309 matches
-
Priveam de la fereastră arborii răsuciți ca niște tulpini de pai, fructele aruncate la pământ, grădinile devastate... În acea noaptea, se dezlănțui o nouă furtună Însoțită de o ploaie torențială și o canonadă cerească din cele mai Înspăimântătoare. Unii copaci erau dezrădăcinați și sute de ramuri sfărâmate și aruncate În aer. Pe scurt un dezastru. Abia spre ziuă totul se potoli și Într-un târziu un soare palid Își făcu apariția printre norii zdrențuiți de pe cerul cenușiu... TĂRÂMUL DE GHIAȚĂ Plecăm cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este descris ca o „punere în discuție, globală și sistematică, a patrimoniului moral, bazat pe concepții antropologice și etice determinate. La rădăcina lor se află influxul mai mult sau mai puțin ascuns al curentelor de gândire care sfârșesc prin a dezrădăcina libertatea umană de raportul ei esențial și constitutiv cu adevărul” (V.S. 4). Particularitățile acestui context sunt următoarele: refuzul doctrinei tradiționale asupra legii naturale, asupra universalității și validității permanente a preceptelor sale; intervenția Magisteriului în materie morală este numai pentru a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ca deasupra ei însăși (sopra di sè). Adică fundamentul ei se află mai presus de sine (sopra se stessi). Fundamentul uman al persoanei este dependența divină de Absolutul personal. În schimb, când în tradiția gândirii occidentale acest fundament a fost dezrădăcinat de dimensiunea veșnică a lui Dumnezeu și a fost orientat spre subiectivitate, conștiință, rațiune, după o perspectivă clar antropocentrică, persoana este considerată înăuntrul ei (dentro di sè).” Enrico Berti observă o întoarcere la noțiunea clasică de persoană, în filosofia anglo-americană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
religios din epoca partă a fost, de fapt, o continuare a unui fenomen mai vechi, de mari proporții, care a fost puternic favorizat de instaurarea Imperiului Ahemenid. Tendința de a depăși cultele locale, din care acesta era alcătuit, nu a dezrădăcinat totuși tradiția zoroastriană de pe teritoriul iranian, ci a făcut-o mai puternică și incisivă datorită orientărilor sale etico-filozofice (dualismul și speculațiile asupra Timpului-Destinxe "Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întemeiate de germani În Evul Mediu (precum și ocuparea pământurilor victimelor, proaspăt depopulate). Nemții i-au gonit pe slavi, i-au exterminat pe evrei și au importat muncitori-sclavi din Est și Vest deopotrivă. Numai Stalin și Hitler la un loc au dezrădăcinat, mutat, expulzat, deportat și dispersat - Între 1939 și 1943 - peste 30 de milioane de oameni. Când armatele Axei au intrat În retragere, procesul s-a inversat. Nemții recent mutați și milioanele de comunități germane mai vechi din tot estul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la periferia Parisului și lipsite de oportunități de angajare sau servicii locale. Primul și cel mai cunoscut, Sarcelles, la nord de Paris, a crescut ca număr de locuitori de la 8.000 În 1954 la 35.000 după numai șapte ani. Dezrădăcinat din punct de vedere sociologic și estetic, el semăna mai mult cu suburbiile de cămine muncitorești din alte țări (așezământul de la Lazdynai, bunăoară, la marginea orașului Vilnius, În Lituania) decât cu stilul arhitectural indigen sau tradiția urbană a Franței. Ruptura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]