1,375 matches
-
mai rămas. Dacă spun adevărul, Îi iau și singura lui șansă de a se ridica. Și oamenii aceștia mă vor crede? Vor face investigații În viața lui și Într-a mea, și nu le va plăcea, căci viața mea e dezordonată și fără șir. Dar dacă În cele din urmă, În ciuda tuturor, Îl condamnă, Îi vor lua și copiii. Am eu dreptul să fac asta? Copiii au nevoie de el. Ce fel de mamă aș fi dacă i-aș lua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ține mult la lucrurile astea. Și mama mea ține la ele. Din cei șase fii, sunt singurul care Încă nu s-a căpătuit. Emma se simți pe neașteptate deprimată. Își spusese Întotdeauna că dacă viața ei sentimentală era atât de dezordonată și fără căpătâi, era pentru că nimeni nu știuse s-o iubească pasional cu devotamentul, cu gelozia și cu infatuarea lui Antonio. Doar pentru el, ea avusese impresia că nu era una oarecare. Dar Antonio era foarte fericit și fără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se ridică, Își scutură nisipul de pe coapse, de pe șolduri și de pe umeri, și se Întoarse să pună În geantă clama de plastic roșu cu care Își ținuse părul ridicat. Părul i se revărsă pe spate - Îl avea lung, ciufulit și dezordonat, de parcă Își pierduse pieptenele. Antonio Îl driblá pe Salvatore și rămase interzis. Fata era o apariție. Pierdu mingea, se Împiedică, căzu și primi gol. Fata făcu câțiva pași pe malul apei și se apropie indecisă. Era Înaltă, zveltă, cu șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este un roman despre boală, despre boala minții și a sufletului. Romanul face parte din ciclul Arhiva trădării și a mâniei (primul roman a fost Caietele lui Ozias, 2004, Polirom). „Foile volante“ ar putea să facă trimitere la un text dezordonat și fără logică, text pe care autorul îl lasă la îndemâna cititorului, care are datoria să-l interpreteze și să-i dea o anumită formă. Vasiliu, foi volante este de fapt un roman al deconstrucției, un roman în care perspectivele multiple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de pe bancheta din spate a mașinii, când am văzut-o intrând, pe bicicletă, pe poarta școlii. Bicicleta era un model vechi, cum aveau băieții de prăvălie, cu coș în față. Părul îl avea aranjat în acel fel meșteșugit care pare dezordonat: o mulțime de șuvițe cârlionțate îi încadrau fața, iar la spate un coc ca o codiță de iepure în care era înfipt un bețigaș. Așa își fac părul actrițele când joacă rolul unor doctorițe sexy. Nu-mi amintesc cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe sâmbătă seara. Am rămas și am privit-o cum se îndepărta. Cardiganul verde, lung, îi flutura în jur, iar fusta i se lipea de ciorapii de lână, adunându-i-se între picioare. Se juca, ca de obicei, cu părul dezordonat. — Fir-ar să fie, am auzit-o mormăind încet, când se aplecă să ia un cleștișor de păr de pe jos. Am împăturit cu grijă bucățica de hârtie pe care îmi scrisese adresa, am pus-o în buzunarul interior al genții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
văd din față și mi s-a întors stomacul pe dos. Mama care stătea cu picioarele încrucișate era lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea o asemănare brută, dar evidentă cu Connolly. Îndrăznesc să spun: chiar și cineva care n-ar fi știut nimic despre toată povestea la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
țipătoare. N-am auzit-o pe Sheba întorcându-se din mansardă decât atunci când era deja în spatele meu. Ce cauți aici? am auzit o voce și când m-am întors Sheba era în spatele meu în cămașă de noapte. Părul îi atârna dezordonat. În jurul ei plutea un miros neplăcut, stătut. — Mă... mă uitam la sculptura ta, am protestat stupid. Îmi era frică. — Ieși afară! Ieși afară! a țipat ea. Ne-am holbat una la alta și pentru o clipă am crezut că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spatele mă doare În cîteva locuri, nu știu cum se traduce asta În limbaj medical. Aseară am ajuns cu salvarea. Amintirile sînt destul de confuze. Îmi amintesc că m-a cusut un medic micuț (sau era Înalt?) și pleșuv (sau avea o claie dezordonată?), Îmi amintesc saboții lui albi (avea saboți?). Îmi amintesc că am văzut cu ochiul stîng lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e adevărat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu îngăduia replică. Terminând fraza, trecu în odaia învecinată. După câteva minute o urmai. Odaia era plină, ca și asta, de invitați, hărmălaie de oameni și cuvinte, se vorbea încrucișat, amestecat, se ciocneau pahare, se râdea, se cânta, o mișcare dezordonată prin intervalele căreia ieșirăm în cerdac, întâi ea apoi eu, neobservați. Era întuneric; nici nu se închise bine ușa în spatele meu că mă luă după umeri, mă îmbrățișă, apoi îmi cuprinse fața în mâini și mă sărută. Pe boltă oiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că aproape nu-mi observară intrarea în cameră, decât în momentul în care, înclinându-mă ușor, rostii, în pauza câtorva secunde, cu politețe, dar și afectuos - căci mărturisesc că-mi erau simpatice -: „Sărut mâinile, doamnelor!”. Ele îmi răspunseră în cor dezordonat: „Bună ziua!”, apoi una din ele adăugă: „Bine-ați venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care le folosea el și, ca să-și ofere un prilej, Începea să-i calce lenjeria sau facă ordine și curățenie, mai Întîi În camera lui Kiki, apoi În bucătărie, apoi În camera lui Vic, care era și cea mai dezordonată. Naggie ar fi putut-o bănui de o formă de fetișism bine disimulat. Era mai degrabă un ritual la care recurgea În momentele de Îndoială. În timp ce ștergea praful de pe tastatura calculatorului, sau atunci cînd Îi aranja manualele de mineralogie și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
poate un efort de concentrare, așteptarea febrilă a momentului decisiv cînd, așa cum scria pe bilețelele distribuite de comitetul de organizare, voința și Întreaga lor energie mentală trebuiau focalizate În centrul Marii Spirale, pentru a iniția Vortexul Energetic necesar compensării tendințelor dezordonate ale polilor planetei. Sosirea Christinei trecu aproape neobservată. Surprinsă și aproape speriată, rămase deoparte, Împreună cu alte cîteva membre ale comitetului de organizare, pentru a dezbate problema dacă este sau nu necesar să fie adusă o stație de amplificare - și dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
leșine, lucru care, din fericire, nu se Întîmplă. În schimb, În grupul doamnei Agneta, lucrurile nu mergeau deloc bine; la drept vorbind nu mergeau deloc. Socotind probabil că erau oricum plini de energie cosmică, pacienții executau tot felul de mișcări dezordonate, ca și cum ar fi ironizat efortul celorlalți participanți de a-și deschide chakras-urile sau de a-și fortifica și pune sub control propriul corp astral. În sectorul situat de cealaltă parte a careului de șaisprezece metri (care, În realitate, e un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
stea Pablo, În speranța că energia lui debordantă s-ar fi putut dovedi folositoare. Palma mîinii drepte a lui Pablo, Întinsă și perfect orizontală, apăsa ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei Eftimia, bătrînul acela chel. Chel este un concept vag, cum a demonstrat cîndva filosoful matematician Bertrand Russel, care a observat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
naivitate generoasă, care Îl condusese În cele din urmă spre un sfîrșit lamentabil și, În fond, nemeritat. În schimb, doctorul Hemming părea el Însuși atins de un sindrom nevrotic, datorită căruia se agita În permanență, gesticula inutil și mai ales dezordonat, fiindcă avea mîinile prea lungi sau prea subțiri. Era un tip mai degrabă blond decît chipeș. Capul mic și țuguiat, cu o frizură scurtă, făcea ca fața Îngustă să pară și mai Îngustă, iar ramele ochelarilor de vedere Îi acopereau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ia la fugă imediat. Din cauza disconfortului ei În ceea ce privește bărbații ginecolog, doctorul care Îi examina zonele de sub centură În fiecare an era femeie. Jane Anderson era o femeie În jur de patruzeci de ani, vorbăreață, cu o mină maternă și păr dezordonat și cu o lipsă de pricepere vestimentară liniștitoare. Ruby nu putea zice că aștepta cu nerăbdare Întâlnirile lor, dar Întotdeauna se simțea destul de bine cu dna doctor Jane. Astăzi, totuși, ea era bolnavă și dl „Butoiaș“ Îi ținea locul. —Menstră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
câteva minute, inundată de sentimentul de rușine, În timp ce Butoiaș Îi făcea Testul Papanicolau. I se părea că trebuia să-i explice cum ajunsese timbrul respectiv acolo, dar când Încercă, tot ce ieșea din gura ei era o bâlbâială, sacadată și dezordonată de jumătăți de propoziții. După trei gafe În trei zece minute, umilința ei era totală și abia mai putea să lege două cuvinte. Surprinzător, Butoiaș s-a descurcat admirabil În acea situație. O bătu prietenește pe mână Într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de-obicei controalele anuale. Scăpă În mod clar de virusul suspiciunii. —Jane e grozavă. O să-ți placă de ea mai mult ca sigur, Îi spuse Ruby lui Ronnie. Ajunse după câteva minute. Ca de-obicei, aspectul ei era reconfortant de dezordonat. Părul arăta de parcă fusese coafat de Bob Geldof. Hainele ei - un polar roșu aprins cu o fustă plisată maro - arătau de parcă ar fi fost scoase cu furca din dulap În timpul unei penede curent. Fața i se Însenină când o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
direct de constituția litologica, fiind cantonate la baza depozitelor cuaternare, în intercalațiile nisipoase ale orizontului poros permeabil din baza formațiunilor loessoide. Pe podul teraselor, apa subterană este cantonata în baza complexului nisipos, la peste 14-16 m adâncime. Pe versanți, circulă dezordonat, fiind prezența la adâncimi diferite, cuprinse între 2-6 m. În perioadele bogate în precipitații, în unele zone apar sub formă de izvoare de coastă. Pe versantul nordic al Dealului Basaraba, la contactul dintre rocile acvifere cu formațiunile impermeabile, apar izvoare
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
rămâi năuc. E o lume care te sperie și te atrage în același timp. Privești în jur, fără să pricepi mare lucru - totul este agitație, în primul rând. Un ziar este ca un furnicar. Oameni într-o mișcare continuă și dezordonată. Uși trântite în grabă. Telefoane care sună continuu, strident, fără milă. Nervi și izbucniri verbale colorate intens. Forfota de dinaintea unei ședințe de sumar alternează cu inexplicabile momente de acalmie. Te întrebi ce se întâmplă și nu găsești nici un răspuns. Coridorul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
prea târziu. Colegul său predase deja fotografia, încasând un onorariu consistent. Partea amuzantă este că ziaristul de la Associated Press va primi la scurt timp o telegramă de la redacție: „Dalai Lama, așa cum arată în poza de la UPI, are părul lung și dezordonat. Al tău este chel. Cum este posibil?”. În acea clipă, ziaristul de la Associated Press a răsuflat ușurat. Colegul lui de la UPI, grăbindu-se, făcuse fotografia interpretului. Dalai Lama era chel” (D. Randall, 1998, pp. 54-58). (2) Așa se explică percepția
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Pentru că volumul de muncă este enorm și documentarea este plină de neprevăzut, durata unei anchete variază între câteva zile și câteva luni. Timpul este pentru ziarist un dușman redutabil, și de aceea, e greu de imaginat un profesionist al investigației dezordonat, fără o agendă bine pusă la punct, fără mijloace rapide și eficiente de deplasare. În anchetă trebuie să te grăbești încet. Iată de ce entuziasmul cu care cineva intră în redacție strigând din ușă: „Șefu’, am un subiect trăsnet” pare din
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
că acestea pot să fie transmise fără să fie receptate sau să fie incorect receptate și decodate; invers, anumite mesaje pot fi receptate fără ca acestea să fi fost transmise (ca atunci când, cercetând ambientul, elevul conferă sens scenelor, situațiilor, experiențelor senzoriale dezordonate; spre exemplu, dacă un cursant ajunge într-o sală de curs goală, deși se aștepta să se desfășoare acolo un curs, el, fără să primească un mesaj, va concluziona că fie nu s-a ținut respectivul curs, fie acesta s-
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
că acestea pot să fie transmise fără să fie receptate sau pot să fie incorect receptate șidecodificate; invers, anumite mesaje pot fi receptate fără ca acestea să fi fost transmise (ca atunci când, cercetând ambientul, elevul conferă sens scenelor, situațiilor, experiențelor senzoriale dezordonate) sau fără ca mesajele să fi fost transmise conștient (feedback-ul pe care profesorul îl primește interpretând limbajul trupului elevilor ce poate sugera implicarea, atenția și concentrarea sau, dimpotrivă, semnale după care profesorul înțelege că trebuie să-și adapteze scenariul didactic
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]