenii le aruncă În apă. Așa că, periodic, Dâmbovița se golește, oferind privirilor, săptămâni la rând, imaginea dezolantă a unui canal plin cu murdării. Așa s-a sfârșit — dacă nu va mai urma cumva vreun episod — trista istorie a Dâmboviței! Câmpia Bucureștiului nu e chiar plată. De o parte și de alta a văii Dâmboviței, terenul se Înalță
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
editoriale?, Gherilele sau afacerile etc. etc." Aflăm, apoi, cum se dau premiile de tot felul, cum sunt constituite grupurile, cum se moștenesc funcțiile, cât de bănoasă poate fi gazetăria pentru unii ș.a.m.d. Întreg acest tablou pestriț și destul de dezolant (fiindcă, alături de prestații intelectuale merituoase, remarcabile, acceptabile, sunt identificate, la fiecare pas, sumedenie de derapaje) este încadrat în ramă europeană (și nu numai), autorul izbutind corelări semnificative cu opiniile marilor specialiști în domeniu de pretutindeni. O carte ce-ți lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
iubit sincer, dezinteresat...”, evocă Liviu Rebreanu câteva chipuri de evrei bătrâni, răsfoind albumul copilăriei sale. „Schan ! Tuptil ! Trei păduchi ! Unde sunteți ? Pe unde umblați ? Cât de mult s-a schimbat lumea de când nu v-am văzut ! Ce deșert rece, pustiu, dezolant a devenit lumea de când ne-am despărțit” <endnote id="(734, p. 1203)"/>. Modelul „bunului evreu” este unul de excepție. De regulă, toți evreii sunt răi, hoți și puși pe Înșelat, cu excepția celui căruia i se transmite această concluzie. „Dacă toți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru cancelarie și un hol, necesita multe
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care se găseau În spate ne priveau curioși, dar n-au Îndrăznit să ne Întrebe nimic. Alberto a Încercat să lege o conversație cu cîțiva, cu toate că spaniola lor era cam stricată. Camionul continua să urce, printr-un peisaj cu totul dezolant, unde doar cîteva tufișuri cu țepi care se luptau să supraviețuiască mai dădeau senzația de viu. Apoi, brusc, huruiala cu care camionul și-a făcut loc mai sus s-a transformat Într-un val de răsuflări ușurate, În timp ce ne aliniam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamțu. "Lampe de tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum am spus "29 crivaturi de lemn din care unul sfărâmat". Existau câteva obiecte de uz comun: un vas pentru agheasmă, o "cățuie" de afumat, "doi feredei (sic) pentru fereduit" și de asemenea "două feredoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rang de absolut, sentimente volatilede nestăpânit, postulate inventate ori descoperite subit. Fizic: aproape dărâmat! Psihic: aproximativ la fel! Ironia și autoironia sunt la ele acasă. Poate involuntar. Degeaba mă chinui să întrezăresc un viitor...apropiat și cu happy end... Imagini dezolante, unele de coșmar. Viața mea în mâinile bunului Dumnezeu! Lupte crâncene se dau în propria-mi ființă, de parcă un zeu al întunericului lucrează ocult încercând o răpire din brațele Divinității. * * * Am încheiat cu succes tot acest ,,ritual’’ al schimbatului mi-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pătrunși de farmecul ei au reușit să o transpună pe cartoanele și pânzele lor. Spre deosebire de peisajele estivale și autumnale, în peisajele de iarnă cromatica nu mai este difuză și învăluitoare, ci, dimpotrivă, are transparențe strălucitoare, sticloase, cu accente severe și dezolante uneori. Pitorescul iernilor lui Cămăruț, în atmosfera cărora plutește vagă nostalgia copilăriei, evocarea acelei vârste primare care persistă întreaga viață în noi, reține totuși în tușele sale amprenta asprimilor specifice anotimpului hibernal, cu aspecte dramatice adeseori sugerate de către un pâlc
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
România că este: „un rai pământesc pustiit, o grădină minunată din povești fără îngrijire, fără căutare, peste tot numai ruine, peste care pășesc ca niște umbre de morți figuri moarte fără curaj, care jălesc pe întinsul țării trecutul frumos, prezentul dezolant și viitorul în care nu au încredere.” (Junimea Literară, Anul I, nr.7și 8) În ianuarie 1923, în al cincilea an de la Marea Unire, reapărea Junimea Literară, dar între timp, unii din mânuitorii condeiului trecuseră „la cele veșnice: S. Fl
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un adjectiv ori o interjecție, sporește încărcătura afectivă a operei. În reportajele lui Geo Bogza, care surprind o multitudine de aspecte ale realității în devenire, sunt frecvente adverbele cu rol de epitet, unele din ele marcând superlativul absolut: "cumplit de dezolantă înfățișarea lumii”, "urcau într-o după-amiază, cu sufletul la gură, spre crestele atât de fantastic apropiate de cer ale muntelui.” (Geo Bogza- Cartea Oltului) Aspectele stilistice de natură sintactică sunt numeroase. Aceasta pentru că vorbirea umană constă din sintagme. Cel mai
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va coborî pe norii cerului, înconjurat de cete de îngeri, va ridica pe cei morți din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vladimir Streinu, P. rămâne istoricul literar cel mai temeinic pe care îl are, în formulă tradițională, literatura română postbelică. Pasionant, plin de vervă și nelipsit de umor, căci Al. Piru știe să monteze într-un peisaj - în reprezentarea altora, arid, dezolant, de o plicticoasă monotonie - un spectacol fascinant, în care rigoarea științifică nu sacrifică niciodată pasta expresivă de culoare și în care gesturile și mimica „actorilor”, de o, uneori, fermecătoare vetustețe, alteori de o modernitate uluitoare, ascunsă, însă, sub voalul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
sala în stăpânirea semiîntunericului și a umbrelor”), ca o binecuvântare întru amintirea unui confrate în ale gazetăriei, Tiberiu Iancu. Petre Barbu Profiluri temperamentale Scriitorul Petre Barbu preferă terifiantul cotidian, ca și cum în structura sa genetică doar stranietățile, monstruozitățile de limbaj, scenele dezolante, tonusul blazat, măștile hilare ar defini stările contradictorii ale ființei noastre. Primul (Tricoul portocaliu fără număr de concurs) și cel mai recent volum (Până la capătul liniei)au puncte comune. Reprezintă proza scurtă a scriitorului, reflecții despre ființe cu „aripi amputate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
contexte ce-i solicită și epuizează vitalitatea primară. Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor ce răzbat din propria ființă se dovedește a fi primejdios neglijată. Omul tinde spre rolul unei marionete într-un carnaval de promisiuni și înșelări dezolante. Aici orice eșec nu determină începuturi de luciditate ci ambiția narcotică a obținerii unei victorii consolatoare printr-o nouă încercare. Un cerc al pierderii de sine își manifestă dinamica necruțătoare ca resort al inconștientei alergări odată cu lumea și în sensul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înclinând spre unul din cei doi protagoniști. Dacă cel atacat pierde, atunci preîntâmpinarea lui s-a dovedit ineficientă iar zidurile lăuntricului se vor nărui interioritatea fiind pătrunsă și dominată precum în etapele naivității primare, rezulatatul dovedindu-se la fel de copleșitor și dezolant. Aici cel învins nu mai este înșelat decăt de propria sa evaluare eronată asupra potențialităților sale și ale adversarului. Îi lipsesc cunoașterea resortului confruntării și plusul de energie în raport cu ofensiva celuilalt. În acest context, se pierde un conflict-duel și nu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învârte în jurul acestei fantasme puse în scenă. Poetul romantic caută singurătatea într-un cadru cosmic, de regulă codrul sălbatic și grandios, poetul simbolist transportă singurătatea în cavouri și pune totul sub semnul unei culori unice care, în fapt, sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cu profiluri și funcții, numai teoretic, respectabile. Domnul Gherman din Somnoroasa aventură, „membru al cooperativei de traduceri și dactilografiere «Prestarea», atât de serios și cu atât de multe calități, încât vârsta nu mai are nici o importanță”, este în realitate un dezolant brigand sentimental, care adoarme în timp ce încearcă să împlinească visul de a fi răpită al tinerei Gabriela. Alt personaj, Gogu, un delapidator, „șmecher, 40 de ani”, se află în centrul disputelor dintre Ortansa și Clementina, „femeia satanică” și „femeia plângăreață”, ambele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
soția, ei pleacă în străinătate. Murit prințul August de Saxa-Coburg, tatăl lui Philipp. Seară minunată, stele căzătoare. Pe verandă până la 9½. În București arșiță mare. Peste tot recolta e în mod sigur mediocră. Joi, 16/28 iulie Ploaie torențială, vreme dezolantă. Ora 9, arhiducele Eugen îmi telegrafiază că nu vine. Contramandat totul. La dejun Rosetti și Stătescu cu soția, care se întorc la București. Sosit Mavrogheni cu soția și Davila. Plouă toată ziua, la construcție e ud. Ora 6½ Mavrogheni, Davila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]